Capitolul II: Rival sau prieten? (partea I)
Nu puteam cere mai mult de la dimineata din ziua urmatoare decat imi oferise deja. Soare fierbinte, nebulozitate scazuta, liniste totala, fara sora enervanta care mereu imi dadea sfaturi inutile pana si cum ar trebui sa-mi incalt papucii de camera, cine a auzit o aiureala ca asta? doar eu. M-am sculat din pat arcuindu-mi spatele si intinzand mainele in sus am auzit un pocnet usor al oaselor mele.M-am imbracat repejor cu ce am avut la indemana si am iesit din odaia mea. Am coborat in graba scarile tropaind puternic incat zgomotul se auzea in toata casa. Mi-am pus in picioare incaltarile ninja si am deschis usa inspirand o doza de aer rece. Imi plimbam privirea de-a lungul caselor, dealurilor, Itachi..ce?
- Intentionezi sa-mi strici buna dispozitie? Ce cauti aici? Ma urmaresti? Poate ai vre-un plan ascuns si malefic, poate..nu am terminat vorba ca el imi intoarse spatele si porni inainte. Cata nesimtire..sa-ti fie rusine domnule Uchiha!
- Neata si tie in primul rand si in al doilea, nu vrei sa termini si tu cu prostioarele copilaroase?
Cand rosti ultima fraza se opri, probabil asteptandu-ma si pe mine. Avea un ton serios, iar vocea lui ma speria in adevaratul sens al cuvantului.
- Sa te ia naiba! am mormait incet insa destul incat sa ma auda el si l-am urmat.
Nu indrazneam sa merg umar la umar cu el, plus ca ma puteam stramba in orice moment fara sa ma vada. In sinea mea ardea sentimentul de invidie si chiar daca nu recunosteam si singura acest lucru il simteam superior, era mai puternic, un rival perfect.
- Ia asculta tu, Uchiha, nu esti obligat sa stai cu mine, ai putea foarte bine sa-ti iai talpasita si sa dispari din fata mea ca un cosmar neplacut.
- Cine vorbea de nesimtire..si nu pot, misiunea mea este sa te protejez indiferent de ceea ce preferi tu.
- Serios? Ce taree. Stai putin, atunci o sa faci ce iti spun eu.
El izbucni intr-un ras zgomotos cand auzi cuvintele mele, atragand privirile celor din jur. Ma uimeam singura pe mine pe zi ce trece cat de autoritara si fara maniere pot sa fiu. Nu aveam calitati de lider, deci respectiv nu stiam ce comenzi as fi putut sa-i dau.
- Bine, ce vrea Majestatea sa?
Imposibil, el s-a conformat cu fraza mea idioata, poate nu era chiar atat de arogant si necomunicabil pe cat mi l-am imaginat.
- Pentru inceput o sa-mi spui unde ne indreptam noi acum.
- Credeam ca iti este cunoscut drumul, il traversezi in fiecare dimineata si duce spre academie.
- Nuu..am tipat eu deodata si l-am prins de brat tragandu-l in directia opusa. Itachi se opri si ramase impietrit locului fara sa miste macar un deget in timp ce eu ma chinuiam sa-l tarai dupa mine.
- Te rog, te rog..Itachi, te rog mult de tot.
- Acum ti-am amintit si numele meu, frumos din partea ta, zambi ironic si fara nici o avertizare isi puse mainele pe talia mea si ma ridica in brate punandu-ma pe umarul sau ca pe un sac cu cartofi. Imi sprijinea coapsele cu o mana, iar pe cealalta o puse in buzunar si porni linistit de parca nimic nu se intamplase.
- Iti ordon sa ma lasi jos, acum..fa ce-ti spun ca de altfel o sa scriu o plangere insusi domnului Hokage, ziceam in continuu lovindu-l delicat cu pumnii in spate, nu aveam nici o intentie rea sa-l ranesc sau sa-i fac vanatai ci doar vroiam atentie din partea lui, cerseam atentie in cel mai umil mod posibil de la un Uchiha.
- Stai cuminte si nemiscata daca vrei sa nu-ti leg gura pentru ca vorbesti cam prea mult si fara rost.
