17-08-2008, 01:13 AM
ms mult sys pt comm...da...o//o thony e un baiat so...(*) sweet
acum next chapter
Capitol 2:Un trecut plin de durere
Ray statea si privea. Nu spunea nimic. Nu intelegea de ce tanarul fugise fara sa zica un cuvant. Ce se intamplase? Ce anume il ranise atat de rau? Nu mai cunoscuse o asa persoana inainte.De obicei daca vede o persoana,cel mai apropiat lucru ce-l face cu ea e sa sara in pat si apoi, a doua zi,sa plece.Pana acum nu existase nimeni care sa fuga din fata lui.Poate de aceea simtea ceva aparte pentu baiatul acesta.Era un sentiment de nedescris.Ca si cum o caldura ii cuprindea corpul.Ce se intampla cu el?
Ganditor,se ridica de la masa,plati consumatia si pleca.
De cealalta parte ,Thony ajunse acasa.Mergea trist,parca totul se naruise in fata lui.Totul capatase un gust amar.Se aseza pe canapea si cauta foaia pe care se uitase mai devreme.Era de fapt o poza in care era el cu familia lui.N-o mai gasea.Unde disparuse?Era singura amintire lasata de parintii lui.Isi cuprinse fata intre palme,lasand capul in jos si incepu sa planga.Totul era mult prea greu pentu un baiat de saptesprezece ani.Nu stia ce sa mai creada.Si baiatul cu care se intalnise azi?Cum de isi dorea sa-l vada din nou.Pana la urma nici nu-l cunoscuse atat de bine.De ce ii ducea lipsa atat de mult?
Se duse la laptop si il deschise.Intra pe pagina de net si baga numele cantaretului.Nu stia de ce face asta.Pur si simplu inima il indemna sa o faca ,fara ca el sa se poate opune.Mainile-i scriau conduse de o aura anume.Avea ceva special acel baiat.Ca si cum l-ar cunoaste de o viata.Dar cum se poate intampla asta?Adica Ray era o vedeta,era un cantaret adevarat,pe cand el era doar un baiat simplu fara nimic special.
Seara incepu sa se lase peste orasul agitat.Ici-colo cate o farama de lumina se zbatea peste o infinitate pustie,in care sunetele se inecau intr-o mare de intuneric.Blocurile se inaltau pana aproape de cer.Umbra lor parea a te urmari peste tot.Simteai cum o greutate enorma te apasa,pana ti se taie rasuflarea.Soarele deja incepuse sa se ascunda in sarcofagul sau de aur tors,iar luna isi desprindea razele sale mohorate din interiorul pamantului.Mici sclipiri ce se oglindeau pe acel rosu palid,deveneau din ce in ce mai apasatoare.Copacii murmurau vesnic,un cantec sobru si vantul, asemeni unei mame,le legana frunzele,adormindu-i incet.
E liniste.O liniste crunta.O durere sfasietoare te cuprinde incetul cu incetul.Incerci sa te eliberezi.,sa fugi,insa observi ca nu e cu putinta.Murmurul cuvintelor se risipeste la picioarele tale.Sunt amintiri ce-au ramas patate de acea tenta cenusie ce iti desena viata.Frigul parca incepe sa aduca vise din cer,ce adorm in palmele tale.Numarandu-ti dorintele, cand te trezesti,ai vrea ca cineva sa fie langa tine,preucum o fanatasma ce te urmareste indeaproape.Tintesti spre o ruta de scapare si,locul in care vrei sa ajungi,iti dai seama ca e ...mult prea departe...lasandu-te in voia sortii iar...si iar...si iar...pana cand...cu o ultima suflare te lasi prada unei tristeti amare ce-ti ineaca sufletul intr-un pahar de teama.
In camera lui ,Thony adormise.Cand intoarse capul,doua lacrimi se scursera pe obraji sai.Si el simtea ca,atunci cand esti singur pe lume,viata e un cosmar.Era doar un copil,si nu stia de ce i se intamplasera toate lucrurile rele lui.Nimeni nu stia cum e sa fii singur,ingropat intr-o lume a viselor sfaramate,de viata nedreapta.
Noaptea trecea greu.
Cu primele clipe ale diminetii totul capata o stralucire aparte.O noua zi se ivi .
Deodata se auzira niste batai la usa.Thony se ridica mofturos ,cascand.
