Doar pentru ultimul post. N-am curaj sa ma uit peste tot, cine stie peste ce-as mai da.
Imi v-a fi dor sa ne ciondanim toata ziua.
Corect: imi va fi dor (= o sa imi fie dor)
Tu acolo voiai un verb la viitor. Intotdeauna cand e viitor e fara cratima. Se scrie "v-a" atunci cand timpul este perfect compus ("v" este una din formele de acuzativ/dativ ale pronumelui personal "voi" - vine de la pe voi / pe dumneavoastra / voua / dumneavoastra, iar "a" verb auxiliar) si poti adauga dupa verb (evident, fara a schimba sensul propozitiei si astfel incat ceea ce iese sa fie logic in limba romana) "pe voi"/"voua" sau "pe dumneavoastra"/"dumneavoastra", dupa caz. Aici rolul cratimei este de a lega doua parti de vorbire diferite (pronumele si verbul).
Daca nu-ti place varianta de mai sus, mai simplu: cand poti inlocui verbul tau cu "o + conjunctivul prezent al verbului" si lucrurile inca au sens, e fara cratima. Cand nu poti, e cu cratima.
Exemple:
Imi va fi somn (maine / poimaine / candva in viitor) - este viitor si nu pot adauga "pe voi" sau "pe dumneavoastra", deci se scrie fara cratima
V-a spus (ieri / acum o luna / candva in trecut) - este perfect compus si se poate adauga voua / dumneavoastra: v-a spus voua / v-a spus dumneavoastra, deci se scrie cu cratima
V-a cautat (ieri / acum o ora / candva in trecut) - la fel ca inainte, putem adauga pe voi / pe dumneavoastra, deci se scrie cu cratima
Stiam ca mama v-a intelege, avea mai multa incredere in mine acum.
La momentul acela stia ca o sa inteleaga candva in viitor si nici nu putem adauga pe voi / pe dumneavoastra / voua / dumneavoastra, deci cratima aia nu are ce cauta acolo.
Chiar daca nu v-a fi posibil.
Fara cratima. Nu o sa fie posibil - candva in viitor + nu putem adauga pe voi / pe dumneavoastra / voua / dumneavoastra.
Imi mai i-au un hanorac alb cu un scris pe el si paltonul negru deasupra.
Corect: iau. De la verbul "a lua" (indicativ prezent: eu iau, tu iei, el ia, noi luam, voi luati, ei iau).
Crede-am si aveam impresia, de fapt eram sigura ca ma uraste si dispretuieste.
Fara cratima, deci corect este: credeam. Eu credeam. De la verbul "a crede" (indicativ imperfect: eu credeam, tu credeai, el credea, noi credeam, voi credeati).
Daca ai scris "crede-am", cum de n-ai scris si "ave-am", hm? Sau "er-am"? Atunci cand ai cratima pe undeva, ai cratima cu un motiv. Nu doar de dragul de a avea cratima, asa, ca nu mai puseseram una de mult. Cand nu esti sigura cum sa scrii, gandeste-te de ce s-ar folosi acolo cratima, ce rol ar avea.
Sunt virgina, da sunt si nu mie rusine.
Corect: nu mi-e rusine. De la "nu imi e rusine". Se scrie cu cratima (mi-e) atunci cand il poti inlocui cu "imi e".
Ziua mare pe care am asteptato cu multa ardoiare, sa fiu majora.
Corect: am asteptat-o. De la "am asteptat-o pe ea", ziua aia de 24+ ore adica. De asemenea, "asteptat" este verb la participiu, iar "o" pronume personal, carevasazica parti de vorbire diferite.
M-am pastrat pentru el, doar el mia patruns in inima.
Corect: mi-a patruns (mie). "Mi" este pronume personal, iar "a" verb auxiliar, deci avem din nou doua parti de vorbire diferite pe care le pronuntam legat, iar in scris legatul ala se face cu ajutorul cratimei. Oricum, mai simplu, in general, pui cratima dupa "mi" doar daca poti completa cu "mie".
mia dat paltonul jos rupandu-i nasturii
Corect: mi-a dat. Mie mi-a dat paltonul jos (vezi ce scrisei inainte legat de "mi" si cratima).
Deci ne mai putem vedea cu toti.
Cu totii (doi i). Serios, pana si in vorbire se aude ca-i articulat.
Simt deodata cum doua brate mi inconjuara trupul tinandu-ma strans.
E nevoie de cratima intre "brate" si "mi". "Mi" vine de la "imi", iar cratima ar marca elidarea vocalei "i". Daca nu vrei sa pui cratima, atunci scrii "doua brate imi".
Daca tot sunt aici, corect este "inconjoara".
Mai ai o gramada maaare de alte greseli de o gramada maaare de feluri. Da' ce fac eu e munca patriotica, care are si ea limitele ei. Oricum, citeste mai mult, dar citeste cu grija. Fii atenta la cum e scris ceea ce citesti, nu prinde doar ideea.
