09-12-2012, 05:50 PM
(Ultima modificare: 25-12-2012, 09:03 PM {2} de RosetteFoxy.)
Salut, ohaio_angel, multumesc de comm. In primul rand multumesc pentru sfaturi si da, arata inestetic primul capitol. Cred ca te intrebi de ce nu am rescris sau modificat, Nu prea stiu cum sa-ti spun, dar este primul meu fic. Stiu nu este scuza. Nu vreau sa ma dau mare sau sa primesc mila sau bonusuri fiindca este primul meu fic. Daca era vorba de asta , puteam pur si simplu se mentionez gen: Comentariu simplu , primul meu fic. Stiu, tu nu ai zis nici vorba de asa ceva, dar ca sa te lamuresc in mare. Cam de asta, nu prea mi-am dat seama de estetica primului capitol. Multumesc o sa iau in considerare sfatul
Lamuriri: *-Nu este nevoie prez.* s-a referit ca nu este nevoie sa-i arate ea imprejurimile baiatului cel nou. Multumesc, ma bucur foarte mult ca ti-ai spus parerea ^^
[Posturi unite]
Well, here next :P :
Acesta ne striga numele pe rand la fiecare echipa.
-Shi no kira kama! Striga proful.
-Prezenti! Spunem amandoi odata, ceea ce ma enerveaza.
-Sincronizare perfecta! Spune domnul Kandou incet, dar eu l-am auzit. Eu pot simti sufletele si pot sa garantez ca nu ma potrivesc deloc cu Takumi. Sufletul lui este energic, glumet, dezordonat, indraznet, certaret, mandru, iar al meu este linistit(rare ori), serios, ordonat, vulcanic, indraznet(de obicei), certaret(mai mereu) si orgolios. Este o diferenta de la cer la pamant, nu?
-Doresc sa stiu cat ati evoluat, iar fiind zis am sa va dau o proba speciala! Spune acesta. Oare ce proba? Ce-i mai trece prin mintea acea bolnava? Mda...profu nostru, e putin ciudat, putin mai mult. Dar sincer una mie imi place caracterul lui. Pe cine pacalesc? Ciudatul!
Acesta ne spune ca fiecare grupa v-a fi repartizat intr-un sector diferit din padure. V-a trebui sa colectam fiecare echipa zece cristale de diferite culori.
-Ce se intampla daca nu colectam cele zece cristale? Intreaba un baiat.
-Nu cred ca vrei sa stii! Spune profu cu o privire infricosatoare de nebun.
-Va voi testa abilitatile si inca un lucru, dar asta v-a trebui voi sa il descoperiti. Sa mergem! Fiecare cu coechipierul langa voi! Spune profu, desi stie ca eu niciodata nu o sa ma inteleg cu Kira. Desi nu ne intelegem sub nici o forma, sunt cea mai buna arma si el cel mai bun manuitor. Chiar nu-mi convine ca el ma poseda intr-un fel, pff...ce naspa. Ajungem la destinatie si eu cu Kira suntem repartizati in sectorul trei. De ce sectorul ala? E cel mai greu dupa parerea mea. Acolo sunt cele mai multe si grele capcane, nu mai zic de multitudinea de monstri. Mi se pare mie sau domnu' Kandou a facut asta intentionat.Ce incearca sa obtina de la noi? Numai el stie.
-Incepeti! Spune acesta, intrerupandu-mi gandurile. Sa incepem ce? E nebun.
-Kira! Spune acesta, iar eu ma transform in secera si pornim in forta!
***********
Am colectat noua cristale de la cei noua monstri, dar pur si simplu ultimul nu-i de gasit.
-Ia o pauza, ma transform eu! Spune Kira si acesta se transforma in secera. Da asa-i, putem sa ne transformam amandoi. Imi place cand il domin, intr-un fel sau altul.
-De ce nu-l gasim, unde dracu e piatra aia nenorocita! Spun nervoasa, iesindu-mi din minti.
-Uou ce limbaj frumos, ia-o mai usor. O sa gasim piatra! Spune acesta optimist. Mda cum sa nu.
-Vrei sa zici ca am nervii slabi? Spun revoltata.
-Am zis eu asta? Intreaba blondul, simtindu-se atacat.
-Nu , dar...
-Ahhhh....ce-i asta? Cearta intre iubiti, as spune ca sunt scarbita, dar dat faptul ca este o cearta pot spune ca ma bucur! Spune o fata cu parul negru cu tente albastre si cu o furca inconjurata de un sarpe.
