[Terminat] Don't wait for love, look for happiness

[ohaio_angel]

Capitolul 9
Aoi

Deja ma plictiseam in camera. Da stiu, era vineri si aveam un week-end de petrecut, dar nu ma simteam multumit. Stam pur si simplu pe scaunul de la birou, la geam cu mainile iesite afara catre natura. Cat a mai ramas din ea. De ce era asa monotona viata mea? Ma gandeam ca poate faceam ceva, un fotbal sau o joaca pe net, dar nu era nimeni logat la ora asta. Mama oricum imi luase inainte ideea de a-i lua un ceas lui Mark de ziua lui si eu nu trebuia sa fac nimic. Degeaba, inca imi amintesc de Blair, oricat incerc sa mi-l scot din cap. Orice este legat de Mark ma simt intr-un fel legat si de Blair.
Telefonul imi suna si eu nu dam nici un semn ca as vrea sa raspund, dar ce era sa fac. Ma intind de pe scaun si ma uit la telefon sa vad cine imi intrerupe gandurile. Cine sa fie? Nimeni altul decat Nik.
-Da! ii raspund plictisit aruncandu-ma in pat.
''-Esti gata, Fat-Frumos?''
-Fat-Frumos ii....Incep eu sa murmur ironic facandu-l pe el sa se strambe la telefon.
Era prea bine dispus asa ca ii inchid in nas si ce era sa fac, ma ' reprofilez ' pe usa luand cadoul cu mine stiind unde trebuia sa ajung ca drumul nu-l stiam. Tocmai de aceea il aveam pe my friend si Anne, sa ma conduca la petrecere pentru ca era timpul sa ne facem si noi aparitia.
In scurt timp ma aflu la intrarea dintr-o vila din aia de care vezi doar in filme, asta era o gluma, nu ma intimida o casa. Anne nici nu a mai batut la usa, ci a dat navala in casa apoi ii sare in cap lui Mark. Nik rase la reactia lui, ca era cam prea copila si lui nu-i palceau astfel de reactii. Cum se zice intru si eu peste Nik care nu se clintise din prag si il salut pe Mark dandu-i cadoul in primire fara a mai zabovi. Ma duc intr-un fel mai departe dar mai mult incurcat, insa gasesc si camera de zi. Acum realizez ca nu eram primi veniti, Blair ne-a luat-o inainte si sta pe niste pernute langa foc ce incalzea incaperea. Ridic mana prieteneste la el, semn ca l-am zarit si am duc la el. Din instinct ma caut in buzunare pentru ca simteam ceva in neregula, cred ca-i uitasem cheile acasa.
-De ce esti agitat?, ma intreaba el fara sa ma priveasca insitent, mai mult de plictiseala.
-Pfff...agitat nu sunt, doar ca am cheile de la apartamentul tau, ii raspund cu ranjet ca scuza.
-Aha!. si facu o pauza, de data asta uitandu-se la mine, fixandu-ma in ochii. Deci tu mi-ai luat cheile.
Deja mi se parea ca ma fulgera priviea lui, gen: Te omor daca nu mi le dai. Asta am facut sa-mi intrept spatele.
-Stai calm ca ti le dau, spun asta ca sa par ca nu ma intimidase privirea lui.
-Sunt calm, imi spune asta evitandu-mi orice contact vizual ca mai devreme si se ridica odata ce Nik pasi inauntru.
L-am urmarit cu privirea si-l evita pe Nik nescotand nici un cuvant. Emana un aer de parca nu avea chef de nimic, nici sa rada, mai pe clar fara vlaga. Nici my friend nu zice nimic, nici mie, nici lui, ci doar merge pe canapeaua de la geam.
Ma ridic si eu apoi merg catre iesirea din camera, atunci Blair deschide usa de la intrare si de acolo ies Ha Na si Randi. Ha Na ii zambi cald si il saruta pe obraz, pe cand Randi doar ii stranse mana. Micuta floare fiindca parul ei era strans intr-un coc sus ce parca ar avea o floare, venii si la mine, intr-un fel sarindu-mi in brate, bine, de imbratisat , asta a facut-o apoi mi-a sarutat obraji si imi zambi dulce. Bravo celor care au venit, mai dezmorteau atmosfera asta de mormant. Randi cum ma vede ma i-a de gat prieteneste.
