23-07-2012, 10:52 PM
1.Oameni tristi
Uita-ma
Cad,cad peste corpul tau rece,nemiscat.Linistea din jur,apoi vocea ta,imi soptesti iar dorinta iti tremura calda in glas.Iti pot pune in brate globul viselor mele dar imi e teama ca se va sparge rasunator in sute de particule,si daca minti?Am sa astept,asa cum astepti un tren sa vina sau sa plece.Aerul e intesat de minciunile tale,si le aud ca pe un ecou..ah si vocea ta,dulce ragusita o aud incet,incet.Mergi incet,regaseste-te cauta`ti echilibrul,vreau sa ma strangi in brate…bratele care ieri ma iubeau.Fugi.Lasa marea sa mai ude tarmul inca o data...
Daymare
E gol.E rece.Rece ca pielea ta iarna.Sunt atatea de spus,si stiu ca ce vreau,vreau in zadar,iti joc jocul sau,tu defapt il joci pe al meu,dar pana cand?Nu,nu renunt acum.Nu mai am nimic,si atunci de ce sa renunt,cand nu am ce pierde?Ai calcat in picioare visele mele,le-ai rupt ca pe niste pagini neinsemnate,le-ai taiat,le-ai facut praf,si tot praful l-ai imprastiat in vantul rece,ca sa ma pierd si eu odata cu ele.
Udeva
Lasa-mi soaptele pe perna si pierde-te in timp,ascunde-ma acolo unde nu ma va gasi nimeni.Cm as putea sa imi rescriu piesa,fara sa fi acolofara sa te regasesc pe acelasi colt de strada.Respiratia ta calda si alba sute de vise imprumutate,servitorii neplatiti pentru niste suflete furate.vad aceeasi reflexie in oglinda zi de zi.mecanic cu acleasi rimt ciudat si pasi marunti spre nicaieri ,in asfaltul rece ,inghetat…mincinos si ireal vis…..nu gasesc motivul,nu gasesc raspunsuri la intrebarile mele,dar daca le`as gasi intrebarile s`ar schimba.mereu trebuie sa renunti la ceva,dar acum e atat de putin incat nu am la ce sa mai renunt,nu mai am pe cine sa pun impotriva vantului.
E aceeasi zi de vara calda,cand ne topeam pe asfalt…e la fel in fiecare zi Si imi lipseste.
Mori de vant
Imi e dor.A devenit o parte din mine,dar nu ma pot juca cu el.E acelasi lucru pentru mine,cand zic ca imi e dor sa cand zic ca imi e somn sau foame.E la fel.E primul ‘lucru” care il simt dimineata si ultimul pe care il simt seara.
Nu mai vreau nimic,dar totusi,vreau tot,tot ce nu pot sa am.Nici cu asta nu pot sa ma joc.Ma joc deobicei.E trist.E vant ,e frig,e rece.Stii de ce imi aduce aminte?De serile frumoase de atunci.Dar tu ai uitat.Eu nu.Probabil ca m`ai uitat de tot,am ramas ca o mica poza de buletin printre sutele de poze si sub mult praf.Era la fel de frig atunci.si ningea frumos.
Patinez pe gheata subtire.O sa se duca totul la fel de frumos cum a inceput.Nu imi gasesc cuvintele,defapt nu mai imi ajung.Sunt atat de multe lucruri pe care as putea sa le spun,si ar trebui dar nu am timp.Cu timpul m`am jucat prea mult.
Obijnuiam sa spun ca am nevoie de tine.Si acum am nevoie,dar parca…
Parca nu ma recunosc.M`am pierdut intre multe vise si cuvinte.Caut,dar nu stiu ce caut…Caut ceva,doar al meu,ceva sa stiu ca e doar al meu si nu va mai putea fi al nimanui niciodata.Bucata mea de pamant,coltul meu de camera,casa mea,ceva in care sa ma regasesc.Dar voi ati distrus totul,fara mila,fara nici un resentiment.Ati ars tot ce puteam numi “al meu” ,si apoi ati imprastiat cenusa.Nu au mai ramas decat niste urme negre,urate,murdare.
Urmele tale pe nisip,marea e rece.De cate ori am visat asta ?De cate ori am vrut asta?Am vrut multe si am avut destule,parca prea multe.Dar acum nu mai am nimic.Mori…de vant.Cand?Ne luptam sa ajungem la un compromis,dar stim la fel de bine ca niciodata nu se va ajunge la asta.Sunt destule,paharul e plin.Si se tot umple.Nu e nici un raspuns.Raspunsul o sa il gasesc eu,atunci cand o sa ma gasesc.
Vant,frig,urat.
