Sunetul unei iubiri interzise(shounen-ai)

[Mitsukai Yoru]

Sys...ms mult d tot pt comm...si pt laude care ink nu le merit mai am mult de lucrat...astept sfaturi de la u sio poate apucam sa facem un fic impreuna...:)

Ayame ms mult de tot pt comm...ma bucur ca iti place povestea si sper sa reusesc sa ma mentin in continuare asa...imi cer scz pt greseli si toate celelate:D

astept critci dure si sfaturi din partea oricui.


Capitolul 2 :Adevarul din spatele trecutului

Monolog : "V-ati putea inchipui vreodata cum ar fi daca maine ati afla ca intr-o clipa tot ce ati avut vreodata se va sfarsi? Daca azi ar fi ultima zi din viata voastra, ce ati face? Cum ati profita de ea si care ar fii ultimul lucru care ati vrea sa-l realizati? V-ati putea obisnui cu ideea ca nimeni nu e cu voi? Ati rezista...? V-ati zbate intr-o incercare desarta, de a strabate drumurile unei vieti esuate. Poate e mult prea devreme sa va imaginati acest lucru, poate mult prea tarziu .
Ultimele simtiri ale unui om, ar putea parea singurele pe care niciodata nu si-ar fii imaginat ca va ajunge sa le simta pana-n adancul inimii."

Gandurile lui Yoru se ineaca in golul mult prea adanc ce il are in suflet. Sunetele inimii sale il fac sa isi doreasca din toata fiinta sa sa moara. Sa poata sa uite tot si sa o ia de la capat in cer, printre nori , printre miile de stele ce deschid noi porti spre o alta lume, o lume plina de fericire, o lume unde lacrimile nu sunt decat stropii reci de ploaie si zambetele false doar niste povesti uitate. Ciudat...
E ironic sa te gandesti la lucruri ce nu exista. Lucruri mult prea dureroase, care te sfasie precum coltii unei fiare. Iti sfasie sufletul, transformandu-l in mici farame si imprastiindu-l prin minte, prin corp... pana cand tot ce mai ramane din tine este doar un spirit fara simtiri, ce rataceste pribeag pe drumul ce desparte viata de moarte, bucuria de tristete, suspendat in intunericul infiorator.
-Yoru..Yoru! Ce-ai patit? Pari abatut. De ce nu ma privesti? De ce nu ma intrebi nimic? Tot ce vad in ochii tai reci e doar..durere. Cum poate un pamantean sa simta asta? Esti atat de...diferit. N-am mai intalnit pe nimeni ca tine. Esti minunat .
Baiatul il priveste ingandurat. Ce sunt aceste complimnte? Isi duce mana in dreptul inimii. Bate cu putere, ca si cum in orice clipa poate exploda. Nu stie ce se intampla cu el. Se uita unul la altul. Cuvintele nu mai exista, se aud doar respiratiile lor.
Yan inalta mana si-i atinge fata lui Yoru. Chipul sau de inger il fascineaza. Este om. Si totusi cum poate fii atat de naiv? Se apropie de ochii sai si-i studiaza atent fata. Isi pot simti rasuflarile pline de dorinta. Privirile lor se pierd undeva in adancul ochilor celuilalt. Nu exista nimic. Sunetele raman undeva departe, inchise in mintile acestora .
Un sarut plin de iubire taie acea liniste coplesitoare. Pentru cateva momente, Yoru ramane cu ochii deschisi, privindu-l pe cel de langa el. Ii simte buzele moi si fierbinti pe ale sale si nu se poate trezi din acea stare coplesitoare. Este prima ora cand simte asa ceva. Inchide ochii si se lasa prada acelei pasiuni nebunesti, ce-i face sangele sa fiarba. Se lasa pe spate, permitandu-i celuilalt sa-i acopere corpul cu sarutari intense. Nu mai conteaza nimic. Dragostea celor doi este de ajuns. La fiecare atingere a lui Yan, Yoru tresare. Cu miscari usoare, dar pline de pasiune indeparteaza hainele, singurele care mai stateau in calea jocului degetelor. Soapte pline de extaz se aud in camera atinsa de mangaierea calda a soarelui .
E ora unu dupa amiaza. Cei doi dorm imbratisati, pierduti prin cearsaful sifonat. Yoru are capul asezat pe pieptul celuilalt si mana sa ii strabate parul rasfirat ce este imprastiat pe perna. .
Yan insa pare ca viseaza ceva. O lacrima ii strabate obrazul imbujorat. Visul sau este de fapt un mesaj de la tatal lui. Nimeni nu stie, dar Yan nu este om. Este fiul Zeului Luminii, cel ce are grija de toti oamenii si face soarele sa straluceasca in fiecare zi. Tatal sau ii zice despre o poveste din trecut si de misiunea pe care o va avea .