-Ti-a facut ceva aseara, leul?, ma intreaba soptindu-mi la ureche si merge cu mine inapoi de unde am venit.
-Nu, a dormit ca porcul, ii raspund aproape incepand sa rad.
Ha Na chicotii cand a auzit ce vorbeam si ne-a facut semn ca lupul e la usa. Probabil auzise ce am zis, probail. Ne inchinam ca sa nu ne fie sfarsitul.
Usa de la intrare se auzi ca se dechide, apoi trantita. Blair casca ochii pana la usa si face o mutra de gen: Mda, un alt derbedeu. La mutra lui, Randi incepe sa rada ca si cum isi dadu seama cine intrase de fapt. Ha Na nu baga de seama nimic, se duse linistita pe canapeaua unde era Nik.
-Unde-i sarbatoritul?, intreba Chris cautandu-l pe Mark.
Anne isi facu aparitia cu un platou ce avea cateva boluri cu ceva de rontait, iar in spatele ei aparu Mark cu bautura. Le-au lasat pe masa din camera apoi toti sarira sa-i dea cadourile. Randi sta si astepta langa mine, calm sa treaca turma de oi.
Ma uit de roscatul, blondul cum ii ziceam, care de cand am aparut, este pasiv, tacut. Sta in tocul usii si astepta. Ce astepta, poate nici el nu stia, iar la un moment telefonul i suna. Raspunde sec si paraseste incaperea. Vroiam sa stiu ce are asa ca ii urmez pasii, dar de la distanta pe scarile ce duc la etaj. La un moment se oprii in fata unei usi si incepe sa ridice tonalitatea vocii. Il suparase cel de la celalalt capat al liniei. Nu stiam ce discuta deoarece incepusa sa urle ceva in germana, cred. Ii inchise in nas telefonul celuilalt si intra in camera lasand usa deschisa. Eu intru dupa el si il vad la geam.
-S-a intamplat ceva?, il intreb incercand sa fiu calm, dar inima incepea sa o ia razna.
-Daca nu s-ar fi intamplat ceva, nu ai fi aici, imi raspunde serios aruncandu-mi o privire la fel ca cea de acum cateva minute.
Ma face sa imi indrept spatele ca si cum cineva mi-ar fi dus un cutit aproape de piele. Ochii sai de gheata ma speriau, dar trebuia sa imi pastrez calmul desi privirea mereu ma trada, orice as fi facut. Se apropie din ce in ce mai mult de mine si se apleaca cu fata la mine. Eu, imi intorc capul inchizand ochii stiind ca ma voi intimida si voi rosi, dar nimic nu se intamplase, iar cand deschid un ochi, incet, el nici nu clipeste.
-Esti genul meu!, spune asta fara pic de rusine cu o ferocitate in privire ca si cum si-ar privi prada.
-Ce vrea sa insemne asta?, intreb eu tresarind cum de l-am auzit si facand un pas in spate. Se ridica si clipeste de cateva ori mirat, apoi isi da capul intr-o parte. Ma priveste mai nedumerit ca inainte desi eu am inteles foarte clar. Ofteaza si se indreapta la mine luandu-ma in brate.
-Iti bate inima tare, nu-i asa?
Nu! De fapt ce era asta? Ce il apuca asa dintr-o data? Pana acum la telefon era nervos si cum de am aparut eu, atitudinea i s-a schimbat complet.
-Corpul tau imi tremura in brate, imi sopteste la ureche atat de dulce incat incep sa ma panichez.
Deja exagerase astfel incat ma smucesc din bratele lui si ii dau un pumn in fata ca sa-l tina minte. Ramase uimit cand se trezi asa din senin cu o lovitura, in timp ce eu il priveam dezamagit.
-Deja ai unul, nu te juca cu mine, spun asta fara a o procesa bine si cum imi aud vorbele ma bine, ies ca ars afara.
L-am auzit spunadu-mi numele si drace ce imi placuse cum sunase din gura lui parca-mi mangaia timpanele. Nu imi venea sa cred ca am reactionat asa impulsiv. Eu, cel care ia lucrurile la rece si nu reactioneaza asa violent, mai ales la niste amarate de cuvinte. Nu ma mai recunosteam.