Frig
Te caut dar nu te gasesc.Stiu ca esti acolo,dar defapt nu esti.Strazile sunt multe,dar nu mai au nume,s`a sters in timp,sau timpul le`a sters pe ele.Nu e vorba de iubire,pentru ca nu te iubesc.Eu nu iubesc.Doar depind de tine,si tot ceea ce tine de mine,se leaga strans de tine.Prezentul nu mai tine de trecut,te gasesc schimbat,trist.Nu mai esti tu,cum nici eu la randul meu nu mai sunt eu.As putea sa fug de timp,dar timpul nu ma lasa sa fug,ma tine strans in brate ca sa vad din nou noaptea.
Minti,si eu mint la fel ca tine,ma ascund de regrete,pentru ca nu vreau sa le am.Fi sigur ca te vreau pe tine mai mult decat tu pe mine,dar acum nu e timp.As vrea sa folosesc timpul asa cum vreau eu,uneori pot dar de cele mai multe ori,se joaca el cu mine.
Cauta`ma ,ma vei gasi maine,pe strazile fara nume,unde speranta se simte,unde visele sunt vibratii si durerea fum…mult parfum,multe ganduri care cad pe masa,si sunt atat de multe incat nu pot sa le cuprind cu mainile si sa le pun la lloc,sunt atat de multe ,enorm de multe.Sunt reci,inghetate.Frig,e prea frig cand nu esti tu.
Muza
Care nu mai sunt.S`au dus una cate una,prin fum.
Oamenii sunt plictisitori,in felul lor,amuzanti,frumosi.E ciudat ca ti`as spune multe acum,dar nu te gasec.Nu ma lasi tu sa te gasesc.Eu te astept tot acolo.Tu mi`ai aratat ca ma intelegi,dar defapt… crezi.Vreau sa crezi in mine,trebuie sa crezi,la fel de mult cum cred eu in tine.E piela alba,fina,rece,care acopera un trup inalt,subtire.As putea sa te realcatuiesc dupa bunul plac,si daca chiar as putea tot asa ai fi.E ciudat cum reuseam sa intoarcem fiecare lucru sa ii cunoastem marginile,si sa trecem de ele.Aveam limite,dar limitele…Mai mult,am reusit sa le impingem la maxim,apoi le`am depasit cu o oarecare nepasare .Am sfidat prea multe reguli.Le`am distrus.Mi`ai zis ca nu regreti nimic,atunci.Acum iti zic la fel,nu regret nimic.Poate doar ca nu mai esti aici.
Visele tale
Au fost vreodata visele tale atat de aproape incat sa poti sa le atingi,sa le iei si sa le strangi atat de tare in brate incat sa le spulberi..in mii si mii de bucatele,care s`au imprastiat pe gresia din bucatarie cu un sunet ascutit?Sune`mi..macar odata..ai fost?Sau macar vei fi?Sau macar ..esti?Sau eu defapt traiesc intr`un vis,sau intr`o realitate seaca,fara vise.Dar daca sunt ambele,in acelasi timp.Sunt ce vrei,si ce nu vrei.Ce vreau si ce nu vreau.Dis de dimineata,sa ne zambim la cafea,si apoi sa dispar si sa vin maine,dar maine era in fiecare zi.Era seara,nu dimineata.Si ieri e in fiecare zi de vara,si maine va fi fiecare zi de toamna,ultima zi de vacanta,daca iti aduci aminte.Sa iti aduci aminte e strans legat cu a uita.Uiti ca sa iti poti aduce aminte,si iti aduci aminte ca sa poti uita.Filmul se deruleaza usor,incet ca orice alt film,dar cineva a taiat banda,si totul s`a desirat si sa imprastiat,s`a facut un ghem de imagini,care au fost cusute si rulate pe rola.Banda a fugit de pe rola,si se desira aiurea,ciudat.A iesit o poveste haotica dintr`o alta poveste frumoasa.Trebuie sa ii dai foc,sau sa arunci tot in cutia cu amintiri.Fie ca minti,sau nu,ca vrei sau nu.Nu poti schimba nimic.Si nimeni niciodata nu o sa te asculte si nu te va intelege mai bine ca tine.Iti e dor,iti lipsesti pana si tu,dar nu te vei mai regasi asa cum erai niciodata.Iti joci rolul pana la sfarsit,apoi ai sa poti fi unde vrei si cine vrei.Atunci o sa fie timpu`..viitorul.
E ca un tricou intr`un bagaj,nimic mai mult,nimic mai putin.
Este
Este exact ca atunci cand mananci o portocala buna,si iti ramane mult timp gustul acela dulce-amar pe limba mult timp,esti exact asa.Ca zilele de toamna calde ca zilele de vara,si ca serile reci,este ca o zi de vara seara de seara.
