30-10-2008, 03:11 PM
am mai venit cu o continuare.... nu e chiar lunga...dar sper sa va placa
Inceperea antrenamentului
Kakashi sensei a sugerat sa merga toti sa ma caute. S-au impartit in cateva grupulete apoi fiecare grup a pornit intr-o directie. Kiba si Shino au luat-o spre padure, Naruto si Hinata spre lac, Kakashi si sensei Kurenai au ramas la cabana in caz ca ma intorceam, iar Sasuke a luat-o pe deasupra copacilor. Timp de cateva ore au cautat incontinuu , dar nici urma de mine...Itachi avusese grija sa ma ascunda foarte bine. Nimeni nu putea gasi acea casa cu exceptia lui. A doua zi incepeam antrenamentele asa ca mi-am facut repede un dus si m-am bagat in pat. Itachi imi spusese ca antrenamentul va dura in jur de un an. Pana atunci aveam destul timp sa ma pregatesc. In cealalta parte a padurii cautarile luasera sfarsit. Numai Sasuke mai cauta... In timp ce ma cauta a vazut ceva intr-un tufis. Cand s-a apropiat acolo era chiar lantisorul primit in dar de la el. L-a luat de jos si l-a strans tare in mana. Atunci pe chipul frumos al brunetului cazu usor o lacrima...
-Unde esti Sakura? Spuse brunetul usor strangand lantul in mana si privind in sus la luna... Era indurerat. Dar de ce? Oare incepuse sa tina la mine?
La casa unde stateam pe timpul antrenamentului, cand m-am bagat in pat nu stiu ce mi-a venit si am pus mana la gat. In clipa urmatoare am sarit din pat. Imi disparuse lantisorul.
-Oare unde e?? Unde l-am pus??? Nu se poate sa-l fi pierdut. Deja eram nervoasa...Dar de ce imi pasa? Doar plecasem... Vroiam sa uit. La ce-mi mai trebuia lantisorul?M-am bagat inapoi in pat si am incercat sa dorm...Dar nu puteam. Ceva ma tinea treaza. Trebuia neaaparat sa gasesc acel lantisor! M-am gandit ca imi cazuse atunci cand Itachi si Kisame m-au adus aici asa ca m-am dus afara sa-l caut...Habar nu aveam pe unde venisem asa ca am luat-o si eu pe unde am vazut si am inceput sa caut. Am mers ce am mers pana am auzit o voce. Imi parea cunoscuta. Cand m-am uitat nu mi-a venit sa cred. Era Sasuke...Avea lantisorul meu in mana si vorbea singur. Nu intelegeam ce zicea, dar imi auzisem numele.
-Doamne, ce e cu el? Aceea imagine ma indurera. Imi venea sa ma duc la el sa-l strang in brate, sa-l sarut si apoi sa ne intoarcem la prietenii nostri. Dar nu puteam face asta! Trebuia sa devin puternica. In urmatoarea secunda brunetul sa ridicat de jos si a inceput sa vina spre mine. Nu se putea! Ma auzise! Normal…doar era un Uchiha. Nu aveam cum sa fug pentru ca m-ar fi vazut asa ca m-am asezat pe jos incercand sa nu fac zgomot. Dar nu mi-a reusit. Sasuke ma vazuse.
-Sakura, tu esti?? Spuse acesta bland.
-Da Sasuke. am spus eu iesind din tufis.
-Esti bine! Ce sa intamplat cu tine??
Spuse asta apoi ma lua in brate si ma stranse tare la piept. Ma durea sa-l vad asa, dar Itachi avea sa-mi creeze un viitor. Fara ajutorul lui eram un nimeni. Un nimeni fara viitor. Sau cel putin asa ma simteam. L-am impins pe brunet apoi i-am zis:
-Sasuke lasa-ma! Nu am nimic!
-Ce e cu tine? Ce ti sa intamplat? Sasuke era ingrijorat.Imi parea rau...dar nu aveam ce sa fac.
-Am fugit! Bine?? Te rog sa nu ma mai cauti! Nu vreau sa ma mai intorc!
