23-03-2013, 08:32 PM
Deciii...asta e primul meu fic, sper sa va placa.
Genul: romance and fantasy
Limita de varsta: +12
Critica: avansata pls ^_^
Capitolul 1 - Running
,, Nu ai fost niciodata ca ei si nici nu vei fi! Nu intelegi, esti singura ramasa, ultima speranta a noastra....asta e destinul tau, fie ca il accepti sau nu, el te va prinde mereu din urma!``
Cuvintele acelea mi se intiparisera in memorie si imi bantuiau constant existenta. Am facut tot posibilul sa scap de acea condamnare a spiritului....am scapat, de ei, dar memoria lor inca imi innegura visele, transformandu-le in cosmaruri, si viata, transformandu-mi zilele in nopti negre ca smoala. Dar totusi eram libera, lumea in care traiesc ca om si printre oameni m-a ajutat sa imi desfac aripile si sa visez la o vreme cand ceea ce voi vedea nu va mai fi un ocean de smoala, ci un cer albastru precum safirul, plin de lumina si fericire. Singura intrebare ramasa este cand.....cand va veni acea zi?
-.....se! Rose! Ma auzi? Alooooo, e cineva acasa?!striga Josh in la mine, desprinzandu-ma din transa.
-Nu trebuie sa strigi in halul asta, am si eu urechi, sa stii. I-am spus, dupa care am privit in jurul meu la bancile lungi, prafuite si la studentii ce citeau adormiti din cursurile lor.
Da, eram la facultatea de drept, in primul an. Numele meu este Rose, si am 19 ani. Nu pot spune ca stiu cine sunt, sau cine voi fi...destinul decide asta. Dar doresc totusi sa inving asa zisul destin. Vreau sa ma eliberez de lanturile unei vieti prestabilite. De aceea am fugit, si de aceea am decis sa ma amestec printre oameni si sa traiesc o viata normala. Astazi se implineste un an de cand am lasat in urma toate catusele si mi-am croit drum in realitate.
-Si functioneaza? Te-am strigat intruna de vreo 5 minute si tu nu ai avut nicio reactie. De dimineata esti cu capul in nori si as vrea sa stiu si eu motivul...Rose....nu te-am mai vazut in starea asta de mult....de cand ai venit, ca sa fiu mai exact. Daca ai nevoie de un prieten sa stii ca sunt aici pentru tine. a spus si si-a asezat o mana pe umarul meu, ochii lui fiind plini de grija pentru mine.
M-am scuturat si el si-a lasat mana sa cada de pe umeii mei, dupa care i-am afisat un zambet de ,,sunt in regula, nu te ingrijora`` si am inceput sa imi umblu prin poseta bej cu imprimeu cu semnul pacii de diferite culori dupa pix si un caiet pentru ca cursul incepea curand.
-Nu are trebui sa te ingrijorezi, ii spuneam in timp ce scotoceam prin geanta, imi aminteam doar de niste chestii mai vechi. Stii si tu cum e cand iti amintesti de lucruri antice si de demult. Oricum, promite-mi ca nu ii spui Clarei.....m-ar omora daca m-ar vedea depresiva. am adauat si am ineput sa chicotesc la gandul reactiei Clarei la vedera depresiei mele.
La fel a reactionat si el. A ineput sa rada si s-a mai linistit putin, avand deplina incredere in cuvintele mele. Josh si Clara au fost primii prieteni pe care mi i-am facut aici, si singurii, de altfel, care nu doresc sa ma descoasa pentru a-mi afla trecutul. Acum ei sunt cei mai buni prieteni ai mei. Suntem ca un fel de trio, ne completam unii pe altii. Eu sunt calma, Clara e energica, iar Josh e ca o ancora a realitatii pentru amandoua. Daca nu ar fi el, probabil noi nici nu ne-am aminti numele facultatii. De cursuri nici nu mai zic.
