17-10-2012, 07:02 PM
(Ultima modificare: 24-10-2012, 09:46 PM {2} de RosetteFoxy.)
Hey! Ceao! ^_^! Pai am mai realizat un fic, foarte frumos, dupa parerea mea. Am pus mult suflet in el si inca pun. Ficul imi apartine de drept in intregime. Personajele si caracterul lor imi apartin cu exceptia pozelor, care nu sunt realizate de mine ci de alti autori.Sursa de unde am recrutat pozele este internetul!Vor fi exceptii in care vor fi poze facute de mine(rpc). Sper ca v-am lamurit! Enjoy it!
Varsta minima: +16
Gen: Romance,School life, Supernatural, Action
Limba: Romana
Observatii cu privire la continut:-Posibil limbaj vulgar
Tipul de comentariu solicitat: Simplu, Avansat, Critica simpla, Critica avansata
P.S. Va rog criticati ficul nu autorul.
P.S2. Este primul meu fic ^^
Ce sunt baieti? Va spun eu! Sunt doar niste trupuri incarcate cu energii negative care n-au suflet. Toti sunt la fel de egoisti, mincinosi si plini de sine.Cel mai bun lucru pe care il stiu sa-l faca este sa raneasca sufletele fetelor. Cea mai mare greseala a mea a fost sa am incredere intr-un baiat si am sfarsit ranita pe plan psihic si sentimental. Pentru a ma distrage de la toate acestea, am practicat Aikido, acesta este un stil arte martiale de autoaparare, dar si de atacare. Este un stil vechi…dar nu intru in detalii. De ce am practicat acest tip de arte? Fiindca am vrut sa realizez ca pot fi mult mai mult decat un baiat si din lipsa fortei si autoaparari. Am vrut sa fiu puternica, sa pot infrange un baiat sau o “matahala” fara ca el sa ma raneasca si sa-si bata joc de mine. Cand am fost la sensei-ul de arte martiale numit Ueshi Tsukioma, acesta ma intampina-se nu prea frumos.
-Ohayo sensei Ueshi Tsukioma, am venit la lectiile necesare pentru Aikido! Spun eu unindu-mi palmele si facand o aplecaciune.
-Ohayo…micuto, dar Aikido nu este un stil pentru fete! Spune acesta razand.
-Vreau sa devin puternica, nu ma intereseaza! Ce e diferit intr-o fata si un baiat? Toti suntem egali! Spun plangand.
-Oy..nu mai plange si intra ca incepem! Spune acesta luandu-ma de dupa umeri invitandu-ma inautru unde se aflau o multime de baieti.
Aveam doar sapte anisori cand am inceput acesta activitate! Imi aduc si acum aminte de prima lovitura si primul meu adversar, desi profesorul mereu imi repeta acele cuvinte : “Sa nu intri intr-o lupta, in competitie cu el, ci cu tine insuti!” , intelegeam acele cuvintele, dar eu ma incapatanam sa-l vad pe cel din fata mea ca pe un adversar, doar perioada de inceput. Hei, am o idee, hai sa trecem in prezent.
Ma trezesc somnoroasa si ma intind ca o pisica ,iar ochii mei de culoarea sangelui se opresc pe ceasul de pe noptira ce indica ora sase dimineata. Merg si-mi fac toaleta, dupa care ma schimb de pijamale intr-o uniforma gri cu negru specifica scoalei Kyo Kushin! Cobor in bucatarie, unde mananc un mar, imi iau manusele albastre de vara ale uniformei si ma incalt, dupa care plec la statia de autobuz. Arat abonamentul soferului si ma duc pe bancheta din spate. Imi scot castile din geanta si incep sa ascult muzica. La urmatoarea statie intra un baiat un pic mai inalt ca mine cu parul de carbune si ochii de un rosu aprins. Acesta priveste pictisit cu niste casti verzi si imbracat cu uniforma scoalei mele. Acesta fiind reprezentata de o pereche de blugi bleo deschis ca marea si de bluza fara maneci atasata de o camasa alba si la gatul camesei o funda lejera verde. Acesta parcurge drum pana pe scaunul din stanga mea. Oare cum se face ca are aceasi uniforma ca din scoala mea? Nu l-am mai vazut. Da, stiu ce ganditi. Ca de unde sa stiu eu pe toata lumea. Uite ca o stiu de nevoie pentru ca sunt presedinta consiliului elevilor, iar pe baiat nu l-am mai vazut. V-a trebui sa-i prezint scoala, ce eroare, nu putea fi o fata? Soarta ma pedepseste crunt. Dintr-o data ma sageata inima asa ca scancesc in timp ce ma aplec si tin strans mana in dreptul inimii.
-Hei, ce-ai patit? Intreaba acesta uimit. Nu ii raspund la intrebare. Oh…doamne! Ma doare din ce in ce mai tare! Imi incoltesc niste lacrimi, dar nu vreau sa fac vre-o scena sau sa atrag atentia asa ca ma sterg repede la ochii.
-Stai sa te ajut! Spune baiatul cu cine stie ce intentie. Cand sa ma atinga l-am impins si il lovesc fara sa vreau in mana, ca si cum as fi parat o minge.
-N-am nevoie de ajutorul tau! Spun cu ura si incep sa tremur. De ce intervine mereu acea amintire nenorocita!
-Nu mai putem continua!Imi zice un baiat cu parul ca mahonul si ochii ca doua cristale mov.
-Dar Kai…ai zis ca ma iubesti, ca ai sa stai cu mine! Spun plangand.
