01-11-2008, 06:00 PM
Cap 12: Plecarea spre aeroport
Blondul inca era confuz... Nu stia ce sa creada... Inima ii batea cu putere de fiecare data cand in minte ii aparea chipul satenului, insa nu intelegea de ce... Sau cel putin era speriat sa afle cauza aceea... In minte ii rasunau cuvintele brunetei... Isi strangea cu putere pumnii, incercand sa-si opreasca siroaiele de lacrimi ce curgeau necontenit... A luat telefonul mobil de pe noptiera formand numarul adolescentului... Insa cand i-a auzit vocea acestuia, trista si parca lipsita de viata, a aruncat micul aparat, care s-a izbit de perete, dezmembradu-se la contactul puternic. Baiatul s-a trantit pe pat acoperindu-si chipul cu o perna. In camera a aparut Shiori... Aceasta si-a anuntat fratele ca a pregatit masa.... Reusind sa-si pacaleasca sora, blondul a incercat sa nu para trist atunci cand vorbeste, asa ca si-a apasat si mai tare perna pe chip, spunandu-i ca se va duce in scurt timp in bucatarie. De cum a iesit sora lui, Sen s-a ridicat de pe pat, mergand spre baie, pentru a se spala pe fata... Nu putea sa se duca in felul acela sa manance... S-a privit in oglinda... Ochii ii erau rosii de la atatea lacrimi sarate, iar expresia chipului sau semana cu cea a unei persoane care a pierdut cea mai draga fiinta. Insa... De ce se simtea asa, nici el nu stia... Ceea ce era evident: nu se simtea deloc in apele lui... Baiatul cel vesel de acum cateva zile s-a ascuns in umbra acelui Sen trist si satul de viata...
Dupa ce a terminat de mancat, acesta s-a reintors in camera lui, unde a reusit sa adoarma in zece minute din cauza oboselii acumulate in ziua respectiva. Chiar si in vis, baiatul il vedea pe saten... Il vedea trist... Plangea si parca nu mai avea sa se opreasca...
* *
*
"Raito"...Numele acesta era mereu in mintea pustiului, care a inceput sa se agite in pat, trezindu-se apoi brusc... Langa el era asezata Shiori, care parea putin ingrojorata.
-Ce este, Shiori? Intraba blondul curios.
-Sen... Ce e cu tine? Te agiti in pat... Plangi in somn... Rostesti non-stop numele baiatului aceluia, Raito... Ce se intampla? Chestiona fata cu o privire confuza.
-"Plang?" Gandise baiatul trecandu-si dosul palmii peste ochi, constatand ca este adevarat ceea ce spune sora lui. Incercand apoi sa gaseasca un raspuns pentru toate acestea...
-Uite cum sta treaba... Am visat ca... Raito a avut un accident, si stii tu.. Cum e cel mai bun prieten al meu m-am speriat "Cel mai bun prieten?"... Visul parea real probabil ca de aceea am plans si i-am strigat numele "Raito..." Uhh, da... Raspunse baiatul. "Nu-mi place sa-mi mint sora..." Gandi acesta lasandu-si capul in jos.
Bruneta a aprobat din cap, apoi si-a anuntat fratele ca ar trebui sa se imbrace. Avionul pleca peste o ora.
Blondul s-a ridicat din pat, s-a dus la baie, unde si-a facut siesta de dimineatza, apoi s-a intors in camera sa, lunadu-si un tricou negru pe el si o pereche de blugi inchisi la culoare. Acesta s-a indreptat spre bucatarie, unde masa era pregatita de sora lui care era la baie, pregatindu-se pentru un drum lung, deci machiajul trebuia sa fie pe masura... Baiatul a inceput sa manance, insa parca nu avea destula pofta de mancare. A luat cateva imbucaturi si s-a ridicat de pe scaun indreptandu-se spre camera sa, unde isi sprijinise coatele pe pervazul geamului privind agitatia de afara... In scurt timp Shiori intrase in camera.
-Sen! De ce nu ai mancat mai nimic? Intreaba aceasta ingrijorata.
-Mmm... Mi-am pierdut pofta de mancare... Chiar nu imi e foame... Raspunse acesta ridicand din umeri.
Sora lui a dat negativ din cap, apoi i-a sugerat fratelui sau sa isi ia bagajele, deoarece trebuie a plece. Acesta a facut intocmai ceea ce i-a spus fata, apoi au iesit amandoi pe usa apartamentului.