Am pus pe banca materialele necesare si mi-am atintit privirea spre usa uriasa, vopsita intr-un alb ce, datorita vremii a devenit murdar, vopseaua crapandu-se pe alocuri, la fel ca si peretii. Sala de curs era spatioana, plina de banci lungi cat intreaga incapere, asezate pe nivele. In fata era cel mai fos nivel, locul in care statea profesoril. Tabla, lovita de ani, era plina de creta si de urme ale unor corsuri mai vechi. Ferestrele inalte, cu bolta luminau intreaga incapere, scotand in evidenta contrastul dintre maroul inchis, aproape negru al bancilor, parchetul de culoarea mierii si peretii de un alb-murdar.
Clara era genul de persoana aeriana care intarzia mereu, motiv pentru care, inainte de inceperea orei, eu si Josh, stateam cu ochii pe usa, rugandu-ne ca prietena noastra sa nu intre dupa profesor. Totusi, partea buna era ca in sala erau doua intrari: una in fata, jos, pentru profesor, si una in spate, pentru noi. Noi trei ne asezam mereu in spate, intr-un colt pentru a nu fi cine stie ce observati de profesor cand intarzia, sau cand satateam la taclale, sau cand trageam vreun pui de somn......mda, cred ca nu suntem prea atenti la ore. Vreau sa spun, in timpul orelor iti vin cele mai multe subiecte de vorba. Intr-un fel e foarte natural sa stai sa discuti toate secretele pamantului si universului la cursuri, nu? E cel mai bun timp...:P.
Usa din fata s-a deschi si doamna profesor a intrat in clasa, aruncadu-nu o privire de genul: va rog sa imi deranjati azi ora ca ma draci si vreau sa ii descarc pe cineva.
-Asta nu e de bine, i-am soptit lui Josh, incercand sa imi limitez miscariel cat mai mult posibil, intrucat acea profa vedea, probabil, pe baza de miscare. Iar are nervi asta, si daca Clara intarzie sigur o transeaza.
-Stiu, dar tot ce putem face e sa ne rugam ca zapacita aia sa isi fi perfectionat talentul la strecurat.
Amanta diavolului a inceput sa intrebe o studenta din nu stiu ce curs vechi de vreo doua luni si a terorizat saraca fata pana cand a facut-o sa lesine de emotie. Dupa ce a desemnat un baiat sa o duca la infirmerie a inceput sa ne predea, intr-un mod spartan, mana mea urland si protestand in fata unui asemenea abuz. Pe la mijlocul cursului aud un usor scartait de usa si un micut tacait de tocuri pe parchet. Inainte sa imi dau seama, o mana micuta mi-a dat la o parte buclele negre, stralucitoare si moi ca matasea, o fiinta cu piele palida, par blond si drept si ochi mari si negri uitandu-se in ochii mei verzi si zambindu-mi cu caldura.
-Ce faci, lenevila?ma intreaba, cu un amuzament real in privire.
-Tu vorbesti? Nu eu am intareziat, sa stii. i-am spus zambindu-i si dandu-mi ochii peste cap.
Si-a asezat posetuta neagra pe masa(nu stiu unde isi punea toate lucrurile pentru cursuri in chestiuta aia minuscula) si s-a ghemuit langa mine, incepand sa povesteasca tot ce vrei si nu vrei. Printre plangeile in legatura cu traficul infernal, cafeaua proasta si lipsa spatiilor de parcare, a mentionat ceva de o surpriza pentru toti trei. fapt care m-a ingrijorat, nu numai pe minde dar chiar si pe Josh, ceea ce era grav.
Clara era genul de persoana impulsiva si care prefera sa vada numai partea pozitiva a lucrurilor, chiar daca palavragea despre toate cele vrute si nevrute cand era cu noi, stiam ca face asta fiindca acasa nu are cu cine sa discute. Din nefericire, aceasta palavrageala fara sens dadea altora impresia ca era un alt tip de fata de bani gata, rasfatata si proasta, lucru care era complet eronat.
Dupa 2 ore de discutii rupte din iad parca a plecat si profa, mergand de parca i-ar fi infipt cineva un bat in fund, iesindu-i aburi pe nas si pe urechi. Inainte sa am timp sa inchid macar caietul de notite Clara incepe sa se bataie langa mine, batand din palme si privindu-ne pe amandoi cu o privire care iti dadea fiori pe sina spinarii.
