Bariera dintre noi si "ei".

[Prevented :D]

Salutaree!! >:D< M.am gandit sa incerc si ceva original, totul este doar imaginatia mea. Accept orice fel de critica, sunt deschisa la noi idei si la imbunatatiri.

Capitolul 1.


-Chiar imi place, tie iti place?
-Desigur iubita mea, cand semnam actele?
-Pai, domnule si doamna Doug, nu vreti sa ii cunoasteti pe fostii propietari? Sunteti atat de siguri ca va doriti casa?

Tonul vocii ei era unul mai mult de spaima decat de incurajare. Nu intelegeam in ziua aceea de ce, dar ce va urma, va schimba mult parerea mea despre acesta inspaimantatoare casa.
Am acceptat imediat pretul destul de scazut si aspectul casei ce parea renovata recent.
Ceva imi spunea ca o sa regret, dar la vremea aceea credeam ca e frica de a ma muta din micuta casa, intr-o vila uriasa, cu un numar mai mare de camere pentru cand voi avea o familie numeroasa.
Cred ca deja v-am bagat in ceata, o sa va luminez imediat.

Era o simpla zi, una ca toate celelalte,obisnuitul ban imens de pe bolta cereasca stralucea adormit trezind micile vrabiute din cuiburile lor, dar totul se va schimba cand, in mijlocul diminetii, la usa de lemn masiv, a sotilor Doug, ce dormeau in camera de zi, bataile rasunau deranjand timpanul.

Dechid incet ochii mei caprui-ciocolatii si privesc adormita spre pretele din fata mea. Adormisem cu Josh pe canapeau din living, se pare ca filmul s-a incheiat de foarte mult timp, eram cu spatele la el, ii simtem respiratia fierbinte in ceafa mea, mici fiori calzi imi inundara corpul creandu-mi o senzatie placuta. Adormisem cu capul pe bratul sau, exact asa cum m-am si trezit.
Pijamaua mea albastra compusa dintr-o bluza cu maneci lungi si un pantalon lung, aratau de parca tocmai ma batusem cu cineva cu pernele.
Parul meu lung de culoarea soarelui in plina amiaza, vara, statea in toate directiile.
Priveam somnroasa spre usa care continua sa scoata sunete ciudate pentru acea ora destul de matinala.

Pasesc plictisita deja de zgomotul infernal pentru urechile mele, grabindu-ma sa deschid.
Cum apas pe clanta rece din metal, trag incet de usa imensa, parca depunand un efort imens. Maresc ochii cand in fata mea se infatisa o femeie imbracata office, parul il avea intr-un coc foarte complicat ce parca era o floare, una neagra de altfel. Ochelarii subtiri, fara rama, erau asezati meticulos pe varful nasului micut.
Purta niste tocuri negre foarte inalte, de aceea ma privea de sus.
Stiam cine este, mai venise la noi, mereu ia placut sa deranjeze lumea, era slujba ei pana la urma nu?
Stia ca nu sunt atenta la ea, ma cunoastea destul de bine.
Scopul vizitei ei matinale era bine-inteles acelasi de cand ne-am mutat aici cu chirie.
Dorea sa ne alunge, sa ne cautam o alta casa, desi era sora mea vitrega si era cu 6 ani mai mare, tot o nesuferita ramane.
Ii stiam pe derost discursul, ma plictisea cu vorbele pe care le stiam si asa pe derost.

-Cand iti termini "plangerea", te invit sa pleci de aici.
Aruncam cuvinte reci, putin imi pasa.
-Te rog frumos sa ma iei in serios de data asta Kit, e pentru ultima data cand vin personal, data viitoare chem politia.
Uram sa ma ameninte, a mai facut-o si in trecut dar parca era ceva serios de data asta. Hotarasc sa-i urez o zi placuta si inchid foarte tare usa, provocand un zgomot suparator.

Nici bine nu ma intind, voind a ma pune din nou langa Josh al meu, pe canapeaua confortabila ca il si aud cum imi soptea cuvinte la ureche.
Aerul cald imi provoca placere, era placut.

-Din nou? Oare nu se mai satura sa ne tot deranjeze?
-Chiar nu stiu care e placerea meseriei.

