Pika! Pika! Pi-ka-chu! Um, scuze, nu m-am putut abtine. >.>
In mare:
tocmai sunteti proaspat iesita de pe bancile facultatii de inginerie robotica, scrie in cv-ul dumneavoastra
1. Daca-i tocmai, e si proaspat. Asta-i un soi de pleonasm.
2. CV. Abreviere.
Dar, (virgula) domnule director, nu am unde sa ma duc la alta baza robotica.
"Domnule director" este vocativ, se izoleaza prin virgule de restul propozitiei.
sa stie mai multe decat inginerii nostrii
Nostri, intotdeauna cu un singur i. Daca ar avea doi, al doilea ar fi articol hotarat, dar deja ai articulat substantivul "inginer". Altfel: "nostri" e varianta pentru masculin de la "noastre", daca scrii "nostrii", inseamna ca ai scrie si "noastrele", iar asta nu-i in regula.
Imi pare rau, (virgula) domnisoara Haruno.
"Domnisoara Haruno" este vocativ.
Bine atunci, cum spuneti, (virgula) dar, (virgula pusa aiurea) cu oameni ca dumneavoastra lumea nu va evolua.
Se pune virgula inaintea conjunctiilor coordonatoare adversative (dar / iar / insa / ci / or). Dupa, uneori se pune, uneori nu. Da' aici n-ai de ce sa pui.
O zi buna, (virgula) domnule.
"Domnule" e vocativ.
nelasandu-l sa mai imi intoarca fraza
Sa imi mai intoarca. "Mai" e adverb si sta langa verb, exact langa verb. Doar intrebi: "ma mai astepti? ", nu "mai ma astepti? ", nu?
Desii am varsta pe care o am
Desi. Cand e conjunctie, are un singur i. In schimb, poti spune fara probleme "desii si desele au mers sa se rareasca" si altele asemenea.
ce-mi acoperea putin la brau blugi albi
Blugii (articulat) albi. Ca-i acoperea blugii de pe ea, nu orice blugi albi.
dupa care, (virgula) prin comanda vocala, cer sa-mi apelez tatal
"Prin comanda vocala" e apozitie, deci se izoleaza prin virgule de restul propozitiei.
Dupa putin timp ii se aude vocea aceea calma si dulce
I se aude (ea, vocea).
Acum ce ma fac, (virgula) tata? spusesem totul atat de repede, incat, (virgula pusa aiurea) abia se putea intelege.
"Tata" este vocativ.
un oftat prelung se facu-se auzit
Se facuse. Sau doar "se facu".
Mai demult decat bunicul, (virgula) insa, (virgula pusa aiurea) tata nu a fost mereu asa, (...) atunci mama mea a murit (virgula) iar tata a ajuns cum a ajuns.
"Insa" si "iar" sunt conjunctii coordonatoare adversative.
a ma intoarce si ai opri pe parinti sa plece in ziua aceea blestemata
A-i opri. De la "a ii opri" (pe ei, parintii), cratima aia arata ca lipseste un i si ca pronunti cele doua cuvinte legat.
Strig (virgula) dar, (virgula) ciudat (virgula) nici un raspuns. + Din nou nici un raspuns.
Niciun. Cand vrei sa arati lipsa a ceva (in cazul asta, lipsa unui raspuns) se scrie legat.
Mai strig odata, poate nu ma aude.
O data. Mai strig o data, de doua ori, de sase ori.
am trait-o intre randuri pagini si carti indoite de vechimea timpului
Termenii unei enumeratii se separa prin virgula: printre randuri, pagini si carti indoite.
Mai important in toata tarasenia asta era, unde este tata.
Propozitia subiectiva nu se izoleaza (decat daca sta inaintea regentei si se reia printr-un pronume). Ce-ai tu acolo e un fel de virgula intre subiect si predicat.
Incep sa plang pentru ai arata tatalui meu
A-i arata. "A arata" e verb la infinitiv, iar "i" e pronume personal (Cui sa arat? Lui - ii - i.). Se scrie legat atunci cand subiectul este la persoana a II-a singular (tu ai vrea o ciocolata, tu ai vrut o ciocolata, tu ai o ciocolata).
Desi, (virgula pusa aiurea) visul meu ii era inca necunoscut lui, nu voiam sa afle prea curand.
Habar n-am de ce-ai pus virgula aia. Acolo n-ai nici macar cezura.
Cuvinte scrise gresit:
putin inganfata - ingamfata
sa fie insfarsit apreciate - in sfarsit
emotionanta tata-fica - fiica
Spor la scris!