"Exista doua lumi.Lumea Reala, in care traiesc pamantenii si Lumea Viselor unde locuim noi. Poate ca suna ciudat , dar se numeste asa tocmai pentru ca tot ce este adevarat, tot binele din lume e doar un vis. Un vis facut realitate de Zeii cerului. Acea lume e impartita in patru parti. Taramul Luminii, Taramul Nemuririi, Taramul Iubirii si Taramul Intunericului. Fiecare dintre acestea are ceva special.
Taramul Luminii este locul in care soarele nu apune niciodata. Unde vantul este murmurul linistii profunde, ce domneste peste imperiul scaldat in stralucirea aripilor cerului, acele fantasme ale abisului nemarginit. Armonia perfecta se poate face simtita inca de la granitele acestuia. Aici traiesc zei precum Zeul Soarelui, Zeita Noptii si multi altii care mai de care mai puternici si cu o infatisare angelica .
Taramul Nemuririi era meleagul unde fiintele nu mor niciodata. Acest loc este unul foarte obisnuit, neavand nimic special, doar un cristal care a disparut acum cativa ani. Acest cristal este cea mai mare comoara a regatului. Frumusetea sa , stralucirea ce capteaza privirile locuitorilor este ceva de nedescris. Te pierzi in culoarea sa albastra ca intr-un ocean infinit . Povestea acelei pietre pretioase nu este foarte certa, deoarece se spune ca insasi Zeita Nemuririi, la nasterea unuia dintre copii ei, a varsat o lacrima, ce s-a transformat intr-un fel de cristal. Acest taram este masca unei dureri apuse. Acest teritoriu a apartinut altuia si anume Taramului Intunericului. Acolo traiesc sufletele pribege, ce nu-si gasesc pacea . Nu este luna, soare, doar noaptea obscura ce vestejeste cerul, rupand din el de fiecare data lacrimi amare. Nu exista zi, nu exista zambete, ci doar o teama necontrolata de a nu ramane pe veci in acest loc.
Ultimul regat este cel al Iubirii. Acolo totul este ca in paradis. Trandafirii sunt vii si-si imprastie savoarea pasionanta peste tot intinsul verde. Nu este nimic altceva decat bine. Poate ca de aceea, multi dintre cei ce locuiesc acolo se muta, poate plictisiti de o viata perfecta. Ei bine, lumea noastra e o imbinare a celor patru .
Acum mult timp s-a nascut un baiat. Un baiat cu puteri nemarginite, ce reprezinta binele si raul, inchise in acelasi suflet. Zeita Nemuririi s-a culcat cu Zeul Intunericului. In urma acestor fapte, a aparut acel copil, ce avea sa schimbe soarta celor doua lumi. Insa nu-si poate controla puterea atat de bine, deoarece nici nu stie de ea. Fiindu-le frica tuturor sa-l accepte in lumea aceea, zeita considerandu-l cel mai urat lucru din viata sa, fiindu-i teama sa-l atinga, sa-i zambeasca nu a vrut sa auda de el si l-a parasit . Zeul, avand o inima de gheata, l-a abandonat si el, nepasandu-i de soarta copilului lor, care nu avea nicio vina. Acesta, ajuns pe pamant, a fost gasit de doua persoane; un barbat si o femeie, ce l-au luat si au avut grija de el ca de propriul lor fiu, iubindu-l si pretuindu-l ca cea mai mare comoara existenta in acest univers. Insa fapta lor le-a adus moartea.
Intr-o seara , cand copilul s-a intos acasa, i-a gasit pe amandoi spanzurati si plini de sange. Ochii lor sunt strapunsi cu sageti negre, rupte parca din portile iadului. Pielea lor este sfasiata, ramanand carnea vie la vedere. Piciorul mamei, de la genunchi in jos mai atarna doar intr-o bucata nesemnificanta de carne si un pic de os. Hainele de pe ei erau rupte, lasandu-le trupurile goale si scaldate in sange, la vedere. Baiatul a fost atat de marcat incat nu a mai vorbit zece ani. In fiecare noapte, chiar si acum are cosmaruri. Tu, trebuie sa-l ucizi pe acest copil, pentru ca in urma unei iesiri inconstiente, ar putea spulbera Pamantul. Cutitul e langa tina, la fel si baiatul. Ucide-l pe Yoru! El e cel ce ar putea distruge tot ce am creat !"