Cand ajung jos deja s-au adunat oameni, dar gatul il simteam uscat si trebuia sa beau ceva, orice, doar lichid sa fie. Devenisem destul de agitat si Nik ma vazu imediat cum iesi dintr-o camera. Imi face semn sa merg la el si nu am ezitat. Cum ma fac vazut in camera, de fapt in bucatarie, Randi isi punea in pahar de vodka. In sfarsit ceva de baut, asa faceam de parca nu as fi inghitit ceva de secole. Imi iau un pahar si ii fac semn sa-mi puna si mie. Toarna ceva in pahar si eu ii dau capac ca mai apoi sa tusesc deoarece era cam prea tare pentru un nebautor ca mine.
-Mai incet, ca nu vine sfarsitul lumii, il aud pe Randi razand.
-Oi, tu! Sa nu te prind ca te faci mucii ca nu te duc acasa!, deja Nik incepea cu amenintarile.
-Ha, nu-i treaba ta.
Ma enervau fazele lui la ora asta chiar daca incerca sa ma faca sa nu beau. Bine, ca nici ora nu era tarzie, dar nu aveam chef de nimeni. Imi murmura ceva cand iesi afara pe cealalta usa care era mai mare si practic din sticla. Afara se auzea muzica si deja s-au adunat multe suflete ce tot tipau si dansau. Pentru urechile mele prea multa galagie, asa ca preferam un loc mai retras si refuz invitatia lui Randi de a merge si noi.
Sincer aveam nevoie de putina pace pentru ca netotul ala blond imi stricase mai rau dispozitia pentru petrecere si simtem nevoia de a-mi limpezi mintea, de tot si de toate.
Acum ce faceam? Odata ramas singur trebuia sa ma ascund de el si sa-mi vad de treaba mea.
Cand ies ma uit si in stanga si in dreapta, nici urma de el, deci puteam rasufla usurat. Intru in prima camera care imi iese in cale si era nu destul de mare, cu un pian negru imediat cum intrai si niste ferestre mari ca si cum ai fi intr-un castel si asta ar fi o sala de bal, dar cu dimensiunii reduse. Podeaua era din marmura incat iti puteai vedea fata ca intr-o oglinda. Am inchis usa si priveam aproape fermecat, atat de liniste era cat si de traditia pe care o pastrase familia lui Mark. Totusi singurul lucru de care eram atras era chiar pianul din fata mea. Oricat as fi vrut sa beau ceva , pianul si sunetele clapelor m-au surprins din prima clipa cam am auzit. Eram mic copil pe atunci si sunetul lor parca ar fi fost o mireasma, un vis in raiul de pe Pamant au ajuns si la urechile mele. Am inchis ochii si in cele din urma am adormit.
Nu m-am putut abtine de aceasta distanta absurda dintre mine si paradisul muzical asa ca am facut cativa pasi, cat era nevoie pentru a atinge absolutul. Un zambet mi se asterne pe fata cum apas o clapa si deja ma vrajise aceasta magie alba. Imi continui dansul degetelor si am scos in cele din urma cuvintele pentru a ma exprima
'' This feeling won't be easy
But this changeing in me
I am trying to stay the same
To wait day by day''
Ma terzesc din vis si raman surprins ca prin cuvintele astea imi exprimam suferinta acestui sentiment interzis.
''What I will do
With this feeling for you?''
Spun asta in soapta oprindu mainile de pe clape. Nelinistea asta ma scotea din sarite. Vroiam pace, liniste in capul meu, nu mai vroiam ganduri, sentimente in acest joc al tentatiilor.
Intr-un fel blestem faptul ca nu mai eram cel de acum catev zile. Vesel cu viata in maini fara a ma gandi la viitor.
-Oh Blair, imi mananci orele, spun asta cu voce tare asezandu-ma jos langa pian luand o gura din sticla. Renutasem la pahar ca nu ma ajuta cu nimic.
Oftam din cand in cand ca sa ma asigur ca nu am adormit. De obicei orice fel de alcool imi provoaca somnolenta chiar daca luam o gura. Oare ce aveam, de gand sa fac?