22-10-2012, 09:19 PM
(Ultima modificare: 24-10-2012, 08:29 PM {2} de RosetteFoxy.)
There we going, am zis sa pun nxtul chiar daca nu mi-a lasat nimeni comentariu. Presupun ca nu a fost prea captivant, dar sper ca cu nextul acesta se v-a schimba situatia ^^ Enjoying :
De aici a venit si sagetile de durere, care imi ranesc inima ca pe o jucarie folosita. Da asa ma simt, cel putin acum doi ani m-am simtit in ultimul hal. Autobuzul se opeste, iar eu cobor repede si rasuflu usurata. Mai aveam un pic si mai ca simteam ca ma sufocam in acel vehicul. Ma uit in telefonul meu, care in acest moment imi foloseste pe post de oglinda, si imi observ parul prins in doua codite cu funde negre-albastrui. Ajung in fata usii clasei mele si aud o galagie de parca ar fi primul razboi mondial. Deschid usa negra ca negura noptii si dintr-o data se face liniste.
-Kira-chan! Ma striga Aiko, o fata cu parul si ochii de caramea, foarte copilaroasa, iubitoare si afectuoasa ca semnificatia numelui ei. Este imbracata intr-o uniforma diferita de a mea, camasa alba prinsa cu o fonda albastra la gat, o vesta albastra cu maneci lungi si o fusta criponata alba spre gri, eu am o uniforma unicata pentru ca cum am mai spus sunt presedinta consiliului elevilor.
-Ce s-a intamplat? O intreb pe fata, care respira agitat. Aceasta isi trage sufletul si imi spune secadat :
-Kira-sempai iar a ..a …spune acesta, dar déjà am sters-o sa-l caut pe Kira, un baiat cu parul ca soarele si ochii ca cerul senin cu tente verzui. E un baiat care ii place sa ma enerveze. Da, exact cum ati auzit! Este un baiat popular printre fete cat si printre baieti, iar din pacate numele noastre sunt identice. Mereu imi face probleme asa ca trebuie sa ma ocup de ele. Ma uit atent pe culuarele scoli si merg la etajul al doi-lea, unde se afla clasa lui. Urc etajul si il vad pe acesta cu o fata langa el care plange. De ce Doamne trebuie sa-l vad pe dracusorul asta cum refuza fete?
-Takumi Kira ce-ai mai facut de data asta? Il intreb pe baiat, care avea pe urechi o pereche de casti ca baiatul din autobuz.
-Misaki…ce placere sa te vad…eu tocmai terminam! Spune acesta scotand limba jucaus si intra in clasa lui. Merg la fata si ii spun sa se linisteasca si sa intre la ore. Cobor la etajul unu si intru in clasa, unde ma disculp pentru intarziere si incep sa i-au notite din ce ne preda profa. Se suna de pauza, iar elevi incep a convorbi unii cu ceilalti. Of…am aproximativ trei ani de cand sunt in liceul asta. De ce aproximativ? Pentru ca suntem in 29 Februarie si mai am un an si-am terminat cu liceul. Maine e intai Martie, oare ce sa le fac cadou baietilor? Cred ca nu o sa fac nici un cadou, nu merita nici unul! Dintr-o data imi vine in minte o amintire:
-Hei! Esti chior, cap patrat? Il intreb revoltata pe baiatul blond cu ochii albastri.
-Uuu…ce intepata mai esti, dar ca sa nu fiu nepoliticos iti raspund la intrebare: Nu cred ca sunt chior, cel putin asa vad eu. Ar trebui sa te mai uiti pe unde mergi. Spune acesta calm, cu un zambet ”binevoitor”.
-Hai ca ma lasi rece cu replicile tale de doi bani! Ii spun si acesta zambeste. Dupa care mai adaug strigand: Ciudatule! De ce? Pentru ca zambeste chiar daca l-am insultat. Ce baiat enervant, déjà il urasc! Gandesc rautacios.
