24-07-2013, 08:24 PM
Let's see. Sunt cateva greseli intai de toate.
"Sa uitat la mine pentru un moment" - "s-a"
"intr-un costum la 4 ace" - poate e doar o chestie personala, dar pare-mi-se pana pe la 12 se scriu numerele cu litere
"Era fascinat de mine, ca si tu ceilalti doctori dinainte lui" - "ca si cu" era probabil aici, desi ma gandesc ca ar suna mult mai bine fara cuvantul respectiv
"Tipul era insa destul de profesional." - sunt destul de sigura ca nu merge folosit "profesional" in contextul acesta, poate "profesionist" in schimb (but again, I might be wrong)
"Usa din spatele meu sa deschis si un gardian a intrat inauntru" - "s-a"
"in timp ce mergeam alaturi de guardian" - "gardian" (setezi word-ul pe romana de la inceput si asa eviti sa-ti tot corecteze de capul lui ^^)
"vroiau sa vorbeasca mereu cu mine" - "voiau"
"La fel de reci si lisiti de sentimente" - "lipsiti"
E interesant. M-a atras importanta data culorii, rolul pe care il joaca rosul in toata povestea, mai ales pentru ca sunt fascinata de simboluri cromatice in povesti si ma interesez de aspectul asta in ultima vreme pentru un proiect personal. Personajul criminalului in serie e interesant creat, inteligent, ironic, rece si arogant - un adevarat psihopat. Daca ma intrebi pe mine, nici nu cred ca e mare lucru de inteles la el. Pur si simplu este. Fara "de ce a facut-o", "fara cum a facut-o". In cazul asta tind sa ii dau dreptate, ca nu vom reusi niciodata sa intelegem cum un om nu poate simti nimic. Ultimul fragment si in special ultima fraza m-a dus cu gandul la o posibila poveste plina de semnificatii din trecutul psihopatului, ceva care sa il fi transformat in persoana care e acum. S-a nascut psihopat sau a devenit unul ca mecanism de protectie impotriva sentimentelor si implicit a durerii cauzate de acestea?
Psihologul pe de alta parte mi s-a parut un personaj oarecum... fragil, slab conturat, sau cel putin cu un contur difuz si tremurator. Eu inteleg ca un psihopat e fascinant pentru ca deh, isi ucide persoanele cele mai apropiate fara sa simta nimic and all that, dar nici sa se lase intimidat de el. La un moment dat nu am in Sateles daca nesiguranta si slabiciunea lui sunt doar aparente, pentru a-l induce in eroare pe criminal, sau sunt adevarate, fapt ce ar denota lipsa totala de profesionalism (in opinia mea). Mai mult, nu am inteles exact cum de un criminal in serie atat de periculos si cu o minte atat de complexa era dus la psiholog, cand el avea clara nevoie de un psihiatru. Sau ajusesera toti atat de disperati incat l-ar fi dat pe mana oricui, numai sa mai scoata ceva informatii de la el?
M-a dus putin cu gandul la unele episoade din Criminal Minds, hehe. Dar mi-a placut mult, mai ales felul in care ai povestit totul, folosind preponderent dialogul. Si partea psihologica, aia cu siguranta.
Stiu ca ai scris drept observatie ca nu vei continua povestea, insa eu te incurajez in directia asta cu mai mare dragul. Sunt tare curioasa ce ar iesi! ^^
"Sa uitat la mine pentru un moment" - "s-a"
"intr-un costum la 4 ace" - poate e doar o chestie personala, dar pare-mi-se pana pe la 12 se scriu numerele cu litere
"Era fascinat de mine, ca si tu ceilalti doctori dinainte lui" - "ca si cu" era probabil aici, desi ma gandesc ca ar suna mult mai bine fara cuvantul respectiv
"Tipul era insa destul de profesional." - sunt destul de sigura ca nu merge folosit "profesional" in contextul acesta, poate "profesionist" in schimb (but again, I might be wrong)
"Usa din spatele meu sa deschis si un gardian a intrat inauntru" - "s-a"
"in timp ce mergeam alaturi de guardian" - "gardian" (setezi word-ul pe romana de la inceput si asa eviti sa-ti tot corecteze de capul lui ^^)
"vroiau sa vorbeasca mereu cu mine" - "voiau"
"La fel de reci si lisiti de sentimente" - "lipsiti"
E interesant. M-a atras importanta data culorii, rolul pe care il joaca rosul in toata povestea, mai ales pentru ca sunt fascinata de simboluri cromatice in povesti si ma interesez de aspectul asta in ultima vreme pentru un proiect personal. Personajul criminalului in serie e interesant creat, inteligent, ironic, rece si arogant - un adevarat psihopat. Daca ma intrebi pe mine, nici nu cred ca e mare lucru de inteles la el. Pur si simplu este. Fara "de ce a facut-o", "fara cum a facut-o". In cazul asta tind sa ii dau dreptate, ca nu vom reusi niciodata sa intelegem cum un om nu poate simti nimic. Ultimul fragment si in special ultima fraza m-a dus cu gandul la o posibila poveste plina de semnificatii din trecutul psihopatului, ceva care sa il fi transformat in persoana care e acum. S-a nascut psihopat sau a devenit unul ca mecanism de protectie impotriva sentimentelor si implicit a durerii cauzate de acestea?
Psihologul pe de alta parte mi s-a parut un personaj oarecum... fragil, slab conturat, sau cel putin cu un contur difuz si tremurator. Eu inteleg ca un psihopat e fascinant pentru ca deh, isi ucide persoanele cele mai apropiate fara sa simta nimic and all that, dar nici sa se lase intimidat de el. La un moment dat nu am in Sateles daca nesiguranta si slabiciunea lui sunt doar aparente, pentru a-l induce in eroare pe criminal, sau sunt adevarate, fapt ce ar denota lipsa totala de profesionalism (in opinia mea). Mai mult, nu am inteles exact cum de un criminal in serie atat de periculos si cu o minte atat de complexa era dus la psiholog, cand el avea clara nevoie de un psihiatru. Sau ajusesera toti atat de disperati incat l-ar fi dat pe mana oricui, numai sa mai scoata ceva informatii de la el?
M-a dus putin cu gandul la unele episoade din Criminal Minds, hehe. Dar mi-a placut mult, mai ales felul in care ai povestit totul, folosind preponderent dialogul. Si partea psihologica, aia cu siguranta.
Stiu ca ai scris drept observatie ca nu vei continua povestea, insa eu te incurajez in directia asta cu mai mare dragul. Sunt tare curioasa ce ar iesi! ^^
![[Imagine: 1CGzWYg.png?1]](http://i.imgur.com/1CGzWYg.png?1)
Thank you, Geesushi! ^-^
"these are the days that must happen to you"