[Naruto] Pe caile destinului

[Isoldie]

Capitolul IV: Misiunea (partea I)

Dimineata frumoasa, cel mai dulce somn este in partea asta a zilei cand linistea cuprinde intregul sat, iar soarele abia isi face aparitia de dupa padurea din departare. Niciodata nu mi-a trecut prin cap un gand la o viata diferita de cea pe care am trait-o mereu, in fiecare zi sa ma trezesc in acelasi pat moale de o culoare violeta cu nuante de roz palid, in aceeasi camera stramta, cu o fereastra mare dupa care se vedeau perfect, copacii de cires. Prima noapte pe care am petrecut-o din nou in casa unde candva erau doar rasete si bucurie a fost oribila. Ca de obicei Rin m-a certat pentru nesabuinta mea, iar mama, nu era suparata, doar dezamagita.
Am deschis usor ochii simtind cum razele soarelui imi mangaiau pleoapele indemnandu-ma sa ma trezesc, dar nu eram in stare. O greutate inexplicabila imi apasa corpul si stiam ce era, sufletul. Am inghitit in sec ridicandu-ma agale din pat. Mi-am dat cu apa rece peste fata in speranta ca o sa ma inviorez macar asa insa tot degeaba, mintea mea inca mai dormea. M-am imbracat cu sorti scurti de un gri inchis care imi dezveleau coapsele slabe, luandu-mi sus un maieu alb largut pe trupul meu, legat la mijloc cu un cordon negru pe care il impleteam la spate intr-o funda mare. Mi-am luat incaltarile ninja si am zbughit-o pe fereasta fara sa atrag prea multa atentie. M-am oprit sa iau o gustare la un ramen care se deschidea exact la opt dimineata.
La opt si un sfert eram in locul indicat de Razvan-sensei, dar nimeni nu era inca prezent. Am asteptat jumatate de ora si tot nimeni nu se ivise, probabil Itachi s-a dus dupa mine acasa sau ma astepta la usa de la intrare, motiv pentru care nu venise inca, insa cum ramane cu ceilalti?
- Buna dimineata, colega!
M-am intors si l-am vazut pe Klodd indreptandu-se spre mine cu mainele in buzunare. Avea un chip bolnavicios si chinuit de somn insa binevoitor. As fi dat orice sa-si faca aparitia si Itachi cand mai curand, sa nu stau foarte mult alaturi de ciudateania care se presupunea ca imi era coechipier. Se asternuse linistea peste noi, iar daca eram in continuare ambii atat de tacuti s-a zis cu lucrul in echipa.
- Aaa..ce dimineata fermecatoare, nu-i asa? Cerul senin, nici urma de ploaie, m-am balbait eu incercand sa leg cat de cat o conversatie.
- Vrei sa vorbesti despre vreme? zise el si ridica o spranceana destul de sceptic, fixandu-ma ironic cu privirea lui patrunzatoare.
- Nu..vreau doar sa discutam despre ceva..orice.
- Atunci ce zici de Itachi?
Schimbase atat de repede subiectul, de parca asta avea in plan de la bun inceput si nu stia cum sa inceapa iar eu i-am facut treaba mai usoara.
- Itachi? De ce el? am intrebat uimita de cuvintele lui.
- Da..ce crezi despre el?
- Nu stiu, Klodd, pare de treaba..
- Pare? izbucni el intr-un ras diabolic. In cunosti de mai mult timp si doar atat poti spune? Nu te pricepi deloc in oameni.
Vorbea serios? arata atat de calm si calculat insa isi strangea mereu pumnii, sa fi avut vre-o neintelegere cu Itachi? Il detestam cu fiecare secunda irosita alaturi de el. Vroiam atat de mult sa-i dau o palma incat simteam cum imi zvancneau venele la tample, daca mai scotea o vorba avea sa-l trasnesc direct in fata lui de imbufnat.
- Neata copii! zise Razvan-sensei zambind frumos.
Nici nu am observat cum a aparut in fata noastra. I-am raspuns deasemenea cu o schitare schimonosita a fetei.
- Vad ca va intelegeti bine!
- De minune, am zis eu in asa fel incat sa ma auda doar Klodd, care la randul sau imi arunca o privire veninoasa.