Mai ales bagaciosu’ ala de Takumi ! Aii…ce ma calca pe nervi. Se aude un sunet incantator, acela fiind clopotelul ce anunta libertatea copiilor de dupa gratiile invataturii. Imi scot materialele pentru ora urmatoare de biologie si ies pe holurile scolii si verific daca totul e in regula.
-Hei nu fugiti! Strig catre doi baieti care se harjonesc. Acestia se opresc din activitatea lor si se uita spre mine dupa care acestia o i-au la sanatoasa.
-Lasii! Spun pentru mine, dar se pare ca un baiat cu parul negru si ochii rosii ma auzi.
-Se pare ca baietii nu te au la inima. Spune acesta plctisit. Este baiatul din autobuz. Merit eu asta? Sa ma intanlesc cu el.
-Nici nu vreau sa ma aiba. Spun rautacios si serioasa. Hai sa iti prezint scoala si imprejurimile scolii! Ii propun baiatului, este datoria mea de presedinte sa intampin nou venitii.
-Nu este nevoie prez. ! Spune bagaretu’ ala blond.Oh…prieteni presupun, Las ca vezi tu! Ma prefac ca n-aud si merg mai departe fara sa-l bag in seama.
-Laso! Spune acesta destul de serios, desi ciudat… nu l-am auzit niciodata sa vorbeasca serios.
-Cu mine vorbesti piticanie? Ii spun indiferenta privindu-l de “sus”, chiar daca este mai inalt ca mine.
-Sa mergem Kakeru! Spune acesta serios, aruncandu-mi o privire trista, suparata,ranita? Oare l-am ranit? Dar la ce ma gandesc eu, ce-mi pasa mie de el?
Sunetul asurzitor anunta reluarea activitatilor scolare si mergem in laboratorul de biologie unde se afla clasa lui Kira. Ce naiba cauta ei aici?
-Ora asta o facem impreuna cu clasa a 11-a C! Spune profa cu vocea ei pitigaiata. Astept ca toti sa ia loc, asa sunt eu, mai respectuasa. Nu am nimic daca stau in picioare. Gramada de fete se duc langa scaunul liber din stanga lui Kira , iar cel din dreapta este ocupat de Kakeru. Kira le zice ceva imperceptibil pentru mine si vad cum fetele se risipesc ca razele soarelui. Singurul scaun liber ramas este cel de langa blond.
-Domnisoara Misaki, i-a loc! Spune aceasta.
-Prefer sa stau in picioare doamna profesoara! Ii spun politicoasa, dar acesta insista si imi spune ca o supar. Eu, sa nu par necizelata am luat loc cu mare efort. Imi venea sa urlu, iar inima imi batea din ce in ce mai tare. Oare pentru ce? Nu as vrea sa ma intepe inima chiar acum. Mi-am uitat penarul, iar profesoare déjà a inceput sa scrie pe tabla.
-Hei Kana! Strig la o fata cu parul ca abanosul si ochii ca cerul instelat. Este o fata la locul ei si linistita.Acesta se uita spre mine si ma intreaba ce s-a intamplat, iar eu ii cer un pix. Se scuza si imi spune ca nu are.
-Maka! Da-mi un pix! Ii cer Makai, sora Aikai. Este energica si identica ca sora ei, doar ca are parul si ochii ceva mai inchis cu breton. Acesta imi raspunde negativ, iar eu oftez. Chiar nimeni nu are un pix, ce Doamne?!
-Yuka! Spune-mi ca ai un pix! Spun plangandu-ma. Este o fata cu parul blond-saten cu ochii de un albastru sters, este timida, dar foarte de treaba. Aceasta imi da un pix si incep in sfarsit sa scriu de pe tabla. Kira isi pune mana pe scaunul meu isi incepe sa traga de el.
-Takumi Kira termina! Ii spun soptit si rastit.
-Ce sa termin? Nu am facut nimic! Spune acesta prefacandu-se suparat.
