17-10-2008, 09:26 PM
Continuarea:
-Tara, hai sa ma ajuti cu masa! vorbi in sfarsit bruneta care pana acum tacuse mormant
-...
Cele doua fete se apucara de gatit, insa fara tragere de inima. Cu toate ca nici Misei nu prea ii placea sa gateasca, era foarte priceputa, si pentru ca de data asta o facea special pentru amica sa, totul ii iesea de 100 de ori mai gustos. In timp ce Tara era la jumatatea curatarii cartofilor pentru mancare, surioara ei deja preparase aperitivele si cauta acum o reteta pentru desert. Cu toate ca roscata curata cartofii extrem de incet, deja se taiase la degete de cateva ori, dar inca nu realiza acest lucru. Ea continua sa curete cartofii la fel ca un robotel, mintea ei fiind total absenta.
-Taa-ra! Dute si fa un dus, cred ca esti obosita!
-Huh? spuse tanara care tocmai se trezi din starea de "robotel". (hihi, imi place cand o fac robotel *stupid childish smile*)
-Lasa cina in seama mea! Tu dute si fa un dus, schimba-te si dezinfecteaza-ti "rana" de pe gat! N-as vrea sa-ti ramana inca o cicatrice...
Roscata executa imediat comanda fara a spune nimic si se indrepta spre camera ei urcand agale scarile. Intra in camera sa si scoase din dulapul negru prosoape, haine de schimb cat si trusa de prim ajutor. Merse spre baie, asezandu-se in fata oglinzii si deschizand trusa de prim ajutor. Isi prinse parul la spate spre a putea curata cum trebuie muscatura pe care "i-o daruise" Chris. Insa rana care ii provoca atata durere era pe partea stanga a gatului, iar fata isi privea insistent partea dreapta a gatului, parte pe care se afla o cicatrice de mult uitata, ascunsa in timp de catre parul des si roscat al acesteia, par ce ar fi vrut sa protejeze pentru o eternitate acel semn, semn al iubirii.
13 Martie, cu 4 ani in urma...
-Tara, imi spui de ce m-ai chemat la ora asta si de ce a trebuit sa ne intalnim tocmai aici?!
-Ca sa-ti spun: LA MULTI ANI!
-Tara, chibi, cred ca lupta de azi ti-a daunat...Maine e ziua mea...
-Uita-te la ceas!
-12:01... ma uraste...
-Cine? Spune-mi si ii fac eu felul!
-Se spune ca atunci cand te uiti la ceas si este si un minut, persoana pe care o iubesti te uraste...
-Alex, idiot...niciodata nu te-as putea uri...
-Huh?! Ce te face sa fi atat de sigura ca te iubesc?! Poate iubesc pe altcineva...spuse blondutul incercand sa-si tachineze iubita
-Ha! Alex, incerci degeaba! Niciodata nu te-as putea uri, niciodata nu m-as putea supara pe tine, niciodata as putea uita, nici pe tine,nici iubirea mea...spuse fata care se inrosea din ce in ce mai mult la fata. Baiatul observa acest lucru si se apropie din ce in ce mai mult de ea. Ii dadu la o parte parul ce-i acoperea fata, si ii prinse buzele intr-un sarut pasional dorit de amandoi, un sarut care o lasa pe Tara fara aer...
-Urasc...c-cand imi faci...chestii deastea...spuse roscata abia mai putand vorbi dupa acel sarut
-Iubesc...cand se intampla sa ramai fara aer in timp ce te sarut, pentru ca asa stiu ca insa ma mai iubesti! spuse blondul zambind rautacios si coplesid-o in urmatoarea secunda cu o imbratisare
-A-alex....ma strangi prea tare...
-Inca putin....mai vreau sa-ti mai ascult inca putin inima care-ti bate cu atata putere...Inca putin...spuse baiatul imbratisand-o si mai tare, pana cand roscata nu se mai putu abtine si scoase un scancet de durere. Atunci el ii ridica capul de la piepul sau si ii dadu inca un sarut care o lasa pe micuta din nou fara aer.
