[Terminat] Crazy Love [Shonen-ai / Yaoi]

[Lye]

Capitolul...da...imi pare rau ca ati asteptat.

Un inger se trezeste,un demon moare

Sanji,Kaitou si ceilalti doi baieti continuau sa stea pe holul spitalului,asteptand o veste.Linistea ca de mormant se lasa peste ei ca si cortina peste scena vietii.Isi tineau palmele pe chip,incercand sa nu isi arate lacrimile.Vroiau sa para duri,de nedoborat,chiar daca asta insemna sa isi muste buzele pana ce simteau gustul dulceag al sangelui rosu.Satenul strangea cu putere materialul cu care era acoperit scaunul.Nemaiputand sa se abtina,si-a dat drumul la lacrimi,ce izvorau din ochii lui rosiatici,alunecandu-i pe obrajii fierbinti.Acesta a dat cu pumnul in zidul din spatele sau,cazand in genunchi pe podeaua rece din piatra.Vazandu-l in aceasta situatie disperata,ce parea a fi fara de iesire,Sanji s-a indreptat spre el,cu gandul sa il atinga.Insa acesta a ridicat mana,creeand un zid invizibil intre ei.Vazandu-l,rebelul a oftat adanc,retragandu-se.Sprijinindu-se de peretele alb,Kay s-a ridicat,indreptandu-se spre iesire.Chiar in acel moment a primit un mesaj.Oare de la cine?Si ce scria in el?
Afara,cerul continua sa verse lacrimi.Norii negrii si grosi acopereau soarele,impiedicandu-l sa isi arate razele si chipul stralucitor.Era doar ora trei,insa parea sa fie trecut cu mult de ora nouasprezece.Adolescentul mergea repede prin ploaie,calcand prin baltine proaspat adunate prin gaurile din asfalt.Din pricina vitezei cu care se deplasa,satenul s-a impiedicat,reusind sa cada pe asfaltul ud.Insa s-a ridicat,continuand sa fuga.Ochii lui erau duri si reci,in timp ce picaturile de ploaie se combinau cu lacrimile ce continuau sa ii curga.Acesta a intrat in scara nui bloc,urcand in fuga treptele.Unde se indrepta?
In salonul unde Michyo se afla intr-un somn profund,era liniste.Nu se auzea decat aparatul care ticaia din cand in cand si bataile inimii amplificate de un sistem.Acestea pareau din ce in ce mai vlaguite.Usa incaperii s-a deschis usor,intrand Sanji.Acesta s-a apropiat cu pasi mici de pat,tragand adanc aer in piept.Simtea un gol in stomac ori de cate ori o privea si isi amintea in ce mod i-a distrus copilaria.Rebelul i-a pus mana pe frunte,privindu-i chipul alb ca varul si buzele uscate.
-Cine ar fi crezut ca se va ajunge la asta?In urma cu cateva luni,erai cea mai frumoasa fata din cartier si acum...nu sti daca sa te intorci sau nu.Imi pare rau pentru tot ce ti-am facut si stiu ca nu merit iertarea ta,insa te rog,pentru Kaitou,sa te trezesti.Te iubeste si nu ar suporta sa mori.
Acesta s-a asezat pe un scaunel,punand capul pe mana rece a adolescentei.In acea incapere,nu se auzeau decat zgomotele facute de aparatele ce ii monitorizau ritmul cardiac.Bataile inimii erau din ce in ce mai slabe,in timp ce intensitatea cu care respira scadea.
La spital,era aceiasi atmosfera apasatoare.Pe hol,Daisuke si Kiro stateau pe scaunele din metal,acoperindu-si chipurile cu palmele.Vantul puternic sufla,fluturand perdeaua lunga si alba.Din cand in cand,cate un medic mai aparea,ca o prezenta fantomatica,insa disparea la fel de repede.
-Ce crezi ca o sa se intample?Intreaba roscatul cu vocea stinsa.
-Michyo o sa se faca bine.Trebuie.Nu are voie sa moara.Replica brunetul dand cu pumnul in perete.
Pe treptele blocului,Kaitou continua sa fuga.Ajungand la ultimul etaj,acesta a deschis o usa,iesind pe acoperisul cladirii.Acolo,aproape de margine se afla Hano,ce privea lung peisajul trist ce i se intindea in fata.Satenul a pasit pe pietrisul ud,incercand sa isi mentina echilibrul.
-Nenorocitule...de ce nu te arunci?Scapi lumea de un gandac.
-Ai face bine sa taci.Cum se simte blonda?E pe moarte nu?Singuru lucru pe care il regret e ca nu te-am nimerit pe tine.Tu esti vinovat pentru ce i s-a intamplat.Tu esti cel care a jignit-o si ai tratat-o ca pe un nimic.Eu...doar i-am oferit o viata mai buna!
-Viata mai buna pe dracu!Ai distrus-o,nenorocitule!De ce nu ai lasat-o in pace?Nu ti-a ajuns ce mi-ai facu mie si lui Sanji?Cu ce ti-a gresit!Striga acesta bagandu-si mana in parul ud.
-A fost prea slaba si prea proasta.Persoanele ca ea nu au dreptul sa traiasca.
Auzind acest lucru,Kay s-a repezit la el,cu gandul sa il loveasca.Insa Hano s-a ferit,lovindu-l cu piciorul in abdomen.Tanarul s-a prabusit pe pietris,scuipand cateva picaturi de sange.Baiatul cu par cenusiu s-a apropia de el,lovindu-l din nou in obraz.Insa nici Kaitou nu a renuntat.S-a sprjinit in maine,lovindu-l cu piciorul in piept pe adolescent.Insa fratele lui Kaori l-a apucat de guler,ducandu-l la marginea cladiri,de unde l-a impins.Insa satenul a reusit sa se prinda de hotarul de piatra,incercand din rasputeri sa se ridice.Insa adevrsarul sau il calca pe maini,vrand cu tot dinadinsul sa il omoare.Nefiind atent,acesta s-a apropiat prea mult de margine.
-Mori nemernicule!
-Imi pare rau Hano,insa nu eu voi fi cel care va cadea.
Kay l-a apuat de picior,facandu-l sa se dezechilibreze.Trupul baiatului cu par cenusiu s-a izbit de asfaltul nemilos.Ploaia se combina cu sangele din jurul sau,scurgandu-se mai apoi in canal.Epuizat,Kaitou s-a folosit de ultimele puteri,reusind sa se ridice.S-a prabusit pe pietris,gafaind.Picaturile de apa spalau lichidul rosu de pe maini,curatandu-i ranile.Stia ca nu e bine ce a facut,insa in sfarsit s-a facut dreptate.
In camera de spital,era liniste.Sanji statea cu capul pe mana blondei,incercand sa doarma macar cateva secunde.Brusc,a simtit cum degetele blondei i se misca.Acesta s-a ridicat speriat,continuand sa priveasca ce se intampla.Ochii negri ai fetei s-au deschis usor,in timp ce obrajii au capatat din nou nuanta rosiatica a trandafirilor.
-Kaitou...unde e.Intreaba aceasta cu vocea stinsa.
-Bine ai venit la viata.
Usa s-a deschis,facandu-si aparitia Kiro si Daisuke.Vazand-o pe fata,cei doi s-au imbratisat,tipand de fericire.In sfarsit,amica lor a invins moartea.Lucrurile pareau sa se fi rezolvat.Singurul ce inca nu aflase de minune era Kaitou.Insa unde era?