More than passion! More than agony! It's love! [shouen-ai / yaoi]

[bastard_in_love]

Multumesc mult pentru commenturi, iata continuarea:

Regrete.


Socat fiind, s-a dat doi pasi inapoi, inchizand usa. Apoi s-a asezat pe un scaun de pe hol, incercand sa inteleaga ce I s-a intamplat.
“Nu…nu voi pleca. El are nevoie de cineva alaturi, ramane de vazut pe cine va alege! Nu conteaza ce face, eu nu pot sta acasa, stiind ca el este in spital!”

Intre timp, in salonul spitalului, argintiul ii vorbea baiatului:
-Ren…uite, a trecut deja un an! Eu nu voi putea sa te iert! Intelege, am pe altcineva alaturi acum, nu-mi distruge inca o data viata!
-Fie, te las sa te gandesti! O saptamana! Peste o saptamana daca nu vii acasa, sau dai un telefon, plec! Si nu ma vei mai putea vedea, auzi sau simti niciodata! Alegerea iti apartine!
Acestea fiind zise, blondul a iesit din cabinet, lasandu-l singur pe cantaret. De pe scaun, roscatul il urmarea cu privirea. “Tipul are ceva muschi, e mai mare ca mine, si parul acela blond… Mai bine mi-as lua adio, la urma urmei, unei vedete nu i-ar sta bine cu unul mai mic de brat. O sa rada lumea de el!”
Era greu sa conturezi in cateva secunde un peisaj de basm distrus doar printr-o singara privire. Era greu sa-ti imaginézi o lume sfasietoare cand totul parea a fi perfect. Pasii il purtau catre cabinet in timp ce mintea ii zbura catre acele cateva secunde rupte din rai, datorate doar acelei unice persoane care s-a transformat intr-un iad. Fusese o intorsatura bizara de situatie, insa acum. Voia doar sa il vada pe cantaret pus pe picioare si sanatos. Dupa, avea mai multe variante, la care nu ar fi vrut sa se gandeasca inca.
Ezitand, a deschis din nou acea usa, fiindu-i parca frica de sine insusi, de reactia pe care o putea avea sau de emotiile care puteau da oricand pe afara, eliberand durerea si furia interiorizate excesiv si sfasietor.
Odata ce i-a intalnit privirea a avut o reactie neobisuita, a zambit, a zambit sincer, in ciuda tristetii si durerii a zambit. Uimit si totodata fericit a inaintat, de parca nimic un i s-ar fi intamplat. Cineva sau ceva parea sa fi sters totul cu un burete vindecator, miraculos. Avea ciudata dorinta de a-i dobandi iubirea indiferente ce l-ar fi putut costa acest impuls. S-a asezat pe scaun, spunandu-i pe un ton vesel:
-Am chef sa ma distrez ! Ce-ai zice daca as aduce DVD-playerul cu mine si am vedea un film diseara ? Tu alegi filmul si eu aduc popcornul. Astfel o sa uiti de spital si de boala ! Ce zici ?
Propunerea ii suna precum un ecou aburit. Auzea, dar un asculta, doar aproba si zambea fortat, gandindu-se ca ar vrea sa vada cel mai santeros film cu putinta.
-Mirrors! Rosti acesta, ranjind la gandul ca undeva, in subconstient, Ran era sfasiat in mii de bucatele iar sangele un aparea, doar cuburi de gheata tasneau din venele vinetii. Era o panorama demna de dispret, dar cum in realitate un s-ar fi atins nici macar de un fir de par din capul lui. Inca ii simtea parfumul, desi in acelasi timp dore asa-l faca sa sufere, exact cum a suferit si el. Printre ganduri macabre, alte cuvinte din partea roscatului i-au inundat auzul:
-Mirrors ? Bine… dar eu, ei bine, eu ma cam sperii. Dar o sa fie bine atata timp cat nu dai la maxim si nu ma obligi sa vad partile… sangeroase.
-Sigur ca da ! Doar o sa fiu langa tine tot timpul ! De ce iti faci griji?!
Usa se indrepta usor catre perete, iar doctorul urmat de asistenta lui de nadejde intra zambitor, pregatindu-se sa dea o veste buna.
-Dragii mei, am o veste excelenta, doua de fapt: prima, Axel, esti externat, iar a doua, acest minunat tanar mi-a promis ca te va ingriji cu cea mai mare atentie, pe toate perioada de convalescenta!
Din spatele celor doi, blondul isi facu aparitia ranjind victorios:
-Multumesc domnule doctor, de aici preiau eu, il ajut sa se imbrace si-l duc direct acasa !exclama acesta incantat la vederea expresiei roscatului care ramase efectiv cu gura cascata.
Doctorul s-a retras, inchizand usa si lasandu-i pe cei doi rivali cu privirile scanteind si omorandu-se parca intre ele.