-E noua dimineata!Cine naiba imi intrerupe somnul la ora asta?
Cu ochii aproape inchisi deschise usa.
-Da?Ce vrei?
Cand ridica privirea il vazu pe Ray.
-Tu?!Ce cauti aici?
-Ce primire!
Ray il impinse, intra in apartament si se aseza pe canapea.
-Hey!Stai putin!tipa Thony.
-Unde tii cafeaua?Ca nu am baut azi si vreau sa beau.
Baiatul se uita la el uimit,neintelegand ce tot vrea baiatul asta de la el.Se mai ducea de colo pana colo,analizandu-l din cap pana-n picioare,
-Ce te tot holbezi asa la mine?intreba vedeta indignata.
-De ce?Mai ai nesimtirea sa ma intrebi de ce?Vii la mine,in regula,intri nepoftit, te uiti la lucrurile mele,cum faci acum,imi cauti prin sertare si mai imi bei si cafeaua.Nu ma interseaza ca esti vedeta.Vezi ce scrie aici?Apartament patru sute cincizeci ,ii arata Thony cu degetul.Si aici scrie Thony Layson.Vezi?Deci prin metoda de vanzare-cumparare rezulta ca acest apartament imi apartine,fiind o proprietate privata.
-Ia uite,ai diplome de cantaret?Premiul intai la "Micile vedete ale muzicii","Star","Sunete de vis",asta e la pian,sti sa canti deci. Am sa te duc la un interviu.Cine stie?Poate ajungi vedeta.
-Nici macar nu ma asculta!scrasni Thony din dinti.Si nu am nevoie sa ma transformi tu in vedeta.Nu vreau sa fiu la fel de fals ca tine.Nu vreau sa-mi pierd singurul lucru care-l mai am intreg si anume sinceritatea.Urasc muzica,urasc vedetele !Nu vreau sa cant!Nu-mi place!Ai inteles si sa nu te prind ca mai imi zici asa ceva.Clar?Hmmm...auzi si tu!Cine se crede?Cantaret cica si nu e decat unul ca toti ceilalti.Un mare idiot!
Ray se uita la el si-l apuca de haine.Avea o privire rece.Baiatul nu se mai misca.Intoarse capul si incerca sa se elibereze din mainile cantaretului,insa acesta nu-i dadea drumul.Il lipi de perete si ii lua orice sansa de a se mai misca.
-Ce faci?Da-mi drumul!Ce crezi, ca daca esti vedeta asta iti da dreptul sa vii la oameni in casa si sa cotrobai peste tot.Uita asta ,pentru ca eu nu sunt ca ceilalti!Sa-ti fie clar un lucru.N-am nevoie de faima ta si de banii tai din cont.Nu ma intereseaza nici imaginea ta ,nici banii.Asa ca..mai bine iesi afara!
Thony il impinse,dar Ray tot nu-i dadea drumul.Il lua ,il arunca in pat si se puse peste el.
-Da-mi drumul!Ce faci?Lasa-ma in pace!
-De ce nu vrei sa canti?Ce crezi ca meseria de cantaret e asa usoara.Habar n-ai despre ce vorbesti.Ce stii tu?Nu esti decat un copil rasfatat de parinti.Si acum o sa canti fie ca vrei ,fie ca nu.O sa-ti demonstrez cat de fals sunt.O sa-ti arat ca poti pierde mai mult decat sinceritatea.
-Si daca nu vreau?Mai lasa-ma odata in pace.Tu nu intelegi ca nu mai vreau sa cant?Nu mai vreau sa ranesc si alte persoane.Ce vreti de la mine,nu destul ca au murit ei?E numai vina mea!tipa baiatul cu lacrimi in ochi.
Ray ii dadu drumul.Il privea trist.Nu mai vazuse atata sinceritate intr-o privire,atata naivitate.Ii puse mana in par, il dadu dupa ochi si ii sterse lacrimile.Il lua de mana si-l trase in bratele sale.Oricat ar fi vrut sa-l sarute ,nu putea.Simtea ca el nu e ca ceilalti.
-Povestete-mi!Te rog!Vreau sa stiu de ce esti atat de trist.De ce lumea pare a fi deja moarta pentru tine.Ce s-a intamplat.Ce ti s-a intamplat?Ce sau cine te-a ranit atat de rau?Ma uit la tine si imi dau seama ca tot ce poti oferi e un zambet fals.