-Bine ai spus, am zis, in trecut…imi pare rau, dar ne despartim! Spune acesta plecand cu nepasare cu mainile in buzunar. Cad in genunchi si pentru prima data ma lua un junghi in inima.
Varsta minima: +16
Gen: Romance,School life, Supernatural, Action
Limba: Romana
Observatii cu privire la continut:-Posibil limbaj vulgar
Tipul de comentariu solicitat: Simplu, Avansat, Critica simpla, Critica avansata
P.S. Va rog criticati ficul nu autorul.
P.S2. Este primul meu fic ^^
I hate that I love you,
Ce sunt baieti? Va spun eu! Sunt doar niste trupuri incarcate cu energii negative care n-au suflet. Toti sunt la fel de egoisti, mincinosi si plini de sine.Cel mai bun lucru pe care il stiu sa-l faca este sa raneasca sufletele fetelor. Cea mai mare greseala a mea a fost sa am incredere intr-un baiat si am sfarsit ranita pe plan psihic si sentimental. Pentru a ma distrage de la toate acestea, am practicat Aikido, acesta este un stil arte martiale de autoaparare, dar si de atacare. Este un stil vechi…dar nu intru in detalii. De ce am practicat acest tip de arte? Fiindca am vrut sa realizez ca pot fi mult mai mult decat un baiat si din lipsa fortei si autoaparari. Am vrut sa fiu puternica, sa pot infrange un baiat sau o “matahala” fara ca el sa ma raneasca si sa-si bata joc de mine. Cand am fost la sensei-ul de arte martiale numit Ueshi Tsukioma, acesta ma intampina-se nu prea frumos.
Flashback
-Ohayo sensei Ueshi Tsukioma, am venit la lectiile necesare pentru Aikido! Spun eu unindu-mi palmele si facand o aplecaciune.
-Ohayo…micuto, dar Aikido nu este un stil pentru fete! Spune acesta razand.
-Vreau sa devin puternica, nu ma intereseaza! Ce e diferit intr-o fata si un baiat? Toti suntem egali! Spun plangand.
-Oy..nu mai plange si intra ca incepem! Spune acesta luandu-ma de dupa umeri invitandu-ma inautru unde se aflau o multime de baieti.
End of flashback
Aveam doar sapte anisori cand am inceput acesta activitate! Imi aduc si acum aminte de prima lovitura si primul meu adversar, desi profesorul mereu imi repeta acele cuvinte : “Sa nu intri intr-o lupta, in competitie cu el, ci cu tine insuti!” , intelegeam acele cuvintele, dar eu ma incapatanam sa-l vad pe cel din fata mea ca pe un adversar, doar perioada de inceput. Hei, am o idee, hai sa trecem in prezent.
Ma trezesc somnoroasa si ma intind ca o pisica ,iar ochii mei de culoarea sangelui se opresc pe ceasul de pe noptira ce indica ora sase dimineata. Merg si-mi fac toaleta, dupa care ma schimb de pijamale intr-o uniforma gri cu negru specifica scoalei Kyo Kushin! Cobor in bucatarie, unde mananc un mar, imi iau manusele albastre de vara ale uniformei si ma incalt, dupa care plec la statia de autobuz. Arat abonamentul soferului si ma duc pe bancheta din spate. Imi scot castile din geanta si incep sa ascult muzica. La urmatoarea statie intra un baiat un pic mai inalt ca mine cu parul de carbune si ochii de un rosu aprins. Acesta priveste pictisit cu niste casti verzi si imbracat cu uniforma scoalei mele. Acesta fiind reprezentata de o pereche de blugi bleo deschis ca marea si de bluza fara maneci atasata de o camasa alba si la gatul camesei o funda lejera verde. Acesta parcurge drum pana pe scaunul din stanga mea. Oare cum se face ca are aceasi uniforma ca din scoala mea? Nu l-am mai vazut. Da, stiu ce ganditi. Ca de unde sa stiu eu pe toata lumea. Uite ca o stiu de nevoie pentru ca sunt presedinta consiliului elevilor, iar pe baiat nu l-am mai vazut. V-a trebui sa-i prezint scoala, ce eroare, nu putea fi o fata? Soarta ma pedepseste crunt. Dintr-o data ma sageata inima asa ca scancesc in timp ce ma aplec si tin strans mana in dreptul inimii.
-Hei, ce-ai patit? Intreaba acesta uimit. Nu ii raspund la intrebare. Oh…doamne! Ma doare din ce in ce mai tare! Imi incoltesc niste lacrimi, dar nu vreau sa fac vre-o scena sau sa atrag atentia asa ca ma sterg repede la ochii.
-Stai sa te ajut! Spune baiatul cu cine stie ce intentie. Cand sa ma atinga l-am impins si il lovesc fara sa vreau in mana, ca si cum as fi parat o minge.
-N-am nevoie de ajutorul tau! Spun cu ura si incep sa tremur. De ce intervine mereu acea amintire nenorocita!
Flashback
-Nu mai putem continua!Imi zice un baiat cu parul ca mahonul si ochii ca doua cristale mov.
-Dar Kai…ai zis ca ma iubesti, ca ai sa stai cu mine! Spun plangand.
-Bine ai spus, am zis, in trecut…imi pare rau, dar ne despartim! Spune acesta plecand cu nepasare cu mainile in buzunar. Cad in genunchi si pentru prima data ma lua un junghi in inima.
End of flashback
The world is different. Depends how each looks at the world ^ ^ I dare to look in colors ^ ^