Tendințe Interzise (+18)

[Wolves]

Initial a fost o idee de gen yaoi curat, dar vor fi scene hetero mai tarziu. Tot Yaoiul ramane la baza si vor fi prezente mai multe personaje importante. E al doilea fic pe care l-am scris in viata si a fost demult. Acum lucrez la sezonul 2 si e mult mai reusit, cred eu. Dar daca incep - incep cu inceputul - nu pot sa ignor partea asta. L-am scris fara diacritice, dar am decis sa le pun. Ma enerveaza procesul, am stat jumatate de ora pentru o bucatica, nu sunt obisnuita cu asa ceva.
Accept critici, dar cu bun simt. Nu imi plac rautaciosii si cei care se cred superiori. Mai repet inca o data ca nu sunt romanca si cred ca veti gasi multe greseli, dar sper ca veti fi atrasi de ideea ficului in sine.
Prima parte din Tendinte am scris-o la persoana 1, din privinta la doi baieti. Mai tarziu apar alte personaje, dar mai este pana atunci. Vor fi scene +18 si voi anunta cand si unde. Acum sa pun o parte.
later: am editat si am postat capitolul 1 in intregime.

Capitolul 1 - Chris

Am deschis brusc ochii. Eram speriat, căci acel coșmar oribil mi-a invadat mintea și nu dorea să mă lase-n pace. De câteva nopți îmi visez surioara mai mică care a murit cu cinci luni în urmă. A avut cancer și nimeni nu era în stare să o ajute. Soarta a fost prea crudă cu acea fetiță inocentă. Ce ține de mine, sunt distrus, iar inima mea e zdrobită. Tata și mama se poartă de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic. Cum pot fi atât de calmi? Nu e posibil să uiți acei ochișori mici și albaștri, acel zâmbet fericit și acele cuvinte calde, pronunțate cu vocea-i blândă. Și nici acea privire tristă înainte de moarte. Atunci a fost cea mai crudă zi din viața mea și nu mai cred in Dumnezeu. De ce nu m-a luat pe mine, ci pe ea? Era doar un copilaș de patru ani!
M-am ridicat de pe pat și am pășit spre ușa din spatele camerei. Am deschis-o și am intrat în baie. Mi-am stropit fața cu apă rece, dar tot mă simțeam "călcat de tren". Am decis sa fac un duș. Simțeam cum picăturile calde de apă alunecau pe trupul meu gol și era o senzație plăcută, ca o alinare în acel moment dificil. Am închis ochii și iar mi-a apărut în minte chipul ei drăgălaș. Mi-am promis atunci că nu voi mai plânge, dar nu-mi iese.
Am ieșit din cabina de duș și m-am dus direct la dulapul cu haine. Am îmbrăcat o pereche de blugi negri și o cămașă verde-închis, care se potrivea perfect cu ochii mei. Sunt brunet cu ochii verzi. Pe chipul meu e întipărită o expresie indiferentă și puțin timidă. Roșesc deseori, mai ceva ca o fată virgină în noaptea nunții și asta mă scoate din sărite. Foarte rar am o părere bună despre fizicul meu. Chiar și în acea zi, privindu-mă in oglindă, vedeam un tip obișnuit și extrem de trist.
Mi-am ridicat ochii la ceasul de pe perete și am căscat gura de uimire. Iar întârziasem la primul curs și nu îmi venea să cred. Mi-am înșfăcat geanta și-am ieșit grăbit din dormitor. Când treceam pe lângă bucătărie, m-a strigat mama.
- Poate servești un ceai? întrebă ea grijuliu.
- Mulțumesc, dar am întârziat deja la cursul de biologie, i-am răspuns în timp ce îmi încălțam pantofii.
- Poți să iei mașina tatălui tău, zise ea si îmi întinse cheile.
Am privit-o mirat, căci nu înțelegeam cu ce ocazie mi-a propus asta.
- Și de când ma rog am voie sa iau mașina lui? întreb eu confuz.
- De când e a ta. Thomas îsi cumpără astăzi alt automobil, iar Ford-ul îti revine ție. Du-te după ore și distrează-te cu prietenii...
Am ieșit trântind ușa. Mama nu s-a mirat și nici nu s-a enervat. Și-a dat seama că știu de ce mi-au dat mie mașina. Ambii cred că sunt un ratat, fără prieteni si fără iubită. Într-o zi chiar mi-au spus că am deja 17 ani și ar trebui să-mi fac o prietena stabilă. Oh, de-ar ști adevărul despre mine! Nu pot susține că sunt gay, nu sunt sigur încă, dar bisexual - sută la sută. Prefer băieții și mă simt excelent cu unul alături. Încă nu pot să compar, căci niciodată nu m-am culcat cu o fată, dar când vine vorba de sărutat, pot să spun clar că prefer un băiat. Uneori ies in oraș cu Alex, prietenul meu cel mai bun. De fapt el mă târâie aproape cu forța să "agățăm" tipe mișto. Sigur! Toate fetele îi sar lui în gât, la cat de frumos, popular și bogat este. Câteodata mă întreb de ce prietenește anume cu mine? Știu sigur că nu din milă, dar atunci de ce? Ține la mine enorm si toți știu asta. Faptul acesta îmi încălzește inima. De fapt nu îmi place să mă mint singur pe mine... sunt îndrăgostit nebunește de Alex. Dacă ar afla, m-ar ignora complet și s-ar termina frumoasa noastră prietenie. Decât nimic, mai bine îmi construiesc granițe. Prefer să ascund, pur și simplu nu pot să-l pierd și pe el...