Am tacut imediat ce i-am auzit cuvintele taioase care ma suparasera intr-o oarecare masura, cel mai mult imi parea rau ca devenise din nou rece si distant, nu lasa pe nimeni sa-si apropie sufletul de el. Bine, daca el a ales sa joace asa atunci eu voi schimba regulile.
- Nu cred ca am inceput corect. Numele meu este Hikari..
- Stiu.
- Lasa-ma sa continui..de fapt sunt o impocrita. Nu as rata niciodata in viata o lectie de la academie, sa chiulesc de la ora, probabil nu-mi ajunge curaj sa fac asa ceva.
- Acum doua minute erai de alta parere.
- Ba nu..tipul cu sharingan care ma duce acum ar fi trebuit sa-si dea seama cand mint si cand nu, ochii..mandria clanului Uchiha in stare sa citeasca oamenii doar privindu-i, tu insa..
- Eu ce? sopti el in timp ce ma lase usor jos punandu-mi picioarele din nou pe pamant, dar nu imi eliberase si corpul tinand in continuare bratul incolacit in jurul meu.
- Nimic..lasa-ma, i-am zis incet prinzandu-i mana intr-a mea fortandu-l sa-mi dea drumul.
I-am intors spatele fara sa mai spun un cuvant, simteam ca mai era inca putin si imi curgeau lacrimile de ciuda.
- Ai renuntat atat de repede? credeam ca esti mai tare de fire..zau asa, zise el si venind spre mine se pozitiona direct in fata mea blocandu-mi drumul. Te-ai suparat?
- Nu.
Ranji sarcastic apropiindu-se de mine si ma cuprinse lipindu-ma de pieptul sau mare si cald. Isi strecura mana in parul meu si as fi jurat punand mana in foc ca i-am simtit buzele pe fruntea mea.
- Te-ai suparat. Uite, eu nu sunt aici sa te fac sa te simti prost. Daca accepti sa mergi cu mine o sa-ti arat ceva ce s-ar putea sa-ti placa insa trebuie sa-ti aduni tot curajul pe care il ai pentru ca va trebui sa lipsesti o zi de la academie. Ce zici?
Am inghitit in sec indepartandu-ma de el.
- Ce pui la cale? l-am intrebat mijindu-mi ochii suspicioasa.
- Nimic, serios..ai incredere in mine, doar atat iti cer.
- Bine dar..
-Linistestete, voi fi cu tine in tot acest timp.
Mi-a zambit frumos facandu-mi semn cu mana sa-l urmaresc. Mergeam de aproximativ douazeci de minute fara sa scoatem o vorba. Eram amandoi stingheriti, asta sigur, alt motiv nu cred ca avea ca sa-mi evite privirea ori de cate ori intorcea doar capul ca sa verifice daca inca mai sunt cu el. Avea un par atat de stralucitor in razele soarelui, exact ca al meu, lung si drept doar culoarea era diferita. M-am incruntat uitandu-ma la semnul clanului de pe spatele sau, il uram din simplul fapt ca insemna putere si influienta.
Itachi se opri, iar eu inca scufundata in visele mele am dat cu nasul in el. Mi-am ridicat privirea holbandu-ma la el ca o felina inocenta.
- Stiu ca iti place sa te antrenezi, iar asta e locul unde o sa ne dezvoltam amandoi fizic de acum inainte. O sa te invat tot ce stiu pentru ca intr-o zi sa fii in stare sa te aperi si singura.
- Vrei sa te debarasezi de mine cat mai curand, nu-i asa? am intrebat bosomflata incrucisandu-mi mainele la piept.
- Esti foarte deductiva..rase el indemnandu-ma sa zambesc din coltul gurii. Vino, pun pariu ca vrei sa incepem chiar acum.
Da, asta era Itachi Uchiha pe care il vroiam ca partener de echipa si se pare ca o sa ne intelegem de minune insa totul depindea de el, eu una eram gata oricand sa-l urmez oriunde mi-ar fi spus. Mi-am scos un kunai din buzunarul sortilor si l-am aruncat spre el ca o momeala, dupa care am mai luat unul atacandu-l direct. El la randul sau facu rost de o sabie scurta taiata la capat, care semana mai mult cu un cutit fara varf si se pozitiona in aparare. Armele noastre se ciocnira provocand mici scantei.