[+18] Calea elfilor - Arcasi de gheata

[Nywa]

[center] II[/center]

- M-am trezit Muso, ce vrei? Il intreba, mormaind morocanos Kai, fiindca tigrul il lingea pe urechile ce se iveau printre firele arginti, lucru ce il irita peste masura pe tanarul elf.
Ochii verzi-pisicesti se deschisera, putin, apoi ii freca cu dosul palmei, pentru a se trezi mai bine de data aceasta. Se ridica in fund, apoi in picioare, intinzandu-se ca o pisica sub soare, in timp ce patura aluneca de pe el, lasand sa ii se vada izmenutele din in, albe. Isi trecu degetele prin parul alb, pieptenandu-l ca si asa il avea scurt, pana la umeri, mereu taiat cu, cutitul de vanatoare. Se imbraca in hainele sale obisnuite - o camasa de bumbac, o veste din piele maronie cu guler, pantaloni din piele maronie, cizme din panza maronie, cu talpa intaria cu solzi de crap si o pelerina de drum neagra - si peste pelerina isi puse arcul cu sageri, iar la bratarile corset de la mini - degetul mijlociu si inelar erau acoperite de manusi din panza neagra - ghearele retractabile, ce le folosea in lupta. La sold isi puse sabia cu tais-dublu, dar era faurita in asa fel incat parea ca avea un singur tais. Dupa ce manca niste paine unsa cu unt de miere de viespi, isi stranse lucrusoarele, punandu-le in bocele. Reumplu burdufurile cu apa, apoi se urca pe Musa, pornind spre Est. Era timpul sa o ia pe printesa de la padureni, asta daca nu au plecat din locul respectiv. Sa speram ca nu au plecat de acolo, isi spuse in gand, apoi ii sopti lui Muso sa alerge mai repede s mamiferul se lansa intr-o cursa nebuna, speriind toate vietuitoarele pe unde trecea.