-Mi se pare mie sau privirea aceea nu prevesteste nimic bun?am spus inclinandu-ma spre Josh. \
-Eu cred ca ar trebui sa fugim cat mai avem ocazia.
Clara a sarit in picioare, evident ofensata de lipsa noastra de incredere si evidenta suspiciune in dansa.
-Voi doi! Incetati sa ma tratati ca si cum as fi un monstru inpulsiv care a facut nu-stiu-ce prostie si vrea sa isi tarasca si prietenii in dansa! Acum veniti amandoi cu mine si nu mai puneti intrebari! Hai! a spus si m-a prins de mana, tragandu-ma cu ea pe holurile invechite ale facultatii, spre iesire.
Mi-am intors capul spre Josh si am mimat ,,Ajutor``, la care el a dat doar din umeri si a mormait ca ar fi trebuit sa scapam cand am avut sansa. Am iesit din cladirea impozanta si in fata mea au aparut cei doi gardieni dim piatra, doi lei uriasi, protectori ai constructiei. Alaturi de ei se odihneau 2 trolere colorate, si 3 genti de mana. Inainte sa imi dau seama ce se intampla Clara, imbracata cu o pereche de pantofiori negri cu toc, blugi rosii, tricou alb cu rosu si vestuta neagra a sarit in fata noastra, strigand: ,,Surprizaaaaaa!``.
Soferul de taxi care iesise din masina cand ne-a vazut deja ne baga toate bagajele in porbagaj, in vreme ce eu si Josh ramasesem perplexi.
-Rose, Josh, mergem intr-o vacanta!!!!!striga Clara, plina de entuziasm. E vorba de o croaziera de 7 zile pe mare si cred ca v-ar prinde foarte bine putina diversitate, avand in vedere ca mai aveti putin si va transformati in mosnegi tocilari. a spus, si a indicat hanoracul meu lalai si blugii largi negri si adidasii uzati si tricoul vechi al lui Josh cu AC DC, blugii rosi de vreme si baschetii care mai aveau putin si se desprindeau.
-Tu verifica daca are febra in timp ce eu sun la spitalul de boli psihice. a spus Josh, privin-o pe Clara ca pe al 19 fel de mancare.
M-am apropiat de ea si i-am pus mainile pe umeri,privind-o adanc in ochii ei de culoarea carbunelui, incercand sa-mi dau seama daca glumeste sau nu. Privirea ei inocenta si nestiutoare mi-a confirmat faptul ca vorbea serios, si ca nu intelegea reactia noastra grava.
-Clara, am spus intr-un oftat, nu putem sa plecam atat de mult timp, avem scoala, teme, si doar stii si tu cad de diavolesti sunt profii daca nu te prezinti la cursurile lor. In plus, nu putem sa plecam asa dintr-o data...
-Nu intelegi, Rose, am vorbit deja cu decanul, v-am facut bagajele, am luat biletele si tot. Plecam intr-o ora, fie ca-ti place, fie ca nu.
Inainte sa termine Clara fraza am simtit un fior trecandu-mi prin tot corpul si semnul de pe umar incepand sa arda. M-au gasit! frica mi-a imbratisat corpul si, inainte sa imi dau seama ce fac, o trag pe Clara si pe Josh, care era socat, in taxi si poruncesc soferului sa conduca cat mai repede. Ma intorc spre Clara si ii ofer un zambet calmant si plin de fericire.
-Daca stau sa ma gandesc mai bine, ideea ta e excelenta. O scurta vacanta ar trebui sa ne scoata din starea asta de letargie.
Simteam cum semnul meu devenea inactiv, facandu-si disparitia de pe piele. I-am cerut Clarei, care era intr-o stare de extaz, o oglinda si m-am uitat la ochii mei migdalati verzi, cautand urma activarii semnului. Smaraldul ochilor mei era murdarit cu panglici de culoare aurului, care dispareau insa, usor, revenind astfel la culoare safirului innecat in intuneric. Am scuturat capul, lasandu-mi parul sa imi acopere fata, ca un scut impotriva lumii exterioare, si am asteptat sa ajungem la destinatie si sa imi pierd, inca o data, urma. Se pare ca, pana la urma, sunt fugarita din nou de destin.
