[Naruto] Iubirea se naste din gelozie(NaruHina)

[Madalovenar]

Ziua urmatoare veni repede insa as fii preferat sa nu mai fi aparut. Ma schimb rapid dar totusi cu o oarecare urma de lene, da, nu mai am chef de nimic dupa toate acestea. Ma uit pe fereastra sa vad ca afara este minutata vremea, saracutele mele flori, se pare ca sunt c-am ofilite, mai bine m-as duce sa le ingrijesc umpic.
Imi iau un baticas pe cap, o fustita in carouri, un tricou destul de subtire si mic care chiar ma avantaja iar in picioare niste sandalute negre.
Ma pornesc pe usa insa nici nu bine o deschid ca-l si vad pe Kiba. As fii vrut sa ma intorc inapoi in casa dar parca ceva ma obliga sa-i ies in cale.
-Hei Kiba, ce mai faci? Cum se simpte Akamaru?
Ma priveste adanc dar nu spune nimic. Ii poti citi destul de bine privirea incat sa-ti dai seama ca este pus pe ganduri, dar in acelasi timp este cu picioarele pe pamanat, dar dintr-o data numai ce ma trezesc la realitate inbratisata de el.
-Hinata, nu stiu cum sa-ti multumesc, datorita tie Akamaru se va face bine.
Ce veste buna, ma bucuram nespus dar totusi o urma de tristete era prezenta in sufletul meu. Cu siguranta daca nu eram eu nu s-ar fii intamplat niciodata asta. Insa parca totul este dat uitarii cu acea inbratisare.As fi vrut sa-l indepartez pe saten de mine dar ceva nu ma lasa, prea mult imi placea, poate pentru ca mi-l imaginam pe Naruto insa alea erau numai vise...
Nu trece mult timp ca apare chiar lupul in persoana de nu stiu unde. Ma indepartez repede de Kiba insa prea tarziu, pot sa jur ca ma vazut. Sta in fata noastra cu o privire direct atintita spre mine.
-Mai, mai, ce faceti voi doi aici?
-Discutam si noi aici, ce vrei?Nu-i treaba ta asta! incepu Kiba sa-i raspunde pe un ton nervos.
-Aham, si ce discutati de sunteti asa de apropiati, pot spune chiar imbratisati?
-Off Naruto, dar ce Dumnezeule iti pasa tie?
-Imi pasa!Si cu asta basta...
Nu-mi place sa-i vad cum se cearta, ma simpt asa de prost, mai ales ca este din cauza mea. Acei ochi albastrii se uita asa la mine, iar Naruto pare ca nu mai poate, are o privire care nu o vezi prea des, iti poti da seama ca i-ar pare rau. Nu-i mai pot vedea pe cei doi baieti fata-n fata cum se cearta.
-Incetati! strig eu ramanand pentru 2 secunde nemiscata dupa care fug in casa.
Cei doi ramasesera uimiti de reactia mea. Intru, trantind dupa mine si usa. Ma tip pe canapea, cu privirea atintita spre tavat. De ce toate astea? Chiar nu mai pot avea parte de umpic de liniste si pace? Atatea intamplari... atatea fapte... atatea... dar oare ce anume? Nici eu nu stiu ce mai vreau... As avea nevoie de o iesire, poate ma va linisti intr-un fel asa ca imi iau telefonul si dau cateva telefoane. Inchid dupa care ma pregatesc pentru iesire.
Ies din casa, avand grija sa o inchui dupa care pornesc la drum. Nici nu am apucat sa vad cat de repede a trecut timpul. Dupa vreo 10 minute, ajung si eu in dreptul unei cofetarii, intru dupa care merg pe coloarul din mijloc. Trec de 3 masute si ajung la cea unde se afla Ino cu Sakura. Ma asez si incepem sa povestim cate desi nu prea aveam puterea necesara pantru asta.
-Deci, care este planul fetelor? intreb eu pe amandoua.