Yan tresare si deschide ochii speriat. Priveste in stanga sa si zareste un pumnal, cu manerul de diamant si lama din aur tors cu fire de argint. Atunci realizeaza ca nu a fost un vis. Totul e adevarat.
-Cum sa-l ucid , tata? Il iubesc, nu se poate sa fie el! De ce? plangea acesta si murmura foarte usor ceva. De ce el ? Priveste-i chipul... Nu va putea ucide pe nimeni niciodata. Te rog, lasa-ma sa am grija de el. Voi fii cu acesta pe veci si niciodata nu-l voi lasa sa-si faca rau. Nici lui, nici, tie nimanui. Iti jur!
-Nu...se auzi un glas gros de barbat. Ucide-l sau vei fii izgonit din lumea asta si tu.
Yan priveste pierdut. Cum sa-l ucida pe cel ce-l iubeste? Il doare dar...n-are incotro. Stie cat rau poate tatal sau sa-i faca. Ia pumnalul cu mainile tremurande si il ridica deasupra inimii lui Yoru, care doarme. Lacrimile reci i se scurg pe chipul sau de inger, pana cand una dintre ele a curs pe trupul fierbinte al baiatului. Acesta deschide incet ochii si cand il vade pe Yan desupra sa cu pumnalul gata sa-l injunghie, ramane nemiscat. I se poate citi teama in ochi, dar totodata si dezamagirea. Intr-un moment de neatentie al lui Yan, cel de sub el il impinge si se ridca.
-Ce vrei sa faci cu pumnalul asta indreptat spre mine? Esti nebun? Vrei sa ma omori? Sau tot ce a fost intre noi nu te-a interesat. Spune-mi! tipa Yoru. Totul e doar o minciuna? Totul e doar placerea ta stupida?
Gandindu-se la ce urma sa faca, Yan lasa capul in jos si odata cu el mana cu pumnalul.
-Da! Eram plictisit, asa ca m-am gandit ca tu ai putea sa ma inveselesti putin. M-am bucurat de inocenta ta, dar acum nu mai am nevoie de tine. Nu insemni nimic pentru mine si nu vei insemna niciodata. Nu a fost decat o distractie de a mea. Nici nu are rost sa ma uit la tine!
-Omoara-ma! Da-i drumul! tipa Yoru plangand. Haide, ce mai astepti? Idiotule, tot ce ai vrut a fost doar trupul meu si eu..eu...m-am indragostit de tine.
La auzul acestor cuvinte, Yan scapa cutitul din mana. Ochii sai se umplu cu lacrimi. Nu le poate stapanii. Este mai mult decat imposibil sa faca acest lucru. Tristetea de pe chipul baiatului ii intuneca inima, lasandu-l trist, cu sufletul iuntunecat de vorbele baiatului.
-El te-a pus, nu-i asa? Acel barbat stupid care tot imi apare in vise si imi spune sa ma sinucid! Cine e si ce vrea?Te-ai culcat cu mine ca sa ma poti omori mai usor...si eu am...cedat. Cine sti tu? Vreau sa stiu cine a profitat de corpul meu ore in sir, al cui nume l-am strigat. Vreau sa stiu cine esti tu cu adevarat!
-Fiul lui. Fiul celui care iti apare in vise. Imi pare rau ca trebuie sa-mi murdaresc mainile cu sangele dusmanului meu, dar n-am incotro. Asta e .