Genul: romance and fantasy
Limita de varsta: +12
Critica: avansata pls ^_^
Capitolul 1 - Running
,, Nu ai fost niciodata ca ei si nici nu vei fi! Nu intelegi, esti singura ramasa, ultima speranta a noastra....asta e destinul tau, fie ca il accepti sau nu, el te va prinde mereu din urma!``
Cuvintele acelea mi se intiparisera in memorie si imi bantuiau constant existenta. Am facut tot posibilul sa scap de acea condamnare a spiritului....am scapat, de ei, dar memoria lor inca imi innegura visele, transformandu-le in cosmaruri, si viata, transformandu-mi zilele in nopti negre ca smoala. Dar totusi eram libera, lumea in care traiesc ca om si printre oameni m-a ajutat sa imi desfac aripile si sa visez la o vreme cand ceea ce voi vedea nu va mai fi un ocean de smoala, ci un cer albastru precum safirul, plin de lumina si fericire. Singura intrebare ramasa este cand.....cand va veni acea zi?
-.....se! Rose! Ma auzi? Alooooo, e cineva acasa?!striga Josh in la mine, desprinzandu-ma din transa.
-Nu trebuie sa strigi in halul asta, am si eu urechi, sa stii. I-am spus, dupa care am privit in jurul meu la bancile lungi, prafuite si la studentii ce citeau adormiti din cursurile lor.
Da, eram la facultatea de drept, in primul an. Numele meu este Rose, si am 19 ani. Nu pot spune ca stiu cine sunt, sau cine voi fi...destinul decide asta. Dar doresc totusi sa inving asa zisul destin. Vreau sa ma eliberez de lanturile unei vieti prestabilite. De aceea am fugit, si de aceea am decis sa ma amestec printre oameni si sa traiesc o viata normala. Astazi se implineste un an de cand am lasat in urma toate catusele si mi-am croit drum in realitate.
-Si functioneaza? Te-am strigat intruna de vreo 5 minute si tu nu ai avut nicio reactie. De dimineata esti cu capul in nori si as vrea sa stiu si eu motivul...Rose....nu te-am mai vazut in starea asta de mult....de cand ai venit, ca sa fiu mai exact. Daca ai nevoie de un prieten sa stii ca sunt aici pentru tine. a spus si si-a asezat o mana pe umarul meu, ochii lui fiind plini de grija pentru mine.
M-am scuturat si el si-a lasat mana sa cada de pe umeii mei, dupa care i-am afisat un zambet de ,,sunt in regula, nu te ingrijora`` si am inceput sa imi umblu prin poseta bej cu imprimeu cu semnul pacii de diferite culori dupa pix si un caiet pentru ca cursul incepea curand.
-Nu are trebui sa te ingrijorezi, ii spuneam in timp ce scotoceam prin geanta, imi aminteam doar de niste chestii mai vechi. Stii si tu cum e cand iti amintesti de lucruri antice si de demult. Oricum, promite-mi ca nu ii spui Clarei.....m-ar omora daca m-ar vedea depresiva. am adauat si am ineput sa chicotesc la gandul reactiei Clarei la vedera depresiei mele.
La fel a reactionat si el. A ineput sa rada si s-a mai linistit putin, avand deplina incredere in cuvintele mele. Josh si Clara au fost primii prieteni pe care mi i-am facut aici, si singurii, de altfel, care nu doresc sa ma descoasa pentru a-mi afla trecutul. Acum ei sunt cei mai buni prieteni ai mei. Suntem ca un fel de trio, ne completam unii pe altii. Eu sunt calma, Clara e energica, iar Josh e ca o ancora a realitatii pentru amandoua. Daca nu ar fi el, probabil noi nici nu ne-am aminti numele facultatii. De cursuri nici nu mai zic.
