9,8 m/s2 [shouen-ai]

[bastard_in_love]

Ok, titlul e cat se poate de "confusing", dar incerc sa-l explic acum...
9,8 m/s2 = acceleratia gravitationala
Titlul unui deja bine cunoscut anime este Gravitation.
Ecest fic va contine cele doua personaje principale din anime + inca unul adaugat de mine... In fine, veti vedea, primul capitol...

Capitolul 1

O rafala puternica de vant matura tot ce gaseste in cale, ridicand praful si dozele de bere si suc aruncate neglijent pe sosea.
Imbracata intr-un costum negru mulat, cu o teaca goala de sabie in partea stanga, o adolescenta bine cladita gafaia, partial acoperita de sange. Fiecare parte a corpului ei era crestata de taieturi adanci. In ciuda acestor fapte, ochii ei caprui scanteiau dornici de a-si rapune dusmanul, iar un zambet ironic se contura slab printre gafaielile regulate.
-Si sa inteleg ca asta e tot ce poti?spuse aceasta ridicand sabia. Lama ascutita reflecta o parte din chipul ei. Cateva zgarieturi si o suvita rebela de culoarea abanosului erau ultimile lucruri pe care le-a mai vazut inainte de socul impactului, sau mai bine zis, posibilului impact.
Creatura ce indrepta cu rapiditate spre ea, dar intr-o fractiune de secunda, in timp ce moartea i se infatisa in chip senin, o sclipire de negura incetosata ii cuprinse orizontul.
Din acel moment, un mai concepea nimic in jur. Totul se cofunda intr-o mare de intuneric. Inecata in propriile ganduri, bruneta se pierdea intr-un abis de vosi si chipuri slab creionate, care o strigau catre interiorul cel mai ascuns al mintii ei.

-Unde sunt? De ce e asa de intuneric?Ah, am ochii inchisi, dar parca un as vrea sa-i deschid!vorbea fata parca pentru ea.
O batista rece ii acopera fruntea, peste care se poate deslusi conturul unei maini. Totul este neclar, insa parca un se cuvenea sa disturbi acea nesiguranta placuta.
Pleoapele incepura sa-i tremure, descoperind o camera micuta, din lemn, in care spre uimirea fetei un se afla mai nimic.
-Unde sunt?se intreba aceasta cu voce tare, crezand ca este singura. Cand a intors capul insa, pe un scaun, un tanar blond, inalt, cu privirea impietrita asupra tavanului, isi fuma linistit tigara.
-Deci te-ai trezit! Ma bucur ca tratamentul a avut efect!rosti acesta hotarandu-se intr-un final sa-si coboare privirea.
-Da, presupun ca dumneavoastra erati mai devreme, multumesc, numele meu este…
Insa un a apucat sa-si termine ideea, fiind intrerupta de un zgomot placut al unui vals. Era telefonul blondului, care spre uimirea ei, a inchis apelul fara macar sa se uite de la cine era, apoi a aruncat plictisit telefonul pe pat.
Curioasa din fire, fata l-a infascat, privint ecranul. “12 apeluri ratate.”
-Vad ca ai prostul obicei sa-ti bagi nasul unde nu trebuie!
-Ai un spirit de observatie iesit din comun! Zau asa ! Da, imi bag nasu si de obicei se sfarseste cu bine.-De la cine-s toate apelurile?
-Un nimeni stresant!raspunse acesta pufaind.
-Un cred… persoana pare insistenta, n-o ignora, un-i frumos!
Blondul o privi furios. Cine era e asa-i dea lectii de viata? La urma urmei el era un celebru scriitor, cel mai bun spadasin al OGSS si pe deasupra foarte bine cunoscut drept cel mai desavarsit ignorant. Totusi un putea sa-i raspunda, un gasea nicio replica pe moment. Ciudat…
-Cum spuneam, numele meu este Eno, iar cel al misteriosului tau apelant.. Shuchi Shindo… imi suna cunoscut.

Este scurt... dar in fine, sper sa pot scrie la el....:-<