-Atat de multa placere iti face sa ma tachinezi? Il intreb retoric, fiindca raspunsul este evident.
-Nici n-ai idée! Spune el razand.
-Domnisoara Misaki si domnisoru’ Takumi, vad ca amandoi aveti de impartit ceva! Spune profa’ furioasa. Din cauza lui, am ajuns sa mi se faca observari la ore.
-Esti un bleg! Ii spun blondului si-mi i-au caietul cu pixul si ies din laborator fiindca s-a sunat. Merg la ultima ora, aceasta fiind preferata mea si totusi nu prea.. Incep sa mananc o prajitura cu frisca cand Takumi intra, urmat de ceilalti. Ceilalti incep sa se antreneze in timp ce eu imi savurez desertul dietetic pentru nu a-mi cadea greu la stomac fiindca urmeaza ora de antrenamente. Termin prajitura, dar nu observ ca m-am atins cu frisca in coltul gurii, dar se pare ca a observat altcineva pentru mine, fiindca Kira a venit rapid spre mine si se apropie de chipul meu , iar eu ma uit uimita de aparitia lui prea apropiata si simt ceva moale cum curata frisca ramasa. Da, este limba lui! E nebun? O sa mi-o plateasca.
-Mmm...dulce! Spune acesta aratand ca i-a placut.
-Cum ai indraznit geniu ambulant! Ii spun scapand pe gura vrute si nevrute.
-Hei, nu stii ca-i criza, Utsukushī! Sper ca esti pregatita! Imi spune acesta, ma enerveaza la culme cand ma gandesc, a parut ca un repros, dar ma calmez treptat, iar profesorul Kandou intra in sala!Acesta are parul gri si ochii negri. Acesta ne aliniaza in linie dreapta si ne situeaza in perechi de doi acestia fiind Masutā to buki! Da, sunt in echipa cu Takumi Kira, baiatul pe care il urasc cel mai mult. Acesta ne striga numele pe rand la fiecare echipa.
De aici a venit si sagetile de durere, care imi ranesc inima ca pe o jucarie folosita. Da asa ma simt, cel putin acum doi ani m-am simtit in ultimul hal. Autobuzul se opeste, iar eu cobor repede si rasuflu usurata. Mai aveam un pic si mai ca simteam ca ma sufocam in acel vehicul. Ma uit in telefonul meu, care in acest moment imi foloseste pe post de oglinda, si imi observ parul prins in doua codite cu funde negre-albastrui. Ajung in fata usii clasei mele si aud o galagie de parca ar fi primul razboi mondial. Deschid usa negra ca negura noptii si dintr-o data se face liniste.
-Kira-chan! Ma striga Aiko, o fata cu parul si ochii de caramea, foarte copilaroasa, iubitoare si afectuoasa ca semnificatia numelui ei. Este imbracata intr-o uniforma diferita de a mea, camasa alba prinsa cu o fonda albastra la gat, o vesta albastra cu maneci lungi si o fusta criponata alba spre gri, eu am o uniforma unicata pentru ca cum am mai spus sunt presedinta consiliului elevilor.
-Ce s-a intamplat? O intreb pe fata, care respira agitat. Aceasta isi trage sufletul si imi spune secadat :
-Kira-sempai iar a ..a …spune acesta, dar déjà am sters-o sa-l caut pe Kira, un baiat cu parul ca soarele si ochii ca cerul senin cu tente verzui. E un baiat care ii place sa ma enerveze. Da, exact cum ati auzit! Este un baiat popular printre fete cat si printre baieti, iar din pacate numele noastre sunt identice. Mereu imi face probleme asa ca trebuie sa ma ocup de ele. Ma uit atent pe culuarele scoli si merg la etajul al doi-lea, unde se afla clasa lui. Urc etajul si il vad pe acesta cu o fata langa el care plange. De ce Doamne trebuie sa-l vad pe dracusorul asta cum refuza fete?