Intre timp, in casa satenului, se simtea o atmosfera de nelinistire... Toti petrecaretii sateau, privind gazda, care se plimba de colo-colo oarecum ingrijorat...
-Raito, stai naibii jos, nelinistesti si persoanele din jurul tau... Ii spune Mika prinzandu-l de tricou.
-Nu pot ! Ma tot gandesc la... Stii tu...
Fata dezaproba din cap, apoi il prinse pe baiat de mana, ducandu-l intr-o alta camera, facandu-le semn invitatilor sa-si continue petrecerea. Muzica a fost data din nou la maxim.
-Tu esti prost sau te prefaci?! Se rasteste fata. Daca te gandesti la el, de ce boala calului mai stai aici?! Acum ar fi trebuit sa fi in masina ta nenorocita in drum spre nenorocitu' ala de aeroport in nenorocita asta de secunda ! Intelegi sau iti desenez?!
Satenul nu spuse nimic. Privea in gol. Instinctiv a luat cheile masinii de pe masuta si a plecat in graba, lasandu-si invitatii in casa. Acesta s-a urcat in automobilul negru decapotabil, accelerand, lasand pe asfalt o urma lumga si nearga.
"Avionul ce pleaca spre Paris va decola in cinci munute" se auzise o voce in tot aeroportul, ceea ce insemna ca cei doi frati isi vor parasi tara in cateva minute. Si-au luat bagajele si au inaintat. In scurt timp au intrat poarta ce ducea spre avion.
Raito ajunsese exact cand Sen trecuse de poarta, insa reusise sa il vada. Blondul nu privea inapoi, dar parea trist.
Satenul a fugit inspre el, insa cei de la paza nu l-au lasat sa treaca de poarta sub nici o forma, ba chiar a fost scos cu forta de acolo. Nervos, baiatul a dat cu pumnul in portiera masinii, dupa care s-a urcat in automobil, luandu-si telefonul si tastand numarul brunetei...
-Da. Raspunde prompt fata.
-Mika... L-am pierdut... Spuse adolescentul, tristerea citindui-se in voce...
Blondul inca era confuz... Nu stia ce sa creada... Inima ii batea cu putere de fiecare data cand in minte ii aparea chipul satenului, insa nu intelegea de ce... Sau cel putin era speriat sa afle cauza aceea... In minte ii rasunau cuvintele brunetei... Isi strangea cu putere pumnii, incercand sa-si opreasca siroaiele de lacrimi ce curgeau necontenit... A luat telefonul mobil de pe noptiera formand numarul adolescentului... Insa cand i-a auzit vocea acestuia, trista si parca lipsita de viata, a aruncat micul aparat, care s-a izbit de perete, dezmembradu-se la contactul puternic. Baiatul s-a trantit pe pat acoperindu-si chipul cu o perna. In camera a aparut Shiori... Aceasta si-a anuntat fratele ca a pregatit masa.... Reusind sa-si pacaleasca sora, blondul a incercat sa nu para trist atunci cand vorbeste, asa ca si-a apasat si mai tare perna pe chip, spunandu-i ca se va duce in scurt timp in bucatarie. De cum a iesit sora lui, Sen s-a ridicat de pe pat, mergand spre baie, pentru a se spala pe fata... Nu putea sa se duca in felul acela sa manance... S-a privit in oglinda... Ochii ii erau rosii de la atatea lacrimi sarate, iar expresia chipului sau semana cu cea a unei persoane care a pierdut cea mai draga fiinta. Insa... De ce se simtea asa, nici el nu stia... Ceea ce era evident: nu se simtea deloc in apele lui... Baiatul cel vesel de acum cateva zile s-a ascuns in umbra acelui Sen trist si satul de viata...
Dupa ce a terminat de mancat, acesta s-a reintors in camera lui, unde a reusit sa adoarma in zece minute din cauza oboselii acumulate in ziua respectiva. Chiar si in vis, baiatul il vedea pe saten... Il vedea trist... Plangea si parca nu mai avea sa se opreasca...
* *
*
"Raito"...Numele acesta era mereu in mintea pustiului, care a inceput sa se agite in pat, trezindu-se apoi brusc... Langa el era asezata Shiori, care parea putin ingrojorata.
-Ce este, Shiori? Intraba blondul curios.