***
În una dintre acele nopți fierbinți când eram cu Alex într-un club de noapte, stăteam așezat pe scaunul tare și priveam cum el săruta o tipă sexy. Eram foarte gelos, dar nu am făcut nimic. Doar îi priveam într-un mod sălbatic și îmi mușcam nervos buzele. Asta a observat și Colin. Pe atunci Colin era un necunoscut pentru mine. S-a apropiat cu un zâmbet ștrengăresc și mi-a întins o țigară. Eu am refuzat-o politicos, căci nu fumam. Nu fumez nici acum. M-a întrebat cum mă numesc. L-am privit puțin mirat, dar i-am răspuns. S-a prezentat și el, iar mai apoi a făcut ceva ce m-a lăsat cu gura căscată, la propriu.
- Vrei să facem sex?
Asta a fost propunerea tânărului bărbat. Mi-a șoptit acele cuvinte la ureche, în timp ce ținea mâna pe piciorul meu, puțin mai sus de genunchi. Am vrut să îl refuz, dar m-am răzgândit. Mi-am dorit să verific dacă chiar sunt gay, sau Alex e doar o obsesie pentru mine. Am plecat cu Colin, fără să îi zic nimic prietenului meu, dar se pare că faptul acesta nu l-a deranjat. De fapt, Alex nici nu a văzut cu cine am plecat, fiind ocupat cu domnișoara ce avea să-i satisfacă poftele în acea seară.
Colin m-a sărutat imediat cum am intrat în mașina sa. Avea niște buze dure care cereau mai mult, iar asta mă excita la culme. Nu mai țin minte cum am ajuns în apartamentul său de pe Strawfer Street, cum nu am idee ce emoții și temeri aveam în acel moment. Poate pentru că nici nu existau, dar țin minte cât de bine m-am simțit în noaptea aceea. A fost ceva magnific, de nedescris. Nici nu sunt sigur cum se numește relația noastra de acum. Eu și Colin suntem prieteni, ținem unul la altul, dar... oare pot zice că ne iubim în sensul ăla?
***
M-am apropiat de Ford-ul tatălui meu și am răsuflat din greu. Era o încercare periculoasă pentru mine, dar nu mi-am călcat peste principii nici de data asta. M-am pornit pe jos la liceu. Din fericire am văzut un taxi și i-am făcut semn cu mâna, să oprească. În zece minute am ajuns la destinație. I-am întins taxistului două bancnote și am pășit grăbit pe teritoriul școlii. Nu știam ce să fac, să aștept până începe ora următoare sau să intru acum in clasă? Mi-am luat inima în dinți și am intrat în cabinetul de biologie, dar nu înainte să bat de doua ori în ușă.
- Scuzați-mă pentru întârziere, pot să trec la loc? am întrebat eu încet, examinându-mi pantofii. Eram sigur că în afară de Alex toți mă privesc ca pe un ciudat. Văzând că profesoara tace, m-am întors si am privit-o. Ea la rândul său m-a privit compătimitor și mi-a făcut semn să trec la locul meu.
" Oare de ce s-a uitat așa la mine? " a fost primul meu gând, înainte să mă așez în bancă. Mi-am dat seama imediat de ce, atunci când am văzut cum mă privea Alex. Era îngrijorat, căci ochii mei trebuiau să fie înroșiți de plâns. Oh God, m-au văzut toți așa!
M-am așezat în ultima bancă, căci locul de lângă Alex era deja ocupat. Crina Steevens era lângă el și era... prea aproape de el. Eram gelos și m-am enervat văzând cum blonda îi face ochi dulci.
- Pentru data viitoare aveți de pregătit un raport despre fotosinteza la plante, dar să fie două exemplare: unul pentru mine și unul pentru portofoliile voastre. Stați în liniște până la pauza, căci eu trebuie să ies, a zis profesoara amenințător și a ieșit.
- Corney, sărmănelul de tine, probabil ai avut coșmaruri noaptea de ai ochii înroșiți de plâns, a pronunțat inamicul meu de moarte, pe un ton cât se putea de sarcastic.
- Închide gura Sempley, răspunsesem eu plictisit.
Fierbeam în mine, dar nu doream să arăt asta. Mark deschise gura să-mi mai zică ceva, dar Alex a fost primul:
- Nu ai înțeles Mark? intreba calm, dar cu un pic de amenințare în vocea lui ușor răgușită.
Sempley se strâmbă și începu să vorbească cu colegul său de bancă, dar mie nu-mi mai zise nimic. L-am privit cu mulțumire pe Alex, iar el mi-a zâmbit cald. Am lăsat ochii în jos și am început să tremur ușor. Sigur am și roșit. Ca să-mi sustrag atenția, am început să mâzgâlesc ceva pe o foaie albă. Mă excitam mult în preajma acestui băiat, mai ales în ultimul timp. Oare cât voi mai rezista?
" Trebuie să îl sun pe Colin după ore" mi-am zis și atunci s-a auzit clopoțelul.
***