-Takumi Kira ce-ai mai facut de data asta? Il intreb pe baiat, care avea pe urechi o pereche de casti ca baiatul din autobuz.
-Misaki…ce placere sa te vad…eu tocmai terminam! Spune acesta scotand limba jucaus si intra in clasa lui. Merg la fata si ii spun sa se linisteasca si sa intre la ore. Cobor la etajul unu si intru in clasa, unde ma disculp pentru intarziere si incep sa i-au notite din ce ne preda profa. Se suna de pauza, iar elevi incep a convorbi unii cu ceilalti. Of…am aproximativ trei ani de cand sunt in liceul asta. De ce aproximativ? Pentru ca suntem in 29 Februarie si mai am un an si-am terminat cu liceul. Maine e intai Martie, oare ce sa le fac cadou baietilor? Cred ca nu o sa fac nici un cadou, nu merita nici unul! Dintr-o data imi vine in minte o amintire:
Flashback
Ma uit intr-o foaie, unde imi explica unde se afla clasa mea, nevazand pe unde merg am dat peste cineva, mai exact un baiat.-Hei! Esti chior, cap patrat? Il intreb revoltata pe baiatul blond cu ochii albastri.
-Uuu…ce intepata mai esti, dar ca sa nu fiu nepoliticos iti raspund la intrebare: Nu cred ca sunt chior, cel putin asa vad eu. Ar trebui sa te mai uiti pe unde mergi. Spune acesta calm, cu un zambet ”binevoitor”.
-Hai ca ma lasi rece cu replicile tale de doi bani! Ii spun si acesta zambeste. Dupa care mai adaug strigand: Ciudatule! De ce? Pentru ca zambeste chiar daca l-am insultat. Ce baiat enervant, déjà il urasc! Gandesc rautacios.
End of flashback
Mai ales bagaciosu’ ala de Takumi ! Aii…ce ma calca pe nervi. Se aude un sunet incantator, acela fiind clopotelul ce anunta libertatea copiilor de dupa gratiile invataturii. Imi scot materialele pentru ora urmatoare de biologie si ies pe holurile scolii si verific daca totul e in regula.
-Hei nu fugiti! Strig catre doi baieti care se harjonesc. Acestia se opresc din activitatea lor si se uita spre mine dupa care acestia o i-au la sanatoasa.
-Lasii! Spun pentru mine, dar se pare ca un baiat cu parul negru si ochii rosii ma auzi.
-Se pare ca baietii nu te au la inima. Spune acesta plctisit. Este baiatul din autobuz. Merit eu asta? Sa ma intanlesc cu el.
-Nici nu vreau sa ma aiba. Spun rautacios si serioasa. Hai sa iti prezint scoala si imprejurimile scolii! Ii propun baiatului, este datoria mea de presedinte sa intampin nou venitii.
-Nu este nevoie prez. ! Spune bagaretu’ ala blond.Oh…prieteni presupun, Las ca vezi tu! Ma prefac ca n-aud si merg mai departe fara sa-l bag in seama.
-Laso! Spune acesta destul de serios, desi ciudat… nu l-am auzit niciodata sa vorbeasca serios.
-Cu mine vorbesti piticanie? Ii spun indiferenta privindu-l de “sus”, chiar daca este mai inalt ca mine.
-Sa mergem Kakeru! Spune acesta serios, aruncandu-mi o privire trista, suparata,ranita? Oare l-am ranit? Dar la ce ma gandesc eu, ce-mi pasa mie de el?
Sunetul asurzitor anunta reluarea activitatilor scolare si mergem in laboratorul de biologie unde se afla clasa lui Kira. Ce naiba cauta ei aici?