-Sen... Ce e cu tine? Te agiti in pat... Plangi in somn... Rostesti non-stop numele baiatului aceluia, Raito... Ce se intampla? Chestiona fata cu o privire confuza.
-"Plang?" Gandise baiatul trecandu-si dosul palmii peste ochi, constatand ca este adevarat ceea ce spune sora lui. Incercand apoi sa gaseasca un raspuns pentru toate acestea...
-Uite cum sta treaba... Am visat ca... Raito a avut un accident, si stii tu.. Cum e cel mai bun prieten al meu m-am speriat "Cel mai bun prieten?"... Visul parea real probabil ca de aceea am plans si i-am strigat numele "Raito..." Uhh, da... Raspunse baiatul. "Nu-mi place sa-mi mint sora..." Gandi acesta lasandu-si capul in jos.
Bruneta a aprobat din cap, apoi si-a anuntat fratele ca ar trebui sa se imbrace. Avionul pleca peste o ora.
Blondul s-a ridicat din pat, s-a dus la baie, unde si-a facut siesta de dimineatza, apoi s-a intors in camera sa, lunadu-si un tricou negru pe el si o pereche de blugi inchisi la culoare. Acesta s-a indreptat spre bucatarie, unde masa era pregatita de sora lui care era la baie, pregatindu-se pentru un drum lung, deci machiajul trebuia sa fie pe masura... Baiatul a inceput sa manance, insa parca nu avea destula pofta de mancare. A luat cateva imbucaturi si s-a ridicat de pe scaun indreptandu-se spre camera sa, unde isi sprijinise coatele pe pervazul geamului privind agitatia de afara... In scurt timp Shiori intrase in camera.
-Sen! De ce nu ai mancat mai nimic? Intreaba aceasta ingrijorata.
-Mmm... Mi-am pierdut pofta de mancare... Chiar nu imi e foame... Raspunse acesta ridicand din umeri.
Sora lui a dat negativ din cap, apoi i-a sugerat fratelui sau sa isi ia bagajele, deoarece trebuie a plece. Acesta a facut intocmai ceea ce i-a spus fata, apoi au iesit amandoi pe usa apartamentului.
Intre timp, in casa satenului, se simtea o atmosfera de nelinistire... Toti petrecaretii sateau, privind gazda, care se plimba de colo-colo oarecum ingrijorat...
-Raito, stai naibii jos, nelinistesti si persoanele din jurul tau... Ii spune Mika prinzandu-l de tricou.
-Nu pot ! Ma tot gandesc la... Stii tu...
Fata dezaproba din cap, apoi il prinse pe baiat de mana, ducandu-l intr-o alta camera, facandu-le semn invitatilor sa-si continue petrecerea. Muzica a fost data din nou la maxim.
-Tu esti prost sau te prefaci?! Se rasteste fata. Daca te gandesti la el, de ce boala calului mai stai aici?! Acum ar fi trebuit sa fi in masina ta nenorocita in drum spre nenorocitu' ala de aeroport in nenorocita asta de secunda ! Intelegi sau iti desenez?!
Satenul nu spuse nimic. Privea in gol. Instinctiv a luat cheile masinii de pe masuta si a plecat in graba, lasandu-si invitatii in casa. Acesta s-a urcat in automobilul negru decapotabil, accelerand, lasand pe asfalt o urma lumga si nearga.
"Avionul ce pleaca spre Paris va decola in cinci munute" se auzise o voce in tot aeroportul, ceea ce insemna ca cei doi frati isi vor parasi tara in cateva minute. Si-au luat bagajele si au inaintat. In scurt timp au intrat poarta ce ducea spre avion.
Raito ajunsese exact cand Sen trecuse de poarta, insa reusise sa il vada. Blondul nu privea inapoi, dar parea trist.
Satenul a fugit inspre el, insa cei de la paza nu l-au lasat sa treaca de poarta sub nici o forma, ba chiar a fost scos cu forta de acolo. Nervos, baiatul a dat cu pumnul in portiera masinii, dupa care s-a urcat in automobil, luandu-si telefonul si tastand numarul brunetei...
-Da. Raspunde prompt fata.
-Mika... L-am pierdut... Spuse adolescentul, tristerea citindui-se in voce...
---MY YAOI BLOG-- *click*
Why is it that, as a culture we are more comfortable with seeing two men holding guns than holding hands? [Ernest Gaines]