- Itachi ne asteapta la iesirea din sat. Deci misiunea noastra este sa ne alaturam echipei lui Minato Namikaze care acum strange informatii in satul ascuns in ceata. O sa le asiguram libera deplasare pe strazile regiunii respective lichidand paznicii din apropiere.
- O sa le servim ca momeala? intreba Klodd fara sa para prea entuziasmat de pozitia noastra.
- Nu, noi in liniste o sa-i omoram pe cei necesari, fara sa fim observati, totusi e pamant strain, la fiecare pas e un inamic.
- Minato Namikaze? el nu e Fulgerul Galben?
- Exact, rusine Hikari sa intrebi asa ceva! ma batjocori Klodd.
Tipul asta si-a pus in plan sa ma scoata din minti. M-am bosomflat incrucisandu-mi mainele la piept. Urma sa o vad pe Rin, prilejul perfect sa-i demonstrez ca merit respectul ei. Am incetinit lasandu-i pe baieti sa mearga in fata mea, nu mai aveam chef sa discut cu nimeni.
La iesirea din Konoha ni s-a alaturat Itachi caruia i-am zambit din tot sufletul, imi era dor de privirea lui si de gesturile involuntare pe care i le urmaream cu cea mai mare atentie. A soptit un "buna" cand ne-am apropiat de el. Aveam impresia ca ceva nu era in regula, dar nu am avut curajul si indrazneala sa-l intreb, nu am vrut sa par o bagacioasa.
Trebuia sa ne miscam repede asa ca am fugit pe drum atat cat era posibil apoi am luat-o prin padure sarind dintr-un copac in altul. Razvan-sensei i-a ordonat lui Klodd sa-i comunice lui Itachi detaliile misiunii, motiv pentru care ei doi au inaintat, iar eu si sensei am ramas in spate.
- Hikari, te-as ruga sa nu folosesti orice jutsu legat de elementele pe care le posezi, zise Razvan-sensei grav.
- Va este frica sa nu o dau in bara?
- Nu..sigur ca nuu, ce tot spui, rase tamp si fals. De fapt da..nu stii sa le controlezi sii..
- Am inteles, i-am raspuns sec fara sa astept o explicatie evident inventata in acel moment.
- Hikari, pot sa te invat eu elementul vantului, striga ferm Klodd din fata mea.
- Eu al focului si al pamantului, zise Itachi facandu-mi cu ochiul.
Celalat pusti s-a incruntat fiind depasit din nou de Itachi..da, erau rivali, asta era motivul pentru care baiatul Nara ma tot intreba ce cred despre Uchiha.
- Si eu in calitate de antrenor te voi ajuta sa le asimilezi pe restul.
- Si dumeavoastra posedati doua elemente, Razvan-sensei? am murmurat eu incet.
- Nu nu..trei insa Itachi s-a oferit deja in calitate de voluntar, nu pot sa-i fur aceasta ocazie.
Nici nu puteam cere o echipa mai buna, mai puternica si mai increzuta in propriile forte decat cea in care eram deja. Simteam sprijinul lor, caldura lor. Am mers cateva ore glumind si pentru prima oara tosi radeau fara priviri taioase aruncate de colo colo. Am constatat ca Klodd era un pusti foarte destept si vesel doar daca nu il calca nimeni pe coada. Itachi bun si gingas ca de obicei, iar Razvan-sensei al naibii de puternic, judecand dupa infatisarea lui nu arata deloc musculos.
Prima noapte am dormit toti in corturi, eu si sensei in unul, iar Klodd impreuna cu Itachi in altul. Ne-am pornit din loc dimineata devreme si pe la amiaza eram deja in apropierea satului ascuns in ceata. Brusc sensei s-a oprit, iar noi i-am urmat miscarile.
- Uite si invitatii nostri, zise o voce calda de barbat si din desisuri isi facu aparitia Minato-sensei, Rin si inca doi baieti. Rin s-a holbat la mine si s-a ciupit de brat. Am asteptat ca Razvan-sensei sa faca prezentarile. Pe cel cu parul negru, ochii de aceeasi culoare si cu ochelari ciudati in chema Obito, iar celalat era Kakashi, avea parul de un alb-gri, putin ciufulit si o masca care ii acoperea jumatate din fata sau mai exact, gura si nasul. Echipa surioarei mele, in sfarsit urma sa-i cunosc prietenii.