-Daca nu gresesc, ultima bila e la tine! Spun eu hotarata. Ce alt motiv ar avea nu?
-Nu, nu gresesti! Spune aceasta. Kira-kun se transforma in secera si incepem sa ne luptam. Amandoi facem rezonanta sufletului, din doua sa facem unul, dar se pare ca nu putem. Ce dracu se intampla. Trec peste, lamuresc mai tarziu. Fug inspre ea si incep sa o atac din toate partile, dar ea avea trei sabii plasate pe spate si bara cu ele toate loviturile mele.
-Sa te vad eu acum frumusico! Spun si imi ridic limita puteri si vad cum aceasta incepe sa gafaie.
-Ce e? Deja a obosit, eu abia am inceput! Spun si imi strang sufletul sai-l las prada nebuniei. Stiu ca nu-i bine, dar e prea puternica.
-Kira nu! Nuu te lasa prada! Striga blondul la mine, dar in zadar, deja simteam cum sangele imi fierbe peste limita normalului, pupila ochiului mi se dilateaza si frica, natura, totul dispare si-mi vad doar inamicul. Simt o furie interioara, o presiune, o nerabdare nemarginita care ma face sa rad cu putere si sa las secera jos. Deodata incep sa alerg cu o viteza mult mai mare decat la inceput si de-odata mana mea trece prin inima ei. Ii scot inima si bruneta ramane inmarmurita si moare sub ochii mei. Vrand sa-i inghit inima cineva ma prinde de maini inainte sa fac asta. Este Kira-kun, dar chiar nu ma pot impotrivi, sufleul mie inghitit de intuneric. Nu pot! Sunt controlata, imi pare rau, dar chiar nu pot sa ma impotrivesc, e mai puternic decat mine.
-Te credeam mai puternica Kira! Raspunde dracului, nu-i amuzant deloc! Tipa acest, iar eu uitandu-ma inca controlata si hipnotizata, doua margele imi aluneca pe obraji, pierzandu-se dupa barbie.
-N...u p-pot sa ma im-im-p..potrivesc! Spun fortat fiindca abia puteam vorbi. Nici sa vorbesc nu-mi da voie. Il vad pe Kira cum se apropie din ce in ce mai mult de chipul meu si ma strange tare in brate aproximativ un minut. Acesta vede ca sunt in aceasi stare, asa ca se panica. Nu l-am vazut niciodata asa...aceea fata nu si-a aratat-o niciodata, cel putin nu mie. Ma simt bine si in acelasi timp. Ma simt bine sa vad ca-si arata reactia adevarata, iar pe de o alta parte nu-mi place ca se chinuie pentru mine
Huh! Done here and waiting for comm.
Lamuriri: *-Nu este nevoie prez.* s-a referit ca nu este nevoie sa-i arate ea imprejurimile baiatului cel nou. Multumesc, ma bucur foarte mult ca ti-ai spus parerea ^^
[Posturi unite]
Well, here next :P :
Acesta ne striga numele pe rand la fiecare echipa.
-Shi no kira kama! Striga proful.
-Prezenti! Spunem amandoi odata, ceea ce ma enerveaza.
-Sincronizare perfecta! Spune domnul Kandou incet, dar eu l-am auzit. Eu pot simti sufletele si pot sa garantez ca nu ma potrivesc deloc cu Takumi. Sufletul lui este energic, glumet, dezordonat, indraznet, certaret, mandru, iar al meu este linistit(rare ori), serios, ordonat, vulcanic, indraznet(de obicei), certaret(mai mereu) si orgolios. Este o diferenta de la cer la pamant, nu?
-Doresc sa stiu cat ati evoluat, iar fiind zis am sa va dau o proba speciala! Spune acesta. Oare ce proba? Ce-i mai trece prin mintea acea bolnava? Mda...profu nostru, e putin ciudat, putin mai mult. Dar sincer una mie imi place caracterul lui. Pe cine pacalesc? Ciudatul!
Acesta ne spune ca fiecare grupa v-a fi repartizat intr-un sector diferit din padure. V-a trebui sa colectam fiecare echipa zece cristale de diferite culori.
-Ce se intampla daca nu colectam cele zece cristale? Intreaba un baiat.
-Nu cred ca vrei sa stii! Spune profu cu o privire infricosatoare de nebun.