[Fiction]

Hi! :) Rasfoiam pe aici plictisit si am dat de ficul asta... Okay. Am si citit descrierea de inceput si presupun ca sar peste aspectele de greseli de tastare sau mai stiu eu ce d'astea si, trec direct la ficul propriu-zis. Mai intai insa, as dori daca e cu putinta, sa zic cateva vorbe despre titlu. Sincer, acesta m-a atras sa citesc fic-ul si mi se pare cat se poate de interesant.
Bine, acum sa trecem la esenta. Pot zice ca inca din primele randuri citite am ramas putin impresionat , si asta din cauza ca exista ceva special in felul cum scri. Apoi trec la descriere. Doamne, aici chiar am ramas trasnit. Imi place mult felul cum descri si cum reusesti sa introduci cititorul in fic si sa-l faci sa se simta ca si cum ar fi acolo. Again, este parerea personala mai mult.
Iar apoi cate ceva legat de atitudinea personajelor. Pot spune ca I love felul cum se poarta mama, e asa de cool. Imi place si felul cum se comporta baiatul si atitudinea lui...
Ohohoho. Dar nu mai pot. Ficul devine atat de interesant pe la mijloc ca-mi sare inima din piept, imi dau lacrimile si nu stiu de ce. Ma zapaceste... E atat de...perfect. Iar eu care credeam ca pot comenta ficul dintr-o perspectiva obiectiva. Nici nu am gandesc frate. :)) Scuze daca tot ce scriu pare ambiguu si stupid, dar nu ma pot abtine. @-)
`-.- Revenind. Tot capitolul a fost interesant si captivant si mi-a placut enorm. E frumos scris si-mi place. Sincer, n-am vazut greseli de tastare sau exprimare...
Acum, TE ROG anunta-ma cand postezi nextul:)). Bafta in continuare si spooorr la scris. Zbye.