Ray se aseza langa el si-l lua in brate.Thony se cufunda in bratele lui.Parea un copil fragil,gata sa fie ranit iar.
-Aveam zece ani.Era intr-o zi de vineri.Fusesem la un concurs in care trebuia sa cant o melodie compusa de mine.Mi-am facut singur o melodie.Se numea "Only a kid".Parintii mei m-au anuntat ca nu pot ajunge pentru ca aveau treaba si nu mai au timp sa vina.Eu insa..nu am inteles si le-am zis ca ,daca nu vin, inseamna ca nu ma iubesc.Le-am spus ca-i urasc!mentiona Thony plangand...se opri putin,simtind ca se scufunda in dureroasele amintiri ce-i seaca sufletul.L-am spus ca nu-i mai iubesc!relua el.Nu stiu cum au facut,dar au venit.Au stat,m-au vazut,eram atat de fercit.Luasem atatea premii de acolo si eram si castigatorul.Cand ne-am intors acasa,mergeam pe autostrada cu masina.In fata tatalui meu a aparut deodata, o alta masina.A incercat sa o evite insa nu a putut. Masina noastra s-a rasturnat pe camp.Eu am stat jos,bagandu-ma sub bancheta si am scapat usor.dar ei...Tatal meu avea craniul zdrobit.Tot ce se putea distinge era de la nas in jos.Mama ramasese cu ochii deschisi,mari,cu privirea fixata spre mine.Avea lacrimi in ochi.Mi-a soptit:"Iarta-ma!Esti viata mea!Te iubesc!"si-a murit.In burta ii intrase o creanga sau nu stiu ce era aia,astfel incat iesise prin spatele scaunului.Stateam si ii priveam.Nu m-am miscat de acolo pana nu a venit salvarea.Eram in soc,n-am vobit patru ani de atunci,eram... .Daca nu veneau dupa mine nu se intampla asta.E numai vina mea:Doar a mea!spuse baiatul plangand.Din cauza asta nu vreau sa cant!As suferi prea mult!
continuare<<
acum next chapter
Capitol 2:Un trecut plin de durere
Ray statea si privea. Nu spunea nimic. Nu intelegea de ce tanarul fugise fara sa zica un cuvant. Ce se intamplase? Ce anume il ranise atat de rau? Nu mai cunoscuse o asa persoana inainte.De obicei daca vede o persoana,cel mai apropiat lucru ce-l face cu ea e sa sara in pat si apoi, a doua zi,sa plece.Pana acum nu existase nimeni care sa fuga din fata lui.Poate de aceea simtea ceva aparte pentu baiatul acesta.Era un sentiment de nedescris.Ca si cum o caldura ii cuprindea corpul.Ce se intampla cu el?
Ganditor,se ridica de la masa,plati consumatia si pleca.
De cealalta parte ,Thony ajunse acasa.Mergea trist,parca totul se naruise in fata lui.Totul capatase un gust amar.Se aseza pe canapea si cauta foaia pe care se uitase mai devreme.Era de fapt o poza in care era el cu familia lui.N-o mai gasea.Unde disparuse?Era singura amintire lasata de parintii lui.Isi cuprinse fata intre palme,lasand capul in jos si incepu sa planga.Totul era mult prea greu pentu un baiat de saptesprezece ani.Nu stia ce sa mai creada.Si baiatul cu care se intalnise azi?Cum de isi dorea sa-l vada din nou.Pana la urma nici nu-l cunoscuse atat de bine.De ce ii ducea lipsa atat de mult?
Se duse la laptop si il deschise.Intra pe pagina de net si baga numele cantaretului.Nu stia de ce face asta.Pur si simplu inima il indemna sa o faca ,fara ca el sa se poate opune.Mainile-i scriau conduse de o aura anume.Avea ceva special acel baiat.Ca si cum l-ar cunoaste de o viata.Dar cum se poate intampla asta?Adica Ray era o vedeta,era un cantaret adevarat,pe cand el era doar un baiat simplu fara nimic special.