Am pus pe banca materialele necesare si mi-am atintit privirea spre usa uriasa, vopsita intr-un alb ce, datorita vremii a devenit murdar, vopseaua crapandu-se pe alocuri, la fel ca si peretii. Sala de curs era spatioana, plina de banci lungi cat intreaga incapere, asezate pe nivele. In fata era cel mai fos nivel, locul in care statea profesoril. Tabla, lovita de ani, era plina de creta si de urme ale unor corsuri mai vechi. Ferestrele inalte, cu bolta luminau intreaga incapere, scotand in evidenta contrastul dintre maroul inchis, aproape negru al bancilor, parchetul de culoarea mierii si peretii de un alb-murdar.
Clara era genul de persoana aeriana care intarzia mereu, motiv pentru care, inainte de inceperea orei, eu si Josh, stateam cu ochii pe usa, rugandu-ne ca prietena noastra sa nu intre dupa profesor. Totusi, partea buna era ca in sala erau doua intrari: una in fata, jos, pentru profesor, si una in spate, pentru noi. Noi trei ne asezam mereu in spate, intr-un colt pentru a nu fi cine stie ce observati de profesor cand intarzia, sau cand satateam la taclale, sau cand trageam vreun pui de somn......mda, cred ca nu suntem prea atenti la ore. Vreau sa spun, in timpul orelor iti vin cele mai multe subiecte de vorba. Intr-un fel e foarte natural sa stai sa discuti toate secretele pamantului si universului la cursuri, nu? E cel mai bun timp...:P.
Usa din fata s-a deschi si doamna profesor a intrat in clasa, aruncadu-nu o privire de genul: va rog sa imi deranjati azi ora ca ma draci si vreau sa ii descarc pe cineva.
-Asta nu e de bine, i-am soptit lui Josh, incercand sa imi limitez miscariel cat mai mult posibil, intrucat acea profa vedea, probabil, pe baza de miscare. Iar are nervi asta, si daca Clara intarzie sigur o transeaza.
-Stiu, dar tot ce putem face e sa ne rugam ca zapacita aia sa isi fi perfectionat talentul la strecurat.
Amanta diavolului a inceput sa intrebe o studenta din nu stiu ce curs vechi de vreo doua luni si a terorizat saraca fata pana cand a facut-o sa lesine de emotie. Dupa ce a desemnat un baiat sa o duca la infirmerie a inceput sa ne predea, intr-un mod spartan, mana mea urland si protestand in fata unui asemenea abuz. Pe la mijlocul cursului aud un usor scartait de usa si un micut tacait de tocuri pe parchet. Inainte sa imi dau seama, o mana micuta mi-a dat la o parte buclele negre, stralucitoare si moi ca matasea, o fiinta cu piele palida, par blond si drept si ochi mari si negri uitandu-se in ochii mei verzi si zambindu-mi cu caldura.
-Ce faci, lenevila?ma intreaba, cu un amuzament real in privire.
-Tu vorbesti? Nu eu am intareziat, sa stii. i-am spus zambindu-i si dandu-mi ochii peste cap.
Si-a asezat posetuta neagra pe masa(nu stiu unde isi punea toate lucrurile pentru cursuri in chestiuta aia minuscula) si s-a ghemuit langa mine, incepand sa povesteasca tot ce vrei si nu vrei. Printre plangeile in legatura cu traficul infernal, cafeaua proasta si lipsa spatiilor de parcare, a mentionat ceva de o surpriza pentru toti trei. fapt care m-a ingrijorat, nu numai pe minde dar chiar si pe Josh, ceea ce era grav.
Clara era genul de persoana impulsiva si care prefera sa vada numai partea pozitiva a lucrurilor, chiar daca palavragea despre toate cele vrute si nevrute cand era cu noi, stiam ca face asta fiindca acasa nu are cu cine sa discute. Din nefericire, aceasta palavrageala fara sens dadea altora impresia ca era un alt tip de fata de bani gata, rasfatata si proasta, lucru care era complet eronat.
Dupa 2 ore de discutii rupte din iad parca a plecat si profa, mergand de parca i-ar fi infipt cineva un bat in fund, iesindu-i aburi pe nas si pe urechi. Inainte sa am timp sa inchid macar caietul de notite Clara incepe sa se bataie langa mine, batand din palme si privindu-ne pe amandoi cu o privire care iti dadea fiori pe sina spinarii.