[Wolves]

Vai, primul meu comm, iti multumesc mult <3
Ma bucur atat de mult ca iti place, ma gandeam ca voi fi doar criticata.
Te voi anunta, dar cum sa o fac? Prin pm?
Si sper sa ai rabdare, va fi lung :D

[alexutzy97]

Hello!...si iata-l si pe cel de-al doilea!!! Dragut ficul asata :)
Pai, sigur o sa iasa o frumusete de fic...actiunea m-a impresionat (la maxim)...I-mi place! Si trebuie sa iti mai spun ca ideea ta mi se pare foarte buna si originala! Sunt dezamagita insa ca Alex este indiferent si nu a observat sentimentele pe care i le poarta Corney,este abia primul capitol. O sa observe aiuritul...canva...:D
Anyway, dragut, vreau next-ul ☺ ☺ ☺ ☺ ☺ ☺ ☺ ☺ ☺ ☺ ☺ ☺ ☺ ☺ ☺

[σχуgєη]

Hey!XD
Iniţial am intrat la ficuri doar din plictiseală, să văd poate găsesc ceva bun de citit.
Oricum, mă bucur că ajung să comentez de la primul capitol...când încep să citesc un fic şi are deja mai multe capitole, nu mai dau comentarii.Cred că e unul dintre multele mele defecte.:]]Oricum, să nu o mai lungesc...
Titlul m-a atras enorm, nu numai că pe undeva pe acolo se afla un +18 [:perv:] ci şi pentru că e în română şi e destul de sugestiv. Dacă nu era acelaşi titlu, exista marea posibilitate să nu intru aici.:]]
Ideea este interesantă şi pot spune că asta m-a şi făcut să postez. Să înţeleg că tipul e îndrăgostit de prietenul lui şi ca să-şi satisfacă nevoile trupeşti se întâlneşte cu celălalt prieten? Yeah, îmi placeee! :chuu:
Greşeli de tastare sau gramatică nu am văzut. Poate că am fost eu prea cuprinsă de fic sau poate pentru că chiar nu ai. :]]
Oricum, per total îmi place. Ai zis că sezonul 2 este mult mai bun. Serios?! Drăguuuuuţ. Şi...când vine următorul capitol?XD Mă anunţi şi pe mine când apare, ok? Poţi să ne anunţi printr-un comentariu la profil. ;]


Spor la scris!
~Take careee!~

[.Dudiii]

Deci.. sa inteleg ca povestea se va baza pe iubirea dintre Alex si Chris, nu? :d Eh..oricum nu conteaza, imi place stilul tau de a scrie, mi-ai facut o impresie buna, sincer cand am inceput sa citesc ma gandeam ca o sa adorm cu capul pe tastatura, si imi regret gandurile caci chiar mi-a placut ^_^.
Titlul e primul care te atrage, caci este unul chiar reusit si care te face sa te gandesti la multe :">. Er...eu si gandurile mele T^T
Anyway sper sa vi repede cu next-ul :D

[Wolves]

Mersi mult pentru commuri, nu ma asteptam sa fie atat de multe la inceput. Ma simt asa bine cand le citesc ;)) Va voi da puncte la reputatie, dar acum nu pot, imi scrie ceva de limita.
Am tot ficul scris si doar ii pun diacritice, mai schimb cate o fraza - doua, in rest pot pune cont oricand.