-Ora asta o facem impreuna cu clasa a 11-a C! Spune profa cu vocea ei pitigaiata. Astept ca toti sa ia loc, asa sunt eu, mai respectuasa. Nu am nimic daca stau in picioare. Gramada de fete se duc langa scaunul liber din stanga lui Kira , iar cel din dreapta este ocupat de Kakeru. Kira le zice ceva imperceptibil pentru mine si vad cum fetele se risipesc ca razele soarelui. Singurul scaun liber ramas este cel de langa blond.
-Domnisoara Misaki, i-a loc! Spune aceasta.
-Prefer sa stau in picioare doamna profesoara! Ii spun politicoasa, dar acesta insista si imi spune ca o supar. Eu, sa nu par necizelata am luat loc cu mare efort. Imi venea sa urlu, iar inima imi batea din ce in ce mai tare. Oare pentru ce? Nu as vrea sa ma intepe inima chiar acum. Mi-am uitat penarul, iar profesoare déjà a inceput sa scrie pe tabla.
-Hei Kana! Strig la o fata cu parul ca abanosul si ochii ca cerul instelat. Este o fata la locul ei si linistita.Acesta se uita spre mine si ma intreaba ce s-a intamplat, iar eu ii cer un pix. Se scuza si imi spune ca nu are.
-Maka! Da-mi un pix! Ii cer Makai, sora Aikai. Este energica si identica ca sora ei, doar ca are parul si ochii ceva mai inchis cu breton. Acesta imi raspunde negativ, iar eu oftez. Chiar nimeni nu are un pix, ce Doamne?!
-Yuka! Spune-mi ca ai un pix! Spun plangandu-ma. Este o fata cu parul blond-saten cu ochii de un albastru sters, este timida, dar foarte de treaba. Aceasta imi da un pix si incep in sfarsit sa scriu de pe tabla. Kira isi pune mana pe scaunul meu isi incepe sa traga de el.
-Takumi Kira termina! Ii spun soptit si rastit.
-Ce sa termin? Nu am facut nimic! Spune acesta prefacandu-se suparat.
-Atat de multa placere iti face sa ma tachinezi? Il intreb retoric, fiindca raspunsul este evident.
-Nici n-ai idée! Spune el razand.
-Domnisoara Misaki si domnisoru’ Takumi, vad ca amandoi aveti de impartit ceva! Spune profa’ furioasa. Din cauza lui, am ajuns sa mi se faca observari la ore.
-Esti un bleg! Ii spun blondului si-mi i-au caietul cu pixul si ies din laborator fiindca s-a sunat. Merg la ultima ora, aceasta fiind preferata mea si totusi nu prea.. Incep sa mananc o prajitura cu frisca cand Takumi intra, urmat de ceilalti. Ceilalti incep sa se antreneze in timp ce eu imi savurez desertul dietetic pentru nu a-mi cadea greu la stomac fiindca urmeaza ora de antrenamente. Termin prajitura, dar nu observ ca m-am atins cu frisca in coltul gurii, dar se pare ca a observat altcineva pentru mine, fiindca Kira a venit rapid spre mine si se apropie de chipul meu , iar eu ma uit uimita de aparitia lui prea apropiata si simt ceva moale cum curata frisca ramasa. Da, este limba lui! E nebun? O sa mi-o plateasca.
-Mmm...dulce! Spune acesta aratand ca i-a placut.
-Cum ai indraznit geniu ambulant! Ii spun scapand pe gura vrute si nevrute.
-Hei, nu stii ca-i criza, Utsukushī! Sper ca esti pregatita! Imi spune acesta, ma enerveaza la culme cand ma gandesc, a parut ca un repros, dar ma calmez treptat, iar profesorul Kandou intra in sala!Acesta are parul gri si ochii negri. Acesta ne aliniaza in linie dreapta si ne situeaza in perechi de doi acestia fiind Masutā to buki! Da, sunt in echipa cu Takumi Kira, baiatul pe care il urasc cel mai mult. Acesta ne striga numele pe rand la fiecare echipa.
The world is different. Depends how each looks at the world ^ ^ I dare to look in colors ^ ^