-Va voi testa abilitatile si inca un lucru, dar asta v-a trebui voi sa il descoperiti. Sa mergem! Fiecare cu coechipierul langa voi! Spune profu, desi stie ca eu niciodata nu o sa ma inteleg cu Kira. Desi nu ne intelegem sub nici o forma, sunt cea mai buna arma si el cel mai bun manuitor. Chiar nu-mi convine ca el ma poseda intr-un fel, pff...ce naspa. Ajungem la destinatie si eu cu Kira suntem repartizati in sectorul trei. De ce sectorul ala? E cel mai greu dupa parerea mea. Acolo sunt cele mai multe si grele capcane, nu mai zic de multitudinea de monstri. Mi se pare mie sau domnu' Kandou a facut asta intentionat.Ce incearca sa obtina de la noi? Numai el stie.
-Incepeti! Spune acesta, intrerupandu-mi gandurile. Sa incepem ce? E nebun.
-Kira! Spune acesta, iar eu ma transform in secera si pornim in forta!
***********
Am colectat noua cristale de la cei noua monstri, dar pur si simplu ultimul nu-i de gasit.
-Ia o pauza, ma transform eu! Spune Kira si acesta se transforma in secera. Da asa-i, putem sa ne transformam amandoi. Imi place cand il domin, intr-un fel sau altul.
-De ce nu-l gasim, unde dracu e piatra aia nenorocita! Spun nervoasa, iesindu-mi din minti.
-Uou ce limbaj frumos, ia-o mai usor. O sa gasim piatra! Spune acesta optimist. Mda cum sa nu.
-Vrei sa zici ca am nervii slabi? Spun revoltata.
-Am zis eu asta? Intreaba blondul, simtindu-se atacat.
-Nu , dar...
-Ahhhh....ce-i asta? Cearta intre iubiti, as spune ca sunt scarbita, dar dat faptul ca este o cearta pot spune ca ma bucur! Spune o fata cu parul negru cu tente albastre si cu o furca inconjurata de un sarpe.
-Daca nu gresesc, ultima bila e la tine! Spun eu hotarata. Ce alt motiv ar avea nu?
-Nu, nu gresesti! Spune aceasta. Kira-kun se transforma in secera si incepem sa ne luptam. Amandoi facem rezonanta sufletului, din doua sa facem unul, dar se pare ca nu putem. Ce dracu se intampla. Trec peste, lamuresc mai tarziu. Fug inspre ea si incep sa o atac din toate partile, dar ea avea trei sabii plasate pe spate si bara cu ele toate loviturile mele.
-Sa te vad eu acum frumusico! Spun si imi ridic limita puteri si vad cum aceasta incepe sa gafaie.
-Ce e? Deja a obosit, eu abia am inceput! Spun si imi strang sufletul sai-l las prada nebuniei. Stiu ca nu-i bine, dar e prea puternica.
-Kira nu! Nuu te lasa prada! Striga blondul la mine, dar in zadar, deja simteam cum sangele imi fierbe peste limita normalului, pupila ochiului mi se dilateaza si frica, natura, totul dispare si-mi vad doar inamicul. Simt o furie interioara, o presiune, o nerabdare nemarginita care ma face sa rad cu putere si sa las secera jos. Deodata incep sa alerg cu o viteza mult mai mare decat la inceput si de-odata mana mea trece prin inima ei. Ii scot inima si bruneta ramane inmarmurita si moare sub ochii mei. Vrand sa-i inghit inima cineva ma prinde de maini inainte sa fac asta. Este Kira-kun, dar chiar nu ma pot impotrivi, sufleul mie inghitit de intuneric. Nu pot! Sunt controlata, imi pare rau, dar chiar nu pot sa ma impotrivesc, e mai puternic decat mine.
-Te credeam mai puternica Kira! Raspunde dracului, nu-i amuzant deloc! Tipa acest, iar eu uitandu-ma inca controlata si hipnotizata, doua margele imi aluneca pe obraji, pierzandu-se dupa barbie.
-N...u p-pot sa ma im-im-p..potrivesc! Spun fortat fiindca abia puteam vorbi. Nici sa vorbesc nu-mi da voie. Il vad pe Kira cum se apropie din ce in ce mai mult de chipul meu si ma strange tare in brate aproximativ un minut. Acesta vede ca sunt in aceasi stare, asa ca se panica. Nu l-am vazut niciodata asa...aceea fata nu si-a aratat-o niciodata, cel putin nu mie. Ma simt bine si in acelasi timp. Ma simt bine sa vad ca-si arata reactia adevarata, iar pe de o alta parte nu-mi place ca se chinuie pentru mine
Huh! Done here and waiting for comm.
The world is different. Depends how each looks at the world ^ ^ I dare to look in colors ^ ^