Seara incepu sa se lase peste orasul agitat.Ici-colo cate o farama de lumina se zbatea peste o infinitate pustie,in care sunetele se inecau intr-o mare de intuneric.Blocurile se inaltau pana aproape de cer.Umbra lor parea a te urmari peste tot.Simteai cum o greutate enorma te apasa,pana ti se taie rasuflarea.Soarele deja incepuse sa se ascunda in sarcofagul sau de aur tors,iar luna isi desprindea razele sale mohorate din interiorul pamantului.Mici sclipiri ce se oglindeau pe acel rosu palid,deveneau din ce in ce mai apasatoare.Copacii murmurau vesnic,un cantec sobru si vantul, asemeni unei mame,le legana frunzele,adormindu-i incet.
E liniste.O liniste crunta.O durere sfasietoare te cuprinde incetul cu incetul.Incerci sa te eliberezi.,sa fugi,insa observi ca nu e cu putinta.Murmurul cuvintelor se risipeste la picioarele tale.Sunt amintiri ce-au ramas patate de acea tenta cenusie ce iti desena viata.Frigul parca incepe sa aduca vise din cer,ce adorm in palmele tale.Numarandu-ti dorintele, cand te trezesti,ai vrea ca cineva sa fie langa tine,preucum o fanatasma ce te urmareste indeaproape.Tintesti spre o ruta de scapare si,locul in care vrei sa ajungi,iti dai seama ca e ...mult prea departe...lasandu-te in voia sortii iar...si iar...si iar...pana cand...cu o ultima suflare te lasi prada unei tristeti amare ce-ti ineaca sufletul intr-un pahar de teama.
In camera lui ,Thony adormise.Cand intoarse capul,doua lacrimi se scursera pe obraji sai.Si el simtea ca,atunci cand esti singur pe lume,viata e un cosmar.Era doar un copil,si nu stia de ce i se intamplasera toate lucrurile rele lui.Nimeni nu stia cum e sa fii singur,ingropat intr-o lume a viselor sfaramate,de viata nedreapta.
Noaptea trecea greu.
Cu primele clipe ale diminetii totul capata o stralucire aparte.O noua zi se ivi .
Deodata se auzira niste batai la usa.Thony se ridica mofturos ,cascand.
-E noua dimineata!Cine naiba imi intrerupe somnul la ora asta?
Cu ochii aproape inchisi deschise usa.
-Da?Ce vrei?
Cand ridica privirea il vazu pe Ray.
-Tu?!Ce cauti aici?
-Ce primire!
Ray il impinse, intra in apartament si se aseza pe canapea.
-Hey!Stai putin!tipa Thony.
-Unde tii cafeaua?Ca nu am baut azi si vreau sa beau.
Baiatul se uita la el uimit,neintelegand ce tot vrea baiatul asta de la el.Se mai ducea de colo pana colo,analizandu-l din cap pana-n picioare,
-Ce te tot holbezi asa la mine?intreba vedeta indignata.
-De ce?Mai ai nesimtirea sa ma intrebi de ce?Vii la mine,in regula,intri nepoftit, te uiti la lucrurile mele,cum faci acum,imi cauti prin sertare si mai imi bei si cafeaua.Nu ma interseaza ca esti vedeta.Vezi ce scrie aici?Apartament patru sute cincizeci ,ii arata Thony cu degetul.Si aici scrie Thony Layson.Vezi?Deci prin metoda de vanzare-cumparare rezulta ca acest apartament imi apartine,fiind o proprietate privata.
-Ia uite,ai diplome de cantaret?Premiul intai la "Micile vedete ale muzicii","Star","Sunete de vis",asta e la pian,sti sa canti deci. Am sa te duc la un interviu.Cine stie?Poate ajungi vedeta.
-Nici macar nu ma asculta!scrasni Thony din dinti.Si nu am nevoie sa ma transformi tu in vedeta.Nu vreau sa fiu la fel de fals ca tine.Nu vreau sa-mi pierd singurul lucru care-l mai am intreg si anume sinceritatea.Urasc muzica,urasc vedetele !Nu vreau sa cant!Nu-mi place!Ai inteles si sa nu te prind ca mai imi zici asa ceva.Clar?Hmmm...auzi si tu!Cine se crede?Cantaret cica si nu e decat unul ca toti ceilalti.Un mare idiot!
Ray se uita la el si-l apuca de haine.Avea o privire rece.Baiatul nu se mai misca.Intoarse capul si incerca sa se elibereze din mainile cantaretului,insa acesta nu-i dadea drumul.Il lipi de perete si ii lua orice sansa de a se mai misca.