Niciodata nu a inteles de ce cei doi padureni, au renuntat la codri si au venit in orase pentru a face bani. Pentru un elf de gheata, bani nu valorau absolut nimic, fiindca pentru ei parul alb sau argintiu, ochii verzi, albastri sau galbeni, tatuajele albe - la magicieni sau vindecatori - sau cicatricile de pe corp - la razboinici. Nici un caz banii sau alte bunuri materiale. Ochii sai cercetau in stanga si in dreapta, in timp ce mergea pe strazile aglomerate din cetatea Thusbal, alaturi de Muso. Cerceta fiecare minte din jurul sau pe o distanta de cincizeci de metri, in orice directie. Unele minti si-au ridicat rapid aparari, cand s-au simtit atinse, dar elfii de gheata mai erau cunoscuti ca fiind cei mai buni cercetori mintali, putand in acelasi timp sa isi apere mintea de alti vrajitori, magi si magicieni, putand sa treaca peste orice bariera mintala. Deodata Kai se oprise, iar tigrul se lovi usor cu botul de umarul sau, facandu-l pe elf sa ii arunce o privire severa. Isi concentra toate atentia pe mintea unui jegos de om, ce il privea cu ura si sete de razbunare, in timp ce doctorul ii trata umarul ranit. Blesteme! Un alt efl din ala ciudat si rar, ca si cateaua aia al elfilor padureni. Nenorocita aia mica aproape mi-a apuntat muschiul. Bine ca n-am vazut-o azi, dar tot am de gand sa le spun elfilor cenusi..., Kai isi miji ochii, parand o pisica gata sa zgarie.
- Ce vrei ciudatule? Il intreba rastit Pepper, iar tanarul il apuca de gulerul camasii zdrentuite, incercand sa isi tina stomacul in trup si nu in gat, din cauza mirosului respingator. Da-da-mi dru-drumul, ciudatule! Tipa ca din gura de sarpe, iar ochii bulbucati de frica, il priveau tematori pe elful puternic, frumos si in acelasi timp cu un chip sumbru si nobil.
- Acea catea nenorcita a elfilor padureni, este mult mai nobila decat inganfati aia de cenusii, de fapt chiar si excrementele unuei scroase sunt mai nobile decat ei, iar tu esti un jeg pe lumea asta, spuse Kai pe un ton rece ca gerurile din mijlocul ierni, greu ca si antuaninul*, incat muritorul inghiti in sec, dar simti ca Marul lui Adam se afla in gura si nu in gat. Unde sunt padureni?! Marai, iar Muso, scoase un raget, incat stapanul sau a fost nevoit sa ii dea barbatului drumul, ca acesta facu pe el de frica.
Ii spuse unde se afla hanul, iar albiciosul cu mamiferul au pornit intr-acolo. Drumul pana la Mireasma codrilor fusese scurt pentru cei doi calatori, iar pe drum, tanarul cumparase niste suluri de rochii de culoarea piersici, de culoarea safirului si de culoarea mieri. Le baga in desagi cu grija si se opri in fata hanului.
- Stai aici si nu lasa pe nimeni sa se apropie de lucrurile noastre, ii spuse tanarul, intrant in han.
Automat a atras privirile curtezanelor, mai ales ca era tanar, nu ii se dadea mai mult de douazeci si doi de ani, barbia usor ascutita, pielea usor maslinie, pometi puternici, ochi obligi si verzi, urechi ascutite, se iveau prin parul alb ca neaua, scurt. Buze foarte putin carnoase, definite foarte frumos, chipul fara nici o imperfectiune, sprancene subtiri si arcuite, nas finut asemenea fetelor de la curtile regale. Era inalt, in jur de o suta satezeci si opt de centimetri, gat usor arcuit, drept de spate, mers gratios si sigur pe fiecare pas. Intr-un cuvant, acest baiat era de vita nobila, singur si cel mai probabil urmas la un tron. Junele nu le baga in seama, ducandu-se direct la Nari, schimband niste cuvinte cu asta, apoi se intuneca la fata, iesind din han, urcandu-se pe felina, pornind spre iesirea din cetate. In gand blestema si adresa cuvinte urate lui Nari, ca a indraznit sa o palmuiasca pe printesa, din cauza unui vierme si jeg existent. Trebuia sa o gaseasca, asta dupa ce va culege ceva de mancare, fiindca era posibil ca tanara sa fi plecat in munti. Se opri intr-o poiana, scotand arcul din tolba, incortandu-l, apoi isi scoase o sageata, punand-o in arc si cand sa traga... O durere usoara isi facu aparitia in umarul sau drept, facandu-l sa se intoarca si sa mareasca ochii de uimire, vazand o sageata infipta in spatele sau. Scoase sageata din spate, fara sa ii pese, ca, camasa incepu sa se pateze usor cu sange. Un mic tipat de uimire din niste tuse ii atrase atentia si porni cu pasi micuti, scotand un stilet de sub tolba. Cand se apleca peste tufisuri, ramase cateva secunde uimit, apoi zambi bucuros ca a gasit-o pe printesa vie si nevatamata. Parca stiind ca cineva ii sufla in ceafa, Sabe se uita in sus si scoase un mic tipat de uimire si spaima.
- Ma bucur sa vad ca esti teafara, printesa, spuse Kai, iar Sabe mari ochii de uimire, recunoscandu-l pe tanarul ce o adus-o acum unsprezece ani elfici in urma la padureni si le-a dat-o in ingrijire.
Tanara murmura niste cuvinte, plecandu-si privirea trista si inlacrimata, fiindca tanarul avea sa o duca din nou in prostia aceea de cetate, unde barbatilor muritori, le curgea balele dupa ea.
- Ce ar fi sa ne asezam si sa mancam ceva? O intreba, iar fata aproba din cap, fiindca pantera ei a murit, cand arcasi au inceput sa traga dupa ea.
Isi lua boceaua, pornind impreuna cu elful, spre tigrul alb si grandios ce isi lingea absent laba din fata, incepand sa toarca fericit, cand s-a apropiat de el si a inceput sa il mangaie dupa urechi. Zambi trist. Era exact ca si vechea ei pisica, ce a murit acum multi ani in urma...