In mare:
tocmai sunteti proaspat iesita de pe bancile facultatii de inginerie robotica, scrie in cv-ul dumneavoastra
1. Daca-i tocmai, e si proaspat. Asta-i un soi de pleonasm.
2. CV. Abreviere.
Dar, (virgula) domnule director, nu am unde sa ma duc la alta baza robotica.
"Domnule director" este vocativ, se izoleaza prin virgule de restul propozitiei.
sa stie mai multe decat inginerii nostrii
Nostri, intotdeauna cu un singur i. Daca ar avea doi, al doilea ar fi articol hotarat, dar deja ai articulat substantivul "inginer". Altfel: "nostri" e varianta pentru masculin de la "noastre", daca scrii "nostrii", inseamna ca ai scrie si "noastrele", iar asta nu-i in regula.
Imi pare rau, (virgula) domnisoara Haruno.
"Domnisoara Haruno" este vocativ.
Bine atunci, cum spuneti, (virgula) dar, (virgula pusa aiurea) cu oameni ca dumneavoastra lumea nu va evolua.
Se pune virgula inaintea conjunctiilor coordonatoare adversative (dar / iar / insa / ci / or). Dupa, uneori se pune, uneori nu. Da' aici n-ai de ce sa pui.
O zi buna, (virgula) domnule.
"Domnule" e vocativ.
nelasandu-l sa mai imi intoarca fraza
Sa imi mai intoarca. "Mai" e adverb si sta langa verb, exact langa verb. Doar intrebi: "ma mai astepti? ", nu "mai ma astepti? ", nu?
Desii am varsta pe care o am
Desi. Cand e conjunctie, are un singur i. In schimb, poti spune fara probleme "desii si desele au mers sa se rareasca" si altele asemenea.
ce-mi acoperea putin la brau blugi albi
Blugii (articulat) albi. Ca-i acoperea blugii de pe ea, nu orice blugi albi.
dupa care, (virgula) prin comanda vocala, cer sa-mi apelez tatal
"Prin comanda vocala" e apozitie, deci se izoleaza prin virgule de restul propozitiei.
Dupa putin timp ii se aude vocea aceea calma si dulce
I se aude (ea, vocea).
Acum ce ma fac, (virgula) tata? spusesem totul atat de repede, incat, (virgula pusa aiurea) abia se putea intelege.
"Tata" este vocativ.
un oftat prelung se facu-se auzit
Se facuse. Sau doar "se facu".
Mai demult decat bunicul, (virgula) insa, (virgula pusa aiurea) tata nu a fost mereu asa, (...) atunci mama mea a murit (virgula) iar tata a ajuns cum a ajuns.
"Insa" si "iar" sunt conjunctii coordonatoare adversative.
a ma intoarce si ai opri pe parinti sa plece in ziua aceea blestemata
A-i opri. De la "a ii opri" (pe ei, parintii), cratima aia arata ca lipseste un i si ca pronunti cele doua cuvinte legat.
Strig (virgula) dar, (virgula) ciudat (virgula) nici un raspuns. + Din nou nici un raspuns.
Niciun. Cand vrei sa arati lipsa a ceva (in cazul asta, lipsa unui raspuns) se scrie legat.
Mai strig odata, poate nu ma aude.
O data. Mai strig o data, de doua ori, de sase ori.
am trait-o intre randuri pagini si carti indoite de vechimea timpului
Termenii unei enumeratii se separa prin virgula: printre randuri, pagini si carti indoite.
Mai important in toata tarasenia asta era, unde este tata.
Propozitia subiectiva nu se izoleaza (decat daca sta inaintea regentei si se reia printr-un pronume). Ce-ai tu acolo e un fel de virgula intre subiect si predicat.
Incep sa plang pentru ai arata tatalui meu
A-i arata. "A arata" e verb la infinitiv, iar "i" e pronume personal (Cui sa arat? Lui - ii - i.). Se scrie legat atunci cand subiectul este la persoana a II-a singular (tu ai vrea o ciocolata, tu ai vrut o ciocolata, tu ai o ciocolata).
Desi, (virgula pusa aiurea) visul meu ii era inca necunoscut lui, nu voiam sa afle prea curand.
Habar n-am de ce-ai pus virgula aia. Acolo n-ai nici macar cezura.
Cuvinte scrise gresit:
putin inganfata - ingamfata
sa fie insfarsit apreciate - in sfarsit
emotionanta tata-fica - fiica
Spor la scris!