Imediat cum termin de vorbit, simt cum doua buze calde si moi, le preseaza pe ale mele, din nou acel fior imi strabate corpul.
Inchid instinctiv ochii mei ce pana acum priveau un simplu tablou abstract, asezat foarte frumos pe peretele alb ca zapada.
Acestea erau singurele momente ce as fi vrut sa fie vesnice, dar viitorul are cate ceva aranjat pentru fiecare.
Deschid ochii, cand simt ca acea caldura disparuse.
Plecase deja de langa mine.
Priveam pierduta cearceaful alb si mototolit care statea pe mijlocul canapelei, era intinsa precum un pat, numai bun sa dormi in ea.
Ma ridic incet si pasind pe covorul alb si pufos, treceam dintr-o incapere in alta, ajungand in bucataria spatioasa, decorata cu bun gust de sora mea Kyo.
La aragazul aprins se afla Josh, fierband apa pentru cafelele nelipsite dimineata.
Ma asez la masa de lemn rotunda, era foarte atent asezata in mijlocul bucatariei.
Razele palide ale soarelui intrau pe fereastra imensa, perdelele albastre-pal, erau trase in colturi pentru a permite razelor sa patrunda pana in lacasul nostru.

-Deci, cand mergem sa ne interesam de casa?
Ce intrebare a mai putut scorni iubitul meu Josh, stie ca nu vreau sa renunt la casa aceasta, dar nici aici nu mai putem sta pana la adanci batraneti, citand cartile cu basme pe care obsnuiam sa le citesc cand eram mica.

-Chiar nu stiu, nu vreau sa renunt la locul asta, dar...
Spunand asta, imi atintesc privirea in ceasca alba ce continea lichidul ce sper ca ma va bine-dispune, pe cat posibil.

-Haide, doar nu va fi atat de rau, poate gasim o casa mult mai frumoasa, care o sa fie doar a noastra, nu vom mai fi deranjati.

Imi placeau cuvintele lui de sprijin, parea ca el ghicea viitorul. La vremea aceea chiar credeam ca are dreptate, in fond nu poate fi mai rau decat acum, sau putea?

Termin lichidul maroniu, dimineata mea putea incepe in sfarsit.
Ma duc in dormitorul nostru, desi nu era unul foarte mare, era indeajuns pentru noi doi. Deschid usa imensa, acoperita de o oglinda in care ma puteam privi in continuu, privirea mea fugea cand la o haina de o culoare, cand la alta.
Eram indecisa.
Decid sa ma imbrac intr-un tricou alb, mulat pe corp, avea formele destul de accentuate deci din acest punct de vedere nu ma pot plange. Pantalonii negri pareau o buna optiune, deci clar am sa fiu o tabla de sah mergatoare azi, dar trebuie sa fiu optimista ca va fi o zi reusita.
Josh era imbracat intr-o pereche de pantaloni negrii ca ai mei doar ca el a optat pentru un tricou albastru inchis cu multe semne desenate aiurea.
Paream ca suntem niste pustani, nu oameni in toata firea la 25 de ani cu facultati de arta terminate .
Desi eu lucram ca profesoara de desen iar el era arhitect pentru mai marile cladiri de parlamentari, traiul nostru era unul decent, nu duceam lipsa de nimic.
Ideea de a ne cumpara o casa noua ne ingrijora, bani erau dar unde vom gasi o casa perfecta pentru noi?

Norocul nostru parea sa se schimbe cand, undeva pe o strada destul de linistita se afla o vila imensa scoasa la vanzare de curand. Curioasa de cand ma stiu, il trag pe Josh dupa mine pana ajungem in fata frumoasei case.

Avea un stil aparte, un stil de prin anii 1800, era mare, chiar foarte mare, avea balcon, o intrare cu trepte, cam in jur de trei geamuri duble si culoarea foarte calma de bej era perfecta.
Micutul anunt ca este de vanzare continea si numarul de telefon la care propietarul putea fi contactat.
Nu mai stau pe ganduri si ii spun lui Josh sa sune.

Dupa o discutie destul de aprinsa cu proprietarul, Josh hotarase a doua zi, dupa ora pranzulu, ca dansul sa vina sa ne prezinte casa. Parea o casa exact ca cea in care viitorul era unul incantator.