Am inceput sa plang, iar apoi pana ca Sasuke sa-si dea seama am fugit. Nici nu vazuse in ce parte. Cand a vazut ca am plecat m-a strigat. L-am auzit si ma bufnit si mai tare plansul. Ma durea sufletul sa plec de langa el...Mai ales acum cand in sfarsit ma observase. Am ajuns inapoi la casa. Itachi ma astepta la usa. Oare de ce. M-am dus la el si l-am intrebat ce sa intamplat.
-L-ai vazut pe Sasuke nu-i asa??
-Pai... Iatachi era nervos. Deja incepusem sa ma balbai.
-Raspunde-mi!
-Pai da..dar nu m-a urmarit. Sunt sigura!
-De ce ai fost acolo? Nu ti-am zis sa nu iesi de aici?
-Imi pare rau, Itachi! Mai aveam putin si plangeam. Cand a vazut asta Itachi mi-a pus mana pe fata si a zis:
-Nu plange! Imi pare rau ca am tipat.
Apoi incepu sa se apropie de mine. Cand au ramas 2 centimetri intre noi s-a oprit si m-a intrebat de ce.
-Poftim? Ce de ce?
-De ce? Ce ai vazut la el?
-La cine sa vad? Despre ce vorbea?? Ce era cu el? Parea trist.
-La Sasuke. Ce ai vazut la el?
-I..Itachi...In urmatoarea secunda eram in bratele lui. Nu m-am putut abtine si l-am sarutat.
De ce facusem asta? Poate pentru ca ma durea ce se intamplase cu Sasuke. Sau poate incepeam sa...ma indragostesc de Itachi. A fost un sarut lung. Aproape ma lasase fara aer. Cand mi-a dat drumul s-a uitat la mine dupa care mi-a spus noapte buna si a plecat. Am intrat si eu in casa si m-am culcat in sfarsit.
Sasuke s-a dus inapoi la ceilalti. Cand l-au vazut toti au figit spre el intrebandu-l daca m-a gasit. Brunetul a oftat adanc apoi a intrat in casa nespunand nimic. Era deja intuneric asa ca trebuira sa mai ramana o zi la cabana. Cand l-a vazut asa suparat Naruto s-a dus dupa brunet in camera.
-Sasuke? Ce s-a intamplat cu tine? Spuse Naruto apripiindu-se de el.
-Nu s-a intamplat nimic.
-Ba da. Spune-mi. Ce este?
-Sakura..A fugit! Spuse Sasuke strangand din pumn.
-Cum?? Omule! Glumesti? Naruto era uimit.
Au inceput sa vorbeasca...Si Sasuke i-a povestit tot ce vorbise cu mine. In sfarsit cei doi purtau o discutie serioasa...Fara sa se certes au sa tipe. Ba chiar , Naruto il consola si ii spunea ca se va rezolva. Au hotarat sa nu mai spuna nimic la nimeni. Credeau ca e mai bine sa ma lase in pace si sa fac ce vreau. A doua zi au luat micul dejun dupa care au impachetat si au plecat. Pe de alta parte, eu m-am trezit si am plecat la lac unde Itachi ma astepta sa incepem antrenamentul.
-Credeam ca nu mai vii. Spuse acesta.
-De ce n-as veni?? Am spus eu apropiindu-ma.
In cateva minute am inceput sa ma antrenez. Trebuia sa imi mentin chakra in varful picioarelor si cu ajutorul ei sa merg pe apa. Dar in acelasi timp trebuia si sa ma feresc de kunaiurile si shurikenurile aruncate de Itachi. Era foarte greu pentru un genin.. Dar cum eu eram buna in mentinerea chakrei am reusit. Bine... timp de cateva ore nu am reusit decat sa incasez decat cateva lovituri de kunaiuri si cateva cazaturi in lac...
Itachi era uimit ca am reusit sa ma descurc la acel dificil antrenament in numai 6 ore. Multora le lua cel putin 2 zile. Am terminat antrenamentul la ora 12 asa ca Itachi m-a intrebat daca vreau sa continui cu urmatorul nivel. Era foarte, foarte obosita dar nu eram genul care sa se lase asa ca am continuat. Senseiul meu era foarte multumit de mine si de ce deveneam. Avea de gand sa ma transforme intr-o criminala profesionista.. Dar eu nu vedeam asta. Ii faceam exact pe plac.