-Ce faci?Da-mi drumul!Ce crezi, ca daca esti vedeta asta iti da dreptul sa vii la oameni in casa si sa cotrobai peste tot.Uita asta ,pentru ca eu nu sunt ca ceilalti!Sa-ti fie clar un lucru.N-am nevoie de faima ta si de banii tai din cont.Nu ma intereseaza nici imaginea ta ,nici banii.Asa ca..mai bine iesi afara!
Thony il impinse,dar Ray tot nu-i dadea drumul.Il lua ,il arunca in pat si se puse peste el.
-Da-mi drumul!Ce faci?Lasa-ma in pace!
-De ce nu vrei sa canti?Ce crezi ca meseria de cantaret e asa usoara.Habar n-ai despre ce vorbesti.Ce stii tu?Nu esti decat un copil rasfatat de parinti.Si acum o sa canti fie ca vrei ,fie ca nu.O sa-ti demonstrez cat de fals sunt.O sa-ti arat ca poti pierde mai mult decat sinceritatea.
-Si daca nu vreau?Mai lasa-ma odata in pace.Tu nu intelegi ca nu mai vreau sa cant?Nu mai vreau sa ranesc si alte persoane.Ce vreti de la mine,nu destul ca au murit ei?E numai vina mea!tipa baiatul cu lacrimi in ochi.
Ray ii dadu drumul.Il privea trist.Nu mai vazuse atata sinceritate intr-o privire,atata naivitate.Ii puse mana in par, il dadu dupa ochi si ii sterse lacrimile.Il lua de mana si-l trase in bratele sale.Oricat ar fi vrut sa-l sarute ,nu putea.Simtea ca el nu e ca ceilalti.
-Povestete-mi!Te rog!Vreau sa stiu de ce esti atat de trist.De ce lumea pare a fi deja moarta pentru tine.Ce s-a intamplat.Ce ti s-a intamplat?Ce sau cine te-a ranit atat de rau?Ma uit la tine si imi dau seama ca tot ce poti oferi e un zambet fals.
Ray se aseza langa el si-l lua in brate.Thony se cufunda in bratele lui.Parea un copil fragil,gata sa fie ranit iar.
-Aveam zece ani.Era intr-o zi de vineri.Fusesem la un concurs in care trebuia sa cant o melodie compusa de mine.Mi-am facut singur o melodie.Se numea "Only a kid".Parintii mei m-au anuntat ca nu pot ajunge pentru ca aveau treaba si nu mai au timp sa vina.Eu insa..nu am inteles si le-am zis ca ,daca nu vin, inseamna ca nu ma iubesc.Le-am spus ca-i urasc!mentiona Thony plangand...se opri putin,simtind ca se scufunda in dureroasele amintiri ce-i seaca sufletul.L-am spus ca nu-i mai iubesc!relua el.Nu stiu cum au facut,dar au venit.Au stat,m-au vazut,eram atat de fercit.Luasem atatea premii de acolo si eram si castigatorul.Cand ne-am intors acasa,mergeam pe autostrada cu masina.In fata tatalui meu a aparut deodata, o alta masina.A incercat sa o evite insa nu a putut. Masina noastra s-a rasturnat pe camp.Eu am stat jos,bagandu-ma sub bancheta si am scapat usor.dar ei...Tatal meu avea craniul zdrobit.Tot ce se putea distinge era de la nas in jos.Mama ramasese cu ochii deschisi,mari,cu privirea fixata spre mine.Avea lacrimi in ochi.Mi-a soptit:"Iarta-ma!Esti viata mea!Te iubesc!"si-a murit.In burta ii intrase o creanga sau nu stiu ce era aia,astfel incat iesise prin spatele scaunului.Stateam si ii priveam.Nu m-am miscat de acolo pana nu a venit salvarea.Eram in soc,n-am vobit patru ani de atunci,eram... .Daca nu veneau dupa mine nu se intampla asta.E numai vina mea:Doar a mea!spuse baiatul plangand.Din cauza asta nu vreau sa cant!As suferi prea mult!
continuare<<
![[Imagine: cucumberFou1rcopy.png]](http://i427.photobucket.com/albums/pp360/Myttsu-chan/cucumberFou1rcopy.png)