-Mi se pare mie sau privirea aceea nu prevesteste nimic bun?am spus inclinandu-ma spre Josh. \
-Eu cred ca ar trebui sa fugim cat mai avem ocazia.
Clara a sarit in picioare, evident ofensata de lipsa noastra de incredere si evidenta suspiciune in dansa.
-Voi doi! Incetati sa ma tratati ca si cum as fi un monstru inpulsiv care a facut nu-stiu-ce prostie si vrea sa isi tarasca si prietenii in dansa! Acum veniti amandoi cu mine si nu mai puneti intrebari! Hai! a spus si m-a prins de mana, tragandu-ma cu ea pe holurile invechite ale facultatii, spre iesire.
Mi-am intors capul spre Josh si am mimat ,,Ajutor``, la care el a dat doar din umeri si a mormait ca ar fi trebuit sa scapam cand am avut sansa. Am iesit din cladirea impozanta si in fata mea au aparut cei doi gardieni dim piatra, doi lei uriasi, protectori ai constructiei. Alaturi de ei se odihneau 2 trolere colorate, si 3 genti de mana. Inainte sa imi dau seama ce se intampla Clara, imbracata cu o pereche de pantofiori negri cu toc, blugi rosii, tricou alb cu rosu si vestuta neagra a sarit in fata noastra, strigand: ,,Surprizaaaaaa!``.
Soferul de taxi care iesise din masina cand ne-a vazut deja ne baga toate bagajele in porbagaj, in vreme ce eu si Josh ramasesem perplexi.
-Rose, Josh, mergem intr-o vacanta!!!!!striga Clara, plina de entuziasm. E vorba de o croaziera de 7 zile pe mare si cred ca v-ar prinde foarte bine putina diversitate, avand in vedere ca mai aveti putin si va transformati in mosnegi tocilari. a spus, si a indicat hanoracul meu lalai si blugii largi negri si adidasii uzati si tricoul vechi al lui Josh cu AC DC, blugii rosi de vreme si baschetii care mai aveau putin si se desprindeau.
-Tu verifica daca are febra in timp ce eu sun la spitalul de boli psihice. a spus Josh, privin-o pe Clara ca pe al 19 fel de mancare.
M-am apropiat de ea si i-am pus mainile pe umeri,privind-o adanc in ochii ei de culoarea carbunelui, incercand sa-mi dau seama daca glumeste sau nu. Privirea ei inocenta si nestiutoare mi-a confirmat faptul ca vorbea serios, si ca nu intelegea reactia noastra grava.
-Clara, am spus intr-un oftat, nu putem sa plecam atat de mult timp, avem scoala, teme, si doar stii si tu cad de diavolesti sunt profii daca nu te prezinti la cursurile lor. In plus, nu putem sa plecam asa dintr-o data...
-Nu intelegi, Rose, am vorbit deja cu decanul, v-am facut bagajele, am luat biletele si tot. Plecam intr-o ora, fie ca-ti place, fie ca nu.
Inainte sa termine Clara fraza am simtit un fior trecandu-mi prin tot corpul si semnul de pe umar incepand sa arda. M-au gasit! frica mi-a imbratisat corpul si, inainte sa imi dau seama ce fac, o trag pe Clara si pe Josh, care era socat, in taxi si poruncesc soferului sa conduca cat mai repede. Ma intorc spre Clara si ii ofer un zambet calmant si plin de fericire.
-Daca stau sa ma gandesc mai bine, ideea ta e excelenta. O scurta vacanta ar trebui sa ne scoata din starea asta de letargie.
Simteam cum semnul meu devenea inactiv, facandu-si disparitia de pe piele. I-am cerut Clarei, care era intr-o stare de extaz, o oglinda si m-am uitat la ochii mei migdalati verzi, cautand urma activarii semnului. Smaraldul ochilor mei era murdarit cu panglici de culoare aurului, care dispareau insa, usor, revenind astfel la culoare safirului innecat in intuneric. Am scuturat capul, lasandu-mi parul sa imi acopere fata, ca un scut impotriva lumii exterioare, si am asteptat sa ajungem la destinatie si sa imi pierd, inca o data, urma. Se pare ca, pana la urma, sunt fugarita din nou de destin.