Sigur ca Yan nu gandeste asa. Dar ca sa nu-l omoare, trebuie sa-l faca pe Yoru sa-l deteste si sa fuga de el, poate chiar sa-l raneasca. Nu stie cum va face asta, pentru ca il doare atat de tare si chipul lui exprima acel sentiment de iubire ce-l roade pe dinauntru , neputand sa scape de el . Insa incercarea lui a dat roade. Yoru il impinge si reuseste sa fuga din apartament.
Celalat rasufla usurat, cazand in genunchi. Incepe sa planga. Picaturi din suflet ii brazdeaza fata neincetat. Cum sa poata uita vreodata clipele petrecute cu Yoru, mangaierile sale, atingerile care l-au facut sa-si piarda controlul si sa vrea sa ramana asa toata viata lui. Temeri, sentimente noi, amintiri pline de tristete, toate se amesteca alaturi de un gust amar, ce-a ramas in urma acelor clipe de placere petrecute impreuna.
Yoru fuge pe strada in speranta ca va reusi sa uite tot. Afara incepe ploaia. Cerul isi revarsa patimas tristetea peste pamantul cuprins de intunericul misterios. Nu se aude nimic. Un strop, doi, si deodata intregul intins de deasupra sa plange. Luna a disparut si a luat cu ea stralucirea feerica a noptii. Soaptele vantului ii calauzesc pasii spre un loc anume. Dar oare unde?
In fata sa era un cimitir . Intra speriat inauntru. Totul pare desprins din strafundul iadului. Doar un sunet cauzat de o bufnita alba ce vegheaza dintr-un copac, se face auzit in intregul loc . In sufletul lui Yoru nu este loc pentru frica. Nu exista asa ceva pentru el. Nu stie ce e aia, chiar daca a infruntat atatea si viata a fost mult prea nedreapta cu supunandu-l la multe incercari, din care a iesit cu inima zdrobita, pierdut si inchis in lumea uitarii si a viselor spulberate. Se pune in fata unui mormant . Pe el era poza mamei sale. Se aseaza in genunchi langa ea si priveste dezamagit mormantul.
-De ce mama? Oare asa mi-e sortit, sa nu ma iubeasca nimeni? Sa ma foloseasca toti ca pe o carpa de sters pe jos si apoi sa ma arunce? Il urasc...N-am sa-l iert niciodata! Si ce mi-a spus cat am... Iti jur ca va fii ultima oara cand ma mai indragostesc de cineva...Voi inchide iubirea intr-un bol de sticla si-l voi ascunde in imensitatea goala ce o am in inima
-Spui ca il urasti pe cel ce a facut asta, dar stii ca tatal lui ti-a omorat parintii? Nu vrei sa te razbuni? Vrei sa-l lasi sa scape doar cu atat? Vino cu mine si te voi ajuta sa te razbuni pe ei, dar va trebui sa-mi dai sufletul tau pentru a face asta! se auzi o voce de barbat.
Yoru ramase incermenit. Nu stia ce sa zica.
-Ryu...Ce cauti aici? Ce vreti de la mine?Cine sunteti si de unde tot veniti?
-Sunt fratele tau...Te voi ajuta, iti jur!

imi cer scz pt toate greselile..so critic dure si multe...e vina lipsei mele de experientza...

Pwp all!

PS:Ei bn poate va intrebat ce cauta Zeita Noptii in Taramul Luminii .ei bn Zeita Noptii este intruichiparea Lunii care rasare nopatea si isi revarsa lumina peste intunericul ce ineaca in adancurile sale intregul cuprins. Stelel sunt fiicele sale ce o ajuta, iar Luceafarul este fratele ei.
So asta ar fi istoria ei;)).