La urmatorul nivel trebuia...
iar o cont scurta: dar macar am pus'o repede sper sa va placa
Inceperea antrenamentului
Kakashi sensei a sugerat sa merga toti sa ma caute. S-au impartit in cateva grupulete apoi fiecare grup a pornit intr-o directie. Kiba si Shino au luat-o spre padure, Naruto si Hinata spre lac, Kakashi si sensei Kurenai au ramas la cabana in caz ca ma intorceam, iar Sasuke a luat-o pe deasupra copacilor. Timp de cateva ore au cautat incontinuu , dar nici urma de mine...Itachi avusese grija sa ma ascunda foarte bine. Nimeni nu putea gasi acea casa cu exceptia lui. A doua zi incepeam antrenamentele asa ca mi-am facut repede un dus si m-am bagat in pat. Itachi imi spusese ca antrenamentul va dura in jur de un an. Pana atunci aveam destul timp sa ma pregatesc. In cealalta parte a padurii cautarile luasera sfarsit. Numai Sasuke mai cauta... In timp ce ma cauta a vazut ceva intr-un tufis. Cand s-a apropiat acolo era chiar lantisorul primit in dar de la el. L-a luat de jos si l-a strans tare in mana. Atunci pe chipul frumos al brunetului cazu usor o lacrima...
-Unde esti Sakura? Spuse brunetul usor strangand lantul in mana si privind in sus la luna... Era indurerat. Dar de ce? Oare incepuse sa tina la mine?
La casa unde stateam pe timpul antrenamentului, cand m-am bagat in pat nu stiu ce mi-a venit si am pus mana la gat. In clipa urmatoare am sarit din pat. Imi disparuse lantisorul.
-Oare unde e?? Unde l-am pus??? Nu se poate sa-l fi pierdut. Deja eram nervoasa...Dar de ce imi pasa? Doar plecasem... Vroiam sa uit. La ce-mi mai trebuia lantisorul?M-am bagat inapoi in pat si am incercat sa dorm...Dar nu puteam. Ceva ma tinea treaza. Trebuia neaaparat sa gasesc acel lantisor! M-am gandit ca imi cazuse atunci cand Itachi si Kisame m-au adus aici asa ca m-am dus afara sa-l caut...Habar nu aveam pe unde venisem asa ca am luat-o si eu pe unde am vazut si am inceput sa caut. Am mers ce am mers pana am auzit o voce. Imi parea cunoscuta. Cand m-am uitat nu mi-a venit sa cred. Era Sasuke...Avea lantisorul meu in mana si vorbea singur. Nu intelegeam ce zicea, dar imi auzisem numele.
-Doamne, ce e cu el? Aceea imagine ma indurera. Imi venea sa ma duc la el sa-l strang in brate, sa-l sarut si apoi sa ne intoarcem la prietenii nostri. Dar nu puteam face asta! Trebuia sa devin puternica. In urmatoarea secunda brunetul sa ridicat de jos si a inceput sa vina spre mine. Nu se putea! Ma auzise! Normal…doar era un Uchiha. Nu aveam cum sa fug pentru ca m-ar fi vazut asa ca m-am asezat pe jos incercand sa nu fac zgomot. Dar nu mi-a reusit. Sasuke ma vazuse.
-Sakura, tu esti?? Spuse acesta bland.
-Da Sasuke. am spus eu iesind din tufis.
-Esti bine! Ce sa intamplat cu tine??
Spuse asta apoi ma lua in brate si ma stranse tare la piept. Ma durea sa-l vad asa, dar Itachi avea sa-mi creeze un viitor. Fara ajutorul lui eram un nimeni. Un nimeni fara viitor. Sau cel putin asa ma simteam. L-am impins pe brunet apoi i-am zis:
-Sasuke lasa-ma! Nu am nimic!
-Ce e cu tine? Ce ti sa intamplat? Sasuke era ingrijorat.Imi parea rau...dar nu aveam ce sa fac.
-Am fugit! Bine?? Te rog sa nu ma mai cauti! Nu vreau sa ma mai intorc!
Am inceput sa plang, iar apoi pana ca Sasuke sa-si dea seama am fugit. Nici nu vazuse in ce parte. Cand a vazut ca am plecat m-a strigat. L-am auzit si ma bufnit si mai tare plansul. Ma durea sufletul sa plec de langa el...Mai ales acum cand in sfarsit ma observase. Am ajuns inapoi la casa. Itachi ma astepta la usa. Oare de ce. M-am dus la el si l-am intrebat ce sa intamplat.
