To akuma kitsune

[Kimera]

Asteptam in fata casei lui Romeo, intoarcerea sa din lunga plimbare pe care speram sa nu o aiba pe la cluburi. Idioata aia de profesoara ma pusese sa fac proiectul la istorie cu Romeo. Cel putin asa ii aflasem numele tipului adormit. Trebuia sa ii aflu rasa cu orice pret. L-am vazut ca venea pe alee impreuna cu cineva. Din prezentare imi spuse ca este nasul sau, dar nu credeam asta nici daca ma impuscai. Semanau mult prea mult ca sa fie nasul sau. Aura din jur era extrem de arzatoare, sufocanta, ceea ce insemna ca aveam de a face cu ceva din Iad, ceva puternic. Am avut noroc ca acel asa-zis 'nas' se facu nevazut prin propria umbra - am facut ochii cat cepele cand am vazut cum se scufunda - , iar eu am fost poftit in sufrageria brunetului. Mi-am pus laptopul pe masa, asezandu-ma in genunchi pe covor. La naiba si cu profa imbecila, puteam si singur sa imi fac o lucrare de nota maxima. Cunosteam timpurile alea prea bine deoarece traisem acolo, dar na, acum trebuia sa lucrez cu cineva prefcandu-ma ca aflu totul de pe internet. Eram sigur ca nici el nu avea nevoie de carti pentru istorie. Lasa ca aflu eu ce esti. A coborat de la etaj cu un laptop negru ca al meu, numai marca difera. Acum il vedeam si eu mai bine pe tipul ce il consideram un adormit si jumatate. Avea parul negru ca abanosul, lung pana la umeri, ochii de un albastru-nocturn, buze usor rozali cu un pierce in buza inferioara in partea stanga. Cred ca colegele muritoare de la scoala aveau ce visa la adresa astuia si numai ca sunt al naiba si extrem de curios o sa ma strecor in visele fetelor cand o sa am chef. Pariul ca-l gasesc pe Romeo in vis la mai mult de jumatate. Pufnesc usor in ras imagindandu-mi cum o sa transform visele lor in cosmaruri, dar atrag atentia brunetului care ma intreba ce am de rad. I-am raspuns ca doar gasisem ceva amuzant pe laptop si imi venise sa rad.
- Te servesc cu ceva? Ma intreba, incercand sa fie o gazda buna, dar in tonul sau se simtea plictiseala.
Dau din cap ca nu si il vad, cum se aseaza prima data pe covorul pufos, dar se ridica, pentru a sta pe canapea.
-Futu-i mortii masii de vulpe dobitoaca! Marai, inchizand pentru o secunda ochii si strangand maxilarele puternice.
Inghit in sec cand aud injuratura, stiind ca eram vinovat si riscam sa zbor prin peretele casei in caz ca afla ceva, asta daca era la fel de puternic ca si mine. Ma rog nu zburam, dar tot se ajungea la o lupta, incat ne alegeam amandoi cu vanatai pe corp si oase rupte.
-Imi pare rau pentru muscatura.
Brunetul facu ochii mari cat cepele si se uita la mine cu o fata de ziceai ca cine stie ce porcarie am spus.
-Da tu de unde dracu stii ca m-a muscat o vulpe?
Acum imi dadusem seama de gafa. El nu pomenise nimic ci doar injurase o vulpe. Sa te vad cum o scoti la capat, Kiro! Doamne ca blond sunt...
-Paaaiii... Eu am o vulpe ca animal de casa si aseara m-a urmarit in club, iar ei ii place doar lumina normala asa ca probabil s-a dus la baie, unde disparusei si tu dupa un timp. Cand am mers acasa am vazut ca vulpea imi lipsea, dar a aparut dupa ceva timp cu ceva sange pe bot si putin material printre dinti, dar ea nu mananca decat mancare cumparata. De asta cred ca vulpea mea te-a muscat asa ca imi cer scuze.
Asta era oficial cea mai mare si gogonata miciuna posibila existenta, care putea fi contestata cu o gramada de lucruri: si eu disparusem in baie, ba chiar inaintea lui si nici nu stiam daca rupsesem ceva din pantalonii lui cand il muscasem, dar stiam ca am avut sange pe buze cand m-am transformat . Speram doar ca, indiferent de rasa, bautura sa-i fi ametit putin gandirea in asa fel incat sa nu trebuiasca sa imbrobotesc mai tare.
-Aha... Pai scuze acceptate atunci. Vreo idee de proiect?
-Nu prea....
Incepusem sa imi binoclez ochii la laptop, uitand complet ca pupila imi devenea fanta daca lumina batea direct pe ea, iar in camera era intuneric deoarece si afara se intunecase de ceva timp. Nici parul nu mi-l mai lasasem pe fata ca sa acopar ochii, acum se vedea totul perfect. Mi-am ridicat privirea, simtind ca sunt privit la randul meu si nu prea mare mi-a fost mirarea sa vad ca brunetul, care avea pupilele fanta ca ale mele, ma privea. Eram amandoi descoperiti, insa nimeni nu spunea nimic. M-am prefacut ca imi pica capacul stickului de pe masa, asa ca m-am aplecat sa-l ridic. Penibil! Fapta era consumata. Acum oricare din noi deschidea subiectul despre acel lucru, nu mai putea sa se termine discutia fara o lupta. El nu era o kitsune, as fi stiut si nici zeul kitsune Yako, deoarece ei aveau o zeita care nu era nici mai mult nici mai putin decat o lunateca. Am vazut ca nu zicea nimic, ceea ce insemna ca aveam timp sa scap si sa ii spun tatalui meu vitreg ceea ce se petrecuse.
-Am... Cred ca plec acasa. Mai vedem noi ce facem cu proiectul.
Si zicand asta mi-am strans laptopul si inainte sa ies pe usa il salutasem. El nu se miscase din acea pozitie, dar pe mine nu ma interesa asta ci doar sa ajung acasa, Fir-ar! prostia ma caracterizeaza perfect! Am alergat tot drumul pana acasa, intrand pe usa, strigandu-mi tatal vitreg.
- De ce urli asa? Ma intreba acesta, aparand intr-o secunda langa mine, privindu-ma atent cu niste ochi albastri-cenusi, incat aveam impresia ca vede prin mine.
- Cred ca il am coleg de clasa la unele ore pe fiul lui Lucifer, spun intr-o doara, facandu-l pe vampir sa se cruceasca la mine.
Acesta incepu sa rada, apoi imi spuse ca Lucifer nu are nici un copil in afara de vampiri si varcolaci, care el le-a dat putere si daca Lucifer ar avea un fiu, atunci acesta ar fi in grija unor varcolaci, fiindca vampiri ar fi prea tentati sa il muste. Ridic o spranceana si ii spun ca mi s-a parut, apoi ma duc in camera mea, inca uimit, de descoperirea mea. Acel barbat sigur era un demon daca nu era Lucifer insasi, sub forma umana.