"Imi vine sa mor, dar ma abtin." - Genial! Am ras, multumesc.
Imi v-a fi dor sa ne ciondanim toata ziua.
Corect: imi va fi dor (= o sa imi fie dor)
Tu acolo voiai un verb la viitor. Intotdeauna cand e viitor e fara cratima. Se scrie "v-a" atunci cand timpul este perfect compus ("v" este una din formele de acuzativ/dativ ale pronumelui personal "voi" - vine de la pe voi / pe dumneavoastra / voua / dumneavoastra, iar "a" verb auxiliar) si poti adauga dupa verb (evident, fara a schimba sensul propozitiei si astfel incat ceea ce iese sa fie logic in limba romana) "pe voi"/"voua" sau "pe dumneavoastra"/"dumneavoastra", dupa caz. Aici rolul cratimei este de a lega doua parti de vorbire diferite (pronumele si verbul).
Daca nu-ti place varianta de mai sus, mai simplu: cand poti inlocui verbul tau cu "o + conjunctivul prezent al verbului" si lucrurile inca au sens, e fara cratima. Cand nu poti, e cu cratima.
Exemple:
Imi va fi somn (maine / poimaine / candva in viitor) - este viitor si nu pot adauga "pe voi" sau "pe dumneavoastra", deci se scrie fara cratima
V-a spus (ieri / acum o luna / candva in trecut) - este perfect compus si se poate adauga voua / dumneavoastra: v-a spus voua / v-a spus dumneavoastra, deci se scrie cu cratima
V-a cautat (ieri / acum o ora / candva in trecut) - la fel ca inainte, putem adauga pe voi / pe dumneavoastra, deci se scrie cu cratima
Stiam ca mama v-a intelege, avea mai multa incredere in mine acum.
La momentul acela stia ca o sa inteleaga candva in viitor si nici nu putem adauga pe voi / pe dumneavoastra / voua / dumneavoastra, deci cratima aia nu are ce cauta acolo.
Chiar daca nu v-a fi posibil.
Fara cratima. Nu o sa fie posibil - candva in viitor + nu putem adauga pe voi / pe dumneavoastra / voua / dumneavoastra.
Imi mai i-au un hanorac alb cu un scris pe el si paltonul negru deasupra.
Corect: iau. De la verbul "a lua" (indicativ prezent: eu iau, tu iei, el ia, noi luam, voi luati, ei iau).
Crede-am si aveam impresia, de fapt eram sigura ca ma uraste si dispretuieste.
Fara cratima, deci corect este: credeam. Eu credeam. De la verbul "a crede" (indicativ imperfect: eu credeam, tu credeai, el credea, noi credeam, voi credeati).
Daca ai scris "crede-am", cum de n-ai scris si "ave-am", hm? Sau "er-am"? Atunci cand ai cratima pe undeva, ai cratima cu un motiv. Nu doar de dragul de a avea cratima, asa, ca nu mai puseseram una de mult. Cand nu esti sigura cum sa scrii, gandeste-te de ce s-ar folosi acolo cratima, ce rol ar avea.
Sunt virgina, da sunt si nu mie rusine.
Corect: nu mi-e rusine. De la "nu imi e rusine". Se scrie cu cratima (mi-e) atunci cand il poti inlocui cu "imi e".
Ziua mare pe care am asteptato cu multa ardoiare, sa fiu majora.
Corect: am asteptat-o. De la "am asteptat-o pe ea", ziua aia de 24+ ore adica. De asemenea, "asteptat" este verb la participiu, iar "o" pronume personal, carevasazica parti de vorbire diferite.
M-am pastrat pentru el, doar el mia patruns in inima.
Corect: mi-a patruns (mie). "Mi" este pronume personal, iar "a" verb auxiliar, deci avem din nou doua parti de vorbire diferite pe care le pronuntam legat, iar in scris legatul ala se face cu ajutorul cratimei. Oricum, mai simplu, in general, pui cratima dupa "mi" doar daca poti completa cu "mie".
mia dat paltonul jos rupandu-i nasturii
Corect: mi-a dat. Mie mi-a dat paltonul jos (vezi ce scrisei inainte legat de "mi" si cratima).
Deci ne mai putem vedea cu toti.
Cu totii (doi i). Serios, pana si in vorbire se aude ca-i articulat.
Simt deodata cum doua brate mi inconjuara trupul tinandu-ma strans.
E nevoie de cratima intre "brate" si "mi". "Mi" vine de la "imi", iar cratima ar marca elidarea vocalei "i". Daca nu vrei sa pui cratima, atunci scrii "doua brate imi".
Daca tot sunt aici, corect este "inconjoara".
Mai ai o gramada maaare de alte greseli de o gramada maaare de feluri. Da' ce fac eu e munca patriotica, care are si ea limitele ei. Oricum, citeste mai mult, dar citeste cu grija. Fii atenta la cum e scris ceea ce citesti, nu prinde doar ideea.
"Imi vine sa mor, dar ma abtin." - Genial! Am ras, multumesc.