[Terminat] Don't wait for love, look for happiness

[ohaio_angel]

Multumesc fetelor...si acum next:D


Capitolul 12
Blair


Asteptam, ce si pe cine, nu stiu raspunsul la intrebare. Am ramas in aceasi stare de cand a plecat. Ar fi trebuit sa nu-mi pese chiar asa de mult, intr-un fel eram vinovat, dar si el. Strang mana intr-un pumn . M-a enerva rau faptul ca in trei zile m-am schimbat inapoi in cel ce am fost acum doi anii. Cel de care am vrut sa scap, sa fug de...dar imi intrerupe sirul gandurilor doua mainii ce mi-au cuprins in brate.
-Te-ai distrat cu el?, imi sopteste la ureche cu o voce perversa. Sau era mai bine cu mine?, ma intreaba mai apoi altceva pupandu-ma pe obrazul drept.
-Nu am de ce sa-ti dau explicatii, ii raspund rece si nepasator.
-Faci pe durul sa inteleg.
Imi da drumul indreptandu-se cu fata la mine cuprinzandu-mi gatul cu mainile sale. Voia sa ma sarute, dar am intors capul si i-am dat mainile la o parte.
-Ce este cu tine?, incepe din nou cu intrebarile si nedumerit de faptul ca-l respingeam.
Daca trebuia sa-i raspund sau obligat de imprejurari o faceam, dar nu aveam dispozitia necesara pentru jocuri. Il ignor si ma asez pe pat punandu-mi mainile pe fata. El nu renunta, ci se urca in pat cuprinzandu-mi din nou gatul cu mainile, insa in spatele meu.
-Nici nu ai idee cat ti-am simtit lips, sopteste deja imaginandu-mi cum face fata aia de catelus nevinovat.
-Cat de mincinos poti fii, scot un suras de faptul ca mereu era lingusitor.
-Nu-mi permit sa mint cu sentimentele mele pentru tine, scoate un oftat trist si-si pune cpaul pe umarul meu lasand mana dreapta sa-i cada pe bratul meu. Sunt gelos si cand doar te priveste.
Ii aud ultima propozitie, dar pe mine ma interesa mai mult ultimele cuvinte. Mai ofta o data stiind ca mai avea ceva de adaugat si am tacut.
-Sa nu te mai vezi cu el, da?, se milogeste de mine incepand cu mana stanga sa se joace cu parul meu.
Ma stia prea bine. Slabiciunea mea cand se juca in parul meu. Mereu obtinea ce-si dorea, dar nici nu prea depindea de mine.
-Iti faci griji degeaba, imi gasesc pan ala urm acuvintele. Dupa ce s-a intampalt nu va mai vrea nici sa auda de mine.
-Ma bucur sa aud asta, isi ridica capul si cu mana drepata imi intoarca capul si-mi da un sarut scurt pe buze, zambind multumit.
Stiam ca mai vroia ceva in afara de asta si actiuna nu intarzie sa apara pentru ca isi coboara mana de pe brat in jos, pe abdomen apoi imi atinge partea sensibila din pantalonii strangand usor. Nu am scos nici un sunet, ci m-am ridicat enervat si am plecat spre usa.
-Nu intelge gresit, ma opresc in tocul usi. Nu mai simt nimic pentru itne, ma intorc hotarat si imi expim gandul rece.
Chiar daca eram prietenii asta nu insemna ca poate face aceea ce ii tuna. A dispraut acel sentiment odata ce m-am hotarat sa uit. Acum chiar daca am revenit nu a schimabt cu nimic realitatea. Nu aveam ce sa recunosc.
I-am luat masina din garaj si am plecat spre apartament. Stiam ca o sa ma suna si apoi s sa-mi urle ca de ce i-am luat masina, dar nu aveam dispozitia necesara sa fac sport.
Acasa ajuns trantesc usa si ma intind in pat incercand sa imi linistesc demonul interios. Mirosul lui inca nu a disparut din perna si deveneam cam prea agitat din cauza unui necunoscut cu care am petrecut daor cateva zile. Nu stiam nimic despre el, nici trecutul, nici prezentul lui. Trebuia sa fac niste sapaturi, de aceea pun mana pe telefon si sun.
Cel de la capatul liniei imi raspunde somnoros, dat tot imi tipa in telefon.
-''Ce vrei?''
-Nu ca, ce vrei!, il iau pe un ton superior. Vreu niste informatii depre Aoi.
-''Stai asa.''
Probabil se ridica din pat, dat la cat de lene ii era sa se ridica cred ca pana la urma a preferat patul cald.
-Bai, ridica-te!, tip in telefon
-''Nu mai tipa ca nu sunt surd! , imi urla si mie cascand. Unde esti?''
-Acasa, unde sa fiu?!, ii raspund ironic.
''OK, vin intr-o ora!''
Imi inchide in nas. Randi ma putea ajuta acum. Nu stiu ce voi face pana isi va ridica fundul lenes din pat pentru ca vor dura doua ora pana se va terzi sa-mi bat ala usa. Ma ridic si aprind televizorul din sufragerie sa pierd timpul.