Dupa toate acestea roscata fu luata pe sus si dusa la locul lor special din parc, sub acel copac in care el ii ceruse sa fie prietena lui. Se asezara sub copac, stand imbratisati si privind singurul martor al iubirii lor, cerul, care in acea seara alungase toti norii intr-un loc indepartat, spre a-si imparti comoara cu doi indragostiti, care la randul lor isi imparteau comoara cu el...Bolta cereasca parea mai frumoasa in acea noapte linistita, privita prin ochii unui indragostit. Stelele straluceau doar pentru ei, iar luna le veghea iubirea. Totul era invaluit in mireasma florilor de cires, in mireasma dragostei. Un peisaj atat de calm, un peisaj atat de primitor, atat de special...Un peisaj al dragostei!
In tot acest peisaj linistitor de mai, Tara statea la pieptul iubitului ei, privind nemarginitul cer si eternica luna, regina noptii. Lacrimi amare ii apareau in coltul ochilor, traversandu-i incet incet obrajii palizi. Plangea, caci umbra nefericirii se napustea din nou asupra sa, absorbind-o tot mai mult in intuneric. Plangea in tacere, deoarece nu vroia ca nefericirea sa sa-i umbreasca fericirea persoanei pe care o iubea cel mai mult in lumea asta. Nu vroia sa strice aceste momente atat de pretioase pentru amandoi, deoarece erau printre ultimele momente pe care le petreceau impreuna, insa cand se gandea ca el va pleca, lacrimile se napusteau asupra ochilor ei albastrii, inundandu-i obrajii. De cand aflase ca va pleca, nu putea sa nu aiba acele ganduri egoiste, nu putea sa nu planga, nu putea sa nu vrea sa plece cu el. Nu mai gandea corect, umbra nefericirii ii intuneca mintea, si o facea sa sufere pentru iubirea ce i-o purta. Vroia ca el sa ramana alaturi de ea, insa nu-i putea cere sa-si neglijeze studiile. Vroia sa plece cu el, insa nu-si putea abandona prietena. Vroia sa moara, caci o data cu ea dispareau si toate acele sentimente si toate acele ganduri, insa nu-si putea incalca juramantul...Cufundata in abisul negru al singuratatii, cauta neobosita lumina care ii va aduce linistea sufletului ei zbuciumat...
-Tara, pentru cat timp ai sa mai plangi asa? Ce se intampla? intreba baiatul cuprinzandu-i fata in palmele sale. Dar roscata... To be continued
-Tara, hai sa ma ajuti cu masa! vorbi in sfarsit bruneta care pana acum tacuse mormant
-...
Cele doua fete se apucara de gatit, insa fara tragere de inima. Cu toate ca nici Misei nu prea ii placea sa gateasca, era foarte priceputa, si pentru ca de data asta o facea special pentru amica sa, totul ii iesea de 100 de ori mai gustos. In timp ce Tara era la jumatatea curatarii cartofilor pentru mancare, surioara ei deja preparase aperitivele si cauta acum o reteta pentru desert. Cu toate ca roscata curata cartofii extrem de incet, deja se taiase la degete de cateva ori, dar inca nu realiza acest lucru. Ea continua sa curete cartofii la fel ca un robotel, mintea ei fiind total absenta.
-Taa-ra! Dute si fa un dus, cred ca esti obosita!
-Huh? spuse tanara care tocmai se trezi din starea de "robotel". (hihi, imi place cand o fac robotel *stupid childish smile*)
-Lasa cina in seama mea! Tu dute si fa un dus, schimba-te si dezinfecteaza-ti "rana" de pe gat! N-as vrea sa-ti ramana inca o cicatrice...
Roscata executa imediat comanda fara a spune nimic si se indrepta spre camera ei urcand agale scarile. Intra in camera sa si scoase din dulapul negru prosoape, haine de schimb cat si trusa de prim ajutor. Merse spre baie, asezandu-se in fata oglinzii si deschizand trusa de prim ajutor. Isi prinse parul la spate spre a putea curata cum trebuie muscatura pe care "i-o daruise" Chris. Insa rana care ii provoca atata durere era pe partea stanga a gatului, iar fata isi privea insistent partea dreapta a gatului, parte pe care se afla o cicatrice de mult uitata, ascunsa in timp de catre parul des si roscat al acesteia, par ce ar fi vrut sa protejeze pentru o eternitate acel semn, semn al iubirii.
13 Martie, cu 4 ani in urma...
-Tara, imi spui de ce m-ai chemat la ora asta si de ce a trebuit sa ne intalnim tocmai aici?!