Capitolul 2 - Alex

Nu înțelegeam ce se intâmpla cu Chris. Eram așezat în banca mea, alături de Crina și îl priveam gânditor. Mi-a mulțumit printr-un zâmbet delicat când i-am închis gura lui Mark. De ce nu-l lasă toți idioții ăștia în pace? Chris e firav și timid, iar eu mă simt obligat să-l protejez. Ador să am grijă de el și vreau să simtă ca țin la el, pentru că e cel mai bun prieten pe care l-am avut vreodată.
I-am zâmbit larg și a lăsat privirea în jos. Cred că se simțea incomod pentru că i-am luat apărarea iarasi. Îmi venea să-l strâng în brațe și să-i spun că niciodată nu voi permite altora să-l supere, dar m-am abținut.
A sunat la pauză și toți colegii noștri au părăsit cabinetul de biologie. S-a lăsat o liniște mortală. Priveam cum Chris îsi strângea lucrurile de pe banca sa, fără să-mi dea măcăr un pic de atenție.
- De ce ai întârziat? l-am întrebat eu și m-am apropiat de el.
- Nu am auzit deșteptătorul, zise el plictisit.
- Clar. Ce ai de gand să faci azi?
Întrebându-l despre asta, mă gândeam la planurile mele pe diseara.
- După ore trebuie să mă întâlnesc cu o persoană și nu știu când voi ajunge acasă.
- Și cine e tipa? întreb eu și zâmbesc mirat.
El a roșit imediat. Deci aveam dreptate? Prietenul meu singuratic, s-a îndrăgostit … trebuie să mă bucur sau nu?
Simțeam cum devin gelos. Va petrece mai mult timp cu ea decât cu mine. Eram egoist din cale afară.
- Nu o cunoști, a zis el și repede a schimbat tema:
- Îți mulțumesc pentru că i-ai închis gura lui Mark, căci sigur nu era să mă abțin și nu ieșea nimic bun din asta.
- Și dacă tot a venit vorba, atunci spune-mi de ce ești trist? Numai nu zi că Mark nu a avut dreptate, sunt sigur că ai plâns, văd asta dupa ochii tăi.
- Nu vreau să vorbesc despre asta, zise Chris și buzele îi tremurară ușor, trădându-i durerea din suflet.
Mi-am dat seama imediat că e vorba despre surioara lui. Probabil iar a avut coșmaruri și nu a dormit bine. Mi se rupea inima când îl vedeam în așa hal.
L-am îmbrățișat strâns și i-am șoptit încurajator:
- Nu imi place să te văd așa trist. Spune-mi ce pot să fac pentru tine? Vreau să te ajut… ah, știu ce iți trebuie! Ai nevoie de distracție. Vin la ora 21:00 să te iau de acasă, ok?
El iși lăsă capul pe umărul meu. Fără să vreau am început să îi mângâi părul. Atunci m-am gândit că între noi doi era un contrast puternic: blond și brunet - alb și negru. Asta imi plăcea la nebunie. Chris a tresărit ușor și s-a îndepărtat de mine.
- Bine, dar acum trebuie să plec…
- Parca-i zis că pleci după ore!
Eram confuz și nu înțelegeam de ce se poartă așa de straniu.
- M-am răzgândit, spuse el și ieși val-vârtej din cabinet.
Ceva m-a făcut să îl urmăresc. Eram extrem de curios să văd cine e fata care i-a cucerit inima. Chris a ieșit din liceu. Nu l-am urmat, dar m-am apropiat de un geam. Îl puteam vedea perfect de acolo. A sunat clopoțelul, anunțând începutul orei, dar nu i-am dat nici un pic de atenție. Chris vorbea cu cineva la telefon și părea extrem de nerăbdător. Peste cinci minute la locul cu pricina s-a oprit o mașină roșie și sigur la volan nu era o persoană de genul feminin. Era un tip. De ce Chris m-a mințit și cine era bărbatul din salon?
Prietenul meu s-a așezat în acea mașină și l-a sărutat pe obraz pe individ! Nu știam ce să cred! Avea prieteni mai buni ca mine? De ce pe mine nu m-a sărutat niciodata așa familiar pe obraz? Eram foarte apropiați, suntem cei mai buni prieteni la urma urmei. Dar poate bărbatul din automobil era o ruda de-a lui. Nu știam prea multe despre familia lui Chris, căci nu îi plăcea să vorbească despre ei. Probabil era un văr de-al său, dar cum nu ar sta lucrurile, avea să aflu în curând.
Cu aceste gânduri încurcate, m-am pornit spre cabinetul de matematică. Ce noroc avea Chris că absenta. Ambii detestăm matematica și chiar dacă eu invăț cât de cât, cunoștințele prietenului meu cel mai bun, la această materie, sunt egale cu zero. Crina s-a așezat cu mine în bancă, zâmbind frumos. Ar trebui să mă gândesc mai serios la propunerea ei de a fi împreună. E perfectă pentru mine, dar sper să mă poată răbda …
***