-L-ai vazut pe Sasuke nu-i asa??
-Pai... Iatachi era nervos. Deja incepusem sa ma balbai.
-Raspunde-mi!
-Pai da..dar nu m-a urmarit. Sunt sigura!
-De ce ai fost acolo? Nu ti-am zis sa nu iesi de aici?
-Imi pare rau, Itachi! Mai aveam putin si plangeam. Cand a vazut asta Itachi mi-a pus mana pe fata si a zis:
-Nu plange! Imi pare rau ca am tipat.
Apoi incepu sa se apropie de mine. Cand au ramas 2 centimetri intre noi s-a oprit si m-a intrebat de ce.
-Poftim? Ce de ce?
-De ce? Ce ai vazut la el?
-La cine sa vad? Despre ce vorbea?? Ce era cu el? Parea trist.
-La Sasuke. Ce ai vazut la el?
-I..Itachi...In urmatoarea secunda eram in bratele lui. Nu m-am putut abtine si l-am sarutat.
De ce facusem asta? Poate pentru ca ma durea ce se intamplase cu Sasuke. Sau poate incepeam sa...ma indragostesc de Itachi. A fost un sarut lung. Aproape ma lasase fara aer. Cand mi-a dat drumul s-a uitat la mine dupa care mi-a spus noapte buna si a plecat. Am intrat si eu in casa si m-am culcat in sfarsit.
Sasuke s-a dus inapoi la ceilalti. Cand l-au vazut toti au figit spre el intrebandu-l daca m-a gasit. Brunetul a oftat adanc apoi a intrat in casa nespunand nimic. Era deja intuneric asa ca trebuira sa mai ramana o zi la cabana. Cand l-a vazut asa suparat Naruto s-a dus dupa brunet in camera.
-Sasuke? Ce s-a intamplat cu tine? Spuse Naruto apripiindu-se de el.
-Nu s-a intamplat nimic.
-Ba da. Spune-mi. Ce este?
-Sakura..A fugit! Spuse Sasuke strangand din pumn.
-Cum?? Omule! Glumesti? Naruto era uimit.
Au inceput sa vorbeasca...Si Sasuke i-a povestit tot ce vorbise cu mine. In sfarsit cei doi purtau o discutie serioasa...Fara sa se certes au sa tipe. Ba chiar , Naruto il consola si ii spunea ca se va rezolva. Au hotarat sa nu mai spuna nimic la nimeni. Credeau ca e mai bine sa ma lase in pace si sa fac ce vreau. A doua zi au luat micul dejun dupa care au impachetat si au plecat. Pe de alta parte, eu m-am trezit si am plecat la lac unde Itachi ma astepta sa incepem antrenamentul.
-Credeam ca nu mai vii. Spuse acesta.
-De ce n-as veni?? Am spus eu apropiindu-ma.
In cateva minute am inceput sa ma antrenez. Trebuia sa imi mentin chakra in varful picioarelor si cu ajutorul ei sa merg pe apa. Dar in acelasi timp trebuia si sa ma feresc de kunaiurile si shurikenurile aruncate de Itachi. Era foarte greu pentru un genin.. Dar cum eu eram buna in mentinerea chakrei am reusit. Bine... timp de cateva ore nu am reusit decat sa incasez decat cateva lovituri de kunaiuri si cateva cazaturi in lac...
Itachi era uimit ca am reusit sa ma descurc la acel dificil antrenament in numai 6 ore. Multora le lua cel putin 2 zile. Am terminat antrenamentul la ora 12 asa ca Itachi m-a intrebat daca vreau sa continui cu urmatorul nivel. Era foarte, foarte obosita dar nu eram genul care sa se lase asa ca am continuat. Senseiul meu era foarte multumit de mine si de ce deveneam. Avea de gand sa ma transforme intr-o criminala profesionista.. Dar eu nu vedeam asta. Ii faceam exact pe plac.
La urmatorul nivel trebuia...
iar o cont scurta: dar macar am pus'o repede sper sa va placa
![[Imagine: chibi_1280.gif]](http://animezup.com/chibi/img/user/chibi_1280.gif)