~ *** ~

Cineva imi bate la usa. Mirat ca de data asta a venit repede deschid. Da, am avut dreptate, dar dormea pe el langa usa cu o geanta in mana.
-Ei, trezirea, il clatin cu piciorul si el tresare.
Se uita la mine speriat si se ridica apoi intra gramada peste mine. Cand ajunge in sufragerie se aseaza pe canapea.
-Ia fa-mi o cafea!, se rasteste la mine cum ma vede ca intru pe usa.
Mormai pentru mine niste apelative foarte dragalase la adresa lui in timp ce fac cafeaua. De fapt o facusem inainte sa vina ca am si mancat.
El deja lucra la computer. Isi pusese chair si ochelarii de tocilar. Mereu era enervant cum facea cu ei. Orice, de la inregistrari pana la sunet si cu notele muzicale la repetitii.
-Nu ti-am zis ca incetezi cu ochelarii?, il intreb iritat luandu-i de la ochii. Nici sticla nu au!
-Ia mai taci, ma fac mai destept.
Mii ia reluand treaba. De fapt nici nu-i lua mai mult pentur ca el era intrat pe facebook, se uita la niste poze cu fete. Pe bune, pentur atata lucru l-am chemat?! Mda, eram de-a dreptul prost.
-Bingo, si-mi face cu ochiul. Uite, indreapta ecranul catre mine Se pare ca este nascut pe doi iunie si in acelasi an cu noi, amice.
Ma enerva cand facea fete diabloice.
-Bine, dar nu este asa important. Drace!, ma speii, de fapt raman socat cand vad. Asculta aceasi muzica, murmur cand vad.
Randi se speire si el, dar de mine de data asta. Eu deja ma ridicasem in piciaore, insa sunt tras inapoi.
-Te omor daca mai faci ca Mark!, ma ameninta acum fiind serios. Uita-te si tu, nu are nimic iesit din comun. Pe bune?!, mda si zicea de mine ca reactionez urat, el facea ca dracu'
-Da-te la o parte!, il imping sa am control asupra laptopului si ma uit la pozele cu el.
Poate nu avea nimic neobisnuit, dar arata al naibi de apetisant pentru ochisori mei. Trasaturi fine, tenul alb precum neaua cu ochii mari si albastri te-ai fi pierdut in ei. Parul ii era asa fin la atingere incat nu mai rezistai si vroiai sa-l ai.
Imi muscam buzele cu fiecare poza. Ajung la ultima si era absolut superb. Inima incepea sa o ia razna si eu ma excitasem rapid, doar de la o fotografie. Uite in ce stare m-a adus? Nici sa mai gandesc limpede, eram pur si simplu fermecat.
-Aloo!, isi plimba Randi mana prin fata mea.
-Ce vrei?, il intreb tresarind si uiandu-ma intrebator.
-Adunati saliva de pe jos ca ai facut baltoaca.
Ma incrunt cand il aud si ii dua inpoi laptopul. El rade cu toata pofta de reactia mea. Ma ridic si ma razm de fereastra cu fata cate el. Serios pentru ca nu-mi mai ardea de prosti. Nici el nu comenteaza, ci sta si astepta.
Bun, daca stau si recapitulez ce s-a intamplat; m-am indragostit cam repede, nici cu Mark nu s-a intamplat asa. Ironica situatia si totusi aproape mai aveam si era al meu .Poate asta ma supara cel mai tare. Faptul ca nu imi cedase asa usor precum Mark. Ar fi si asta o idee si refuza ceea ce eu am refuzat pana am avut tampita idee sa-l sarut in parc. De acolo au pornit toate. De ce nu am fost un baiat cuminte si am facut toate astea? Nu pot raspunde la intrebare cum raspundeam mereu si nu aveam ce face decat sa ma las purtat de vant.
-Ce i-ai facut, Blair?, ma intreaba calm uitandu-se la mine
-Tocmai asta-i problema, nu i-am facut nimic, raspund, dar parca absent
-Atunci, ce regreti?, ma priveste in continuare cu aceasi atitudine.
-Faptul ca a venit in.., zambesc...Ce zic? Nu regret nimic.
-Nu tine minciuna la mine, dar daca nu imi spui tu, am sa-ti zic eu, se ridica si vine spre mine. Regreti faptul ca l-ai ranit.
Avea atata dreptate in el si am intimida privirea lui. Cred ca ma intimidam, nu am fost asa moale .Fiecare avem temerile noastre si poate gandu-l ca m-am schimbat asa brusc l-a speriat.
-Sti de ce a baut aseara?, imi pune mana pe umar uitandu-se pe fereastra apoi zambeste. Vorbea de unul singur si era despre tine.
Isi indreapta privirea catre mine, iar eu era surpins si in acelasi timp curios. Despre ce vorbea? Imi vedea starea, eram intr-o agonie continua. Vroiam sa stiu.
-Te-ai imblanzit sau este imaginatia mea?!, ma ia la misto Randi
-Inghite-ti limba, ma stramb la el plecand catre canapea unde ma trantesc.
-Asta este Blair pe care-l stiu.
Acum zambea multumit si intr-un fel avea dreptate. Trebuia sa fiu cel mai tare pana la sfarsit. Unde-mi era mandria? Ei bine acum am regasit-o si nu am sa-i mai dau drumul.