-Ca sa-ti spun: LA MULTI ANI!
-Tara, chibi, cred ca lupta de azi ti-a daunat...Maine e ziua mea...
-Uita-te la ceas!
-12:01... ma uraste...
-Cine? Spune-mi si ii fac eu felul!
-Se spune ca atunci cand te uiti la ceas si este si un minut, persoana pe care o iubesti te uraste...
-Alex, idiot...niciodata nu te-as putea uri...
-Huh?! Ce te face sa fi atat de sigura ca te iubesc?! Poate iubesc pe altcineva...spuse blondutul incercand sa-si tachineze iubita
-Ha! Alex, incerci degeaba! Niciodata nu te-as putea uri, niciodata nu m-as putea supara pe tine, niciodata as putea uita, nici pe tine,nici iubirea mea...spuse fata care se inrosea din ce in ce mai mult la fata. Baiatul observa acest lucru si se apropie din ce in ce mai mult de ea. Ii dadu la o parte parul ce-i acoperea fata, si ii prinse buzele intr-un sarut pasional dorit de amandoi, un sarut care o lasa pe Tara fara aer...
-Urasc...c-cand imi faci...chestii deastea...spuse roscata abia mai putand vorbi dupa acel sarut
-Iubesc...cand se intampla sa ramai fara aer in timp ce te sarut, pentru ca asa stiu ca insa ma mai iubesti! spuse blondul zambind rautacios si coplesid-o in urmatoarea secunda cu o imbratisare
-A-alex....ma strangi prea tare...
-Inca putin....mai vreau sa-ti mai ascult inca putin inima care-ti bate cu atata putere...Inca putin...spuse baiatul imbratisand-o si mai tare, pana cand roscata nu se mai putu abtine si scoase un scancet de durere. Atunci el ii ridica capul de la piepul sau si ii dadu inca un sarut care o lasa pe micuta din nou fara aer.
Dupa toate acestea roscata fu luata pe sus si dusa la locul lor special din parc, sub acel copac in care el ii ceruse sa fie prietena lui. Se asezara sub copac, stand imbratisati si privind singurul martor al iubirii lor, cerul, care in acea seara alungase toti norii intr-un loc indepartat, spre a-si imparti comoara cu doi indragostiti, care la randul lor isi imparteau comoara cu el...Bolta cereasca parea mai frumoasa in acea noapte linistita, privita prin ochii unui indragostit. Stelele straluceau doar pentru ei, iar luna le veghea iubirea. Totul era invaluit in mireasma florilor de cires, in mireasma dragostei. Un peisaj atat de calm, un peisaj atat de primitor, atat de special...Un peisaj al dragostei!
In tot acest peisaj linistitor de mai, Tara statea la pieptul iubitului ei, privind nemarginitul cer si eternica luna, regina noptii. Lacrimi amare ii apareau in coltul ochilor, traversandu-i incet incet obrajii palizi. Plangea, caci umbra nefericirii se napustea din nou asupra sa, absorbind-o tot mai mult in intuneric. Plangea in tacere, deoarece nu vroia ca nefericirea sa sa-i umbreasca fericirea persoanei pe care o iubea cel mai mult in lumea asta. Nu vroia sa strice aceste momente atat de pretioase pentru amandoi, deoarece erau printre ultimele momente pe care le petreceau impreuna, insa cand se gandea ca el va pleca, lacrimile se napusteau asupra ochilor ei albastrii, inundandu-i obrajii. De cand aflase ca va pleca, nu putea sa nu aiba acele ganduri egoiste, nu putea sa nu planga, nu putea sa nu vrea sa plece cu el. Nu mai gandea corect, umbra nefericirii ii intuneca mintea, si o facea sa sufere pentru iubirea ce i-o purta. Vroia ca el sa ramana alaturi de ea, insa nu-i putea cere sa-si neglijeze studiile. Vroia sa plece cu el, insa nu-si putea abandona prietena. Vroia sa moara, caci o data cu ea dispareau si toate acele sentimente si toate acele ganduri, insa nu-si putea incalca juramantul...Cufundata in abisul negru al singuratatii, cauta neobosita lumina care ii va aduce linistea sufletului ei zbuciumat...
-Tara, pentru cat timp ai sa mai plangi asa? Ce se intampla? intreba baiatul cuprinzandu-i fata in palmele sale. Dar roscata... To be continued