Sunetul unei iubiri interzise(shounen-ai)

[Mitsukai Yoru]

Capitolul 1:Sarutul mortii

E noapte. Luna isi ineaca stralucirea intr-un intuneric zdrobitor. Un fosnet usor se poate distinge in acea liniste apasatoare. In parc, vantul imprastie petalele florilor de cires. O ploaie rozalie iti asterne in cale un covor nemarginit de amintiri crunte. Un puls surd se scurge prin clipele infinite ale timpului nesfarsit.

"Singur...iar am ramas singur pe Pamant. Oare e destinul meu sa nu am pe nimeni? De ce nu pot sa simt nimic? Ma simt ca o nava pierduta in ocean. De ce cerul nu poate auzi cuvintele inimii mele? Asa ar putea sa-mi trimita pe o raza a lunii cea mai mica stea, care sa-mi aduca sufletul la viata si sa ma trezeasca din acest cosmar in care ma afund. Atatia ani am fost abandonat de viata. Ar putea macar sa se uite in urma ei, sa vada ca tot ce lasa sunt dureri sfasietoare, care imi taie aripile. "

Mergand pe aleea parcului si oprindu-se din cand in cand sa priveasca abisul intunecat de deasupra sa, observa ca a ajuns intr-un loc necunoscut. Un mic izvor isi ineca susurul in noaptea adanca. Copacii se unduiau ca niste fantasme in adierea vantului ce le smulgea gemete asurzitoare. In fata sa , de nicaieri aparura trei persone. In intuneric, fetele lor nu se puteau distinge, insa infatisarea impunatoare a acestora se facea observata inca de la cativa metri. Unul veni inspre el si pana sa-si dea seama baiatul de intentia necunoscutului, acesta ajunse langa el zambind.
-Deci tu esti celebrul copil, cu o forta nemaiintalnita. Ma gandeam la cineva mai puternic, nu la o corcitura. Insa, esti destul de frumos pentru un baiat de pe strazi. Ia zi, cum ai facut de te-ai descurcat? Chiar m-ai facut curios. Ai omorat pe cineva, ti-ai pus in valoare puterile nemarginite? zise strainul cu un ras ironic. Ia sa vedem noi, cat de bine stii tu sa saruti. Poate cine stie, te fac sclavul meu.
Strainul se apropie de el si il trase de mana, lipindu-si corpul de al sau si prinzandu-i barbia in stransorea mainii sale. Baiatul se zbatea, insa degeaba. Nu reusea sa scape. Un sarut dureros il face sa renunte la orice incercare de a se elibera din bratele celuilalt. Buzele ii erau muscate cu pofta, ca si cand ar fi vrut sa-i smulga carnea. Sangele incepu sa se stranga la coltul gurii si sa curga intr-un firicel subtire.

"Ce se intampla cu mine? De ce-mi simt corpul greu? Nu mai am putere...Totul se invarte in jurul meu. Ce mi-a facut de ma simt atat de ametit? se gandi acesta."

Mainile ii cazura pe langa corp, capul i se lasa usor pe spate si ochii sai albastrii incepura sa se inchida, prinzand odata cu ei si imaginea acelui baiat, care inca savura gustul buzelor sale. Inima ii batea cu putere si sangele fierbea in el. Piciorele tremurau pana cand, nemaiputand sustine greutatea corpului, cedara. Acum era prada acelui baiat, ce-i secase inima cu atingerea sa.
Dupa ce vazu strainul ca tanarul era inconstient, ii dadu drumul razand si disparu la fel de repede cumisi facu aparitia.
Acum, baiatul era intins pe aleea pustie. Inima i se oprise, ochii pareau a tremura si intr-un final orice miscare a sa inceta. Murise. Din cer incepura a curge picaturi de ploaie. Noaptea plangea si-si revarsa tristetea pe copul acestuia . Parul sau albastru era imbibat cu apa. Firele ce ramasera pe fata sa ii acopereau chipul. Ochii sai albastrii incetara a mai privi si se inchisera intr-un somn adanc, din care poate nu se va mai trezi niciodata. Si totusi...cine era persoana care-i facuse atata rau?
Pana sa devina inconstient, ii vazuse fata. Ochii lui erau negrii ca noaptea; atat de patrunzatori incat te speriai cand te priveau. Era un sentiment necontrolat . Parul sau la fel de intunecat ii cadea rebel pe fata, acoperindu-i fruntea . Nu apuca sa vada mai mult.
Ploaia curgea pe fata sa palida. Culoarea ei disparu si ramase precum un inger adormit ce se zbate in incercarea deplorabila de a iesi din ghearele mortii, ce-l trageau pana-n strafundul iadului. Lumina nu se mai zareste.
Noaptea trecea si timpul morbid se cufundase in lacrimile cerului.
Deodata, din obscuritatea noptii, o lumina se zari. Cobora incet pana in dreptul baiatului. Se opri langa el si-l privi melancolic. Ingenuche langa el si-i atinse mana rece. Inchise ochii si isi ridica bratele deasupra sa. Corpul celui ce zacea se ridica incet, condus de o lumina stralucitoare. Simti cum ceva patrunde in el. O caldura ciudata ce isi face loc prin corpul sau. Deschise ochii si privi persoana din dreapta sa. Era atat de frumos. Parul sau blond flutura sub o putere necunoscuta. Ochii sai albastrii il priveau ca si cum l-ar veghea. Cine era acea persoana?
Nemaiputand rezista frigului, se lasa in mainile necunoscutului, lesinand.
A doua zi cand se trezi era intr-un pat cald. Deschise ochii si vazu umbra unei persoane ce il veghease toata noaptea. Era acelasi baiat din visul sau.
-Cine esti? murmura acesta fara vlaga.
-Te-ai trezit, zambi strainul. Ma numesc Yan. Nu stiu daca iti mai aduci aminte de mine, dar te-am gasit in parc aproape mort. Daca nu ajungeam la timp, nu mai traiai mult .
-Deci tu esti ingerul din visul meu! Eu sunt Yoru .
-Ce s-a intamplat? Cum de ai ajuns acolo aproape mort, cine te-a ranit ?
-Nu stiu. Mergeam prin parc si a aparut cineva in fata mea. Un baiat ciudat, care...
Yoru se opri rosind. Nu stia cum sa-i spuna ca a fost sarutat de un baiat. Era ceva neobisnuit. Ce va spune celalat daca va afla asta? Oare va fii scarbit de el?Dar nu era vina lui.
-Care...m-a sarutat. Nu stiu ce s-a intamplat cu mine, ca totul s-a intrerupt acolo si am adormit.
-Ryu...iar a facut asta. Si i-am zis de atatea ori sa se potoleasca .
Yoru il privi ingrozit. Era prieten cu cel care-l sarutase. Totusi...l-a salvat. Cum va putea sa-i multumeasca vreodata?

Si acum cateva poze:)

-Yan...he's hot... :x

-yoru...he's really sweet :*

-Ryu...mmm.. ::)


sper sa va placa