[Fiction]

Asa... Mersi ca m-ai anuntat.
Bun. De acum nu cred ca o sa mai comentez ceva in legatura cu felul cum ai scris, pentru ca iti zic ca mereu totul e in balanta si e chiar foarte ok. Poate deveni enervant daca zic in fiecare postare ca totul e super ok, deci sper ca intelegi.:))
Bun; actiunea din capitolul asta mi s-a parut foarte interesanta si captivanta. Lucrurile devin tot mai aprinse daca s-ar putea zice asa si, trebuie sa recunosc ca-mi place foarte mult acest aspect. Defapt, imi place tot la fic pana acum. Nu prea am ce sa mai comentez pentru ca sunt speechless acum.
Abia astept continuarea si sper sa ma anunti si de asta data cand o postezi. :)

[.Dudiii]

Alex se gandeste doar la o relatie de prietenie? Glumeste cumva? Prieteni? Cel mai bun prieten? Hey! Ar trebui sa se gandeasca si la alceva, nu numai la un prieten bun si totusi daca e gelos...uhm.. gelozia nu se manifesta chiar asa de repede la un prieten, deci proabil tine la el, adica il iubeste, insa nu-si da seama. Nici macar nu se gandeste ca l-ar putea iubi. Oh...damn it! I luv this!
Chris, Chris, Chris, vad ca el chiar nu se poate abtine chiar s-a dus la tipul ala caruia i-am uitat numele? T_T.. Eh...dupa ce l-a infierbantat Alex, e si normal sa plece asa.
Stop! Alex vrea sa fie cu fufa aceea? /:) Nici gand! Si ar fi naspa sa-i zica asta lui Chris, ar fi total oribil, s-ar simti foarte jalnic. Nu mai comentez, tu esti artista, deci...continua.
Vad ca vi repede cu capitolele, eu sunt obijnuita sa se posteze la un fic urmatorul capitol peste doua trei zile, deci inca un motiv sa-ti iubesc fic-ul :-?.

[Wolves]

Mersi mult pentru commuri. Se intampla multe in ficul asta si acum va place, dar nu am idee care va vi reactia voastra mai incolo. Vom ajunge si vom vedea ;)) Eu pot pune capitole in fiecare zi, as vrea sa ajung mai repede la sezonul doi, adica la zi, sa mai scriu si eu. Asa ma plictisesc. Dar capitolele sunt mici, cred ca voi pune cate doua. Si se apropie niste scene mai +18, voi anunta, in caz de sunt careva ce nu accepta asa ceva. *hugs*