Cum se strange pielea alba pe schelet si cum numaram impreuna oasele care o strapung si desenam pe ea ,exact ca pe o panza alba,cu culori puternice,contraste de iarna.Ca un razboi din mintea ta,si cum rezisti sa zici ca e bine asa,si te minti ca vrei inapoi visele tale traite de altii.Minciuni si manipulare a maselor de oameni.Defapt e trecator sau poate nu e trecator.Ca o masinarie care macina vise,macina marunt,marunt,si scoate senzatii.
Acum arunca tot intr`o foaie,si da`i foc.Si in fumul care se destrama in cercuri mari albastre..acum poti sa zambesti cu privirea ta de om pierdut,pentru ca nu o sa te mai gasesc.
Punct contrapunct
SI cand ti-ai dat seama ca iti e dor?Defapt ce e mai important sa fugi sau sa alergi?Si unde o sa ajungi in felul asta,in ritmul asta?Daca o sa cedezi,cine o sa spuna ce vrei tu sa spui?Sau daca nu o sa spui nimic?Tu sau el?Eu sau tu?As putea sa inchid ochii si apoi sa spun tot ce imi trece prin minte dar probabil asta nu ar rezolva nimic pentru voi.Probabil nici pentru mine.Dar nu e nimeni aici sa ma asculte,sau defapt ma ascultati toti si eu nu imi dau seama?Sunteti lacomi si mincinosi.Distorsionati adevarul in cele mai jegoase si hidoase moduri,si imi provocati sila.Nu va urasc,defapt va iubesc.Iubesc sa vad framantarea foastra zilnica,si cum reusesc sa va storc de vlaga si sa va distrug psihic.Si apoi o sa dispar,si o sa imi multumiti pentru asta.Apoi multumirea voastra va fi disperare si o sa va alimentati cu ura.Toate o sa contribuie la decaderea voastra,minut cu minut,secunda cu secunda,picatura cu picatura.
Acolo se amesteca pamantul cu cerul rosiatic, de la particulele de praf,si marea se vede intr`un colt si aerul miroase a sare si a soare o sa ma gasiti.Privim cu ochi diferiti fiecare coltisor de lume,fiecare punct si linie a structurilor ce ne inconjoara
Idee contra idee,punct contrapunct.
.Si daca tu o sa vrei sa ma chemi inapoi,o sa vin la tine,dar tu o sa uiti parfumul meu,dar eu nu o sa te uit pe tine.Sau o sa vi tu la mine.Sau o sa plecam impreuna,cum faceam adineaori,numai ca nu plecam doar vorbeam.Nu dai dovada de intelegere,iar eu pot spune ca te inteleg,sau macar incerc sa te inteleg.
E prea mult spus,o trecere prin prea multe idei,dar multumesc.
Poveste
Povestile se spun,si o sa se spuna mereu.Se spun incet,pe soptite,cand ne ascundem sub cearceafurile reci si albe de bumbac.Se spun din priviri sau din atingeri,in liniste.Se spun la cafeaua de dimineata cand ne jucam cu fumul albastru din tigara ce o impartim,defapt povestile pur si simplu se spun.Arunci toate povestile noastre intr`un geamantan si apoi il pui la mine in brate si fugi.E greu,si imi frange mainile.Sec.Te caut cu privirea dar defapt nu te caut pe tine.Ma caut pe mine in marea asta de oameni.Acum cine o sa mai imi spuna povesti incet,pe soptite,cand ma ascund sub cearceafurile reci si albe de bumbac?O sa mi le spun singura.Eu ma ascult.Eu sunt aici,langa tine,dar tu nu esti.
Poveste
Povestile se spun,si o sa se spuna mereu.Se spun incet,pe soptite,cand ne ascundem sub cearceafurile reci si albe de bumbac.Se spun din priviri sau din atingeri,in liniste.Se spun la cafeaua de dimineata cand ne jucam cu fumul albastru din tigara ce o impartim,defapt povestile pur si simplu se spun.Arunci toate povestile noastre intr`un geamantan si apoi il pui la mine in brate si fugi.E greu,si imi frange mainile.Sec.Te caut cu privirea dar defapt nu te caut pe tine.Ma caut pe mine in marea asta de oameni.Acum cine o sa mai imi spuna povesti incet,pe soptite,cand ma ascund sub cearceafurile reci si albe de bumbac?O sa mi le spun singura.Eu ma ascult.Eu sunt aici,langa tine,dar tu nu esti.
Draga prietene,
Sa iti spun ca m`am gandit mult la tine zilele astea?Sau sa te mint,si sa nu recunosc…
Recunosc,doar tu m-ai facut sa recunosc lucruri pe care eu nu le-as fi recunoscut,m`ai facut sa vorbesc despre anumite lucruri pe care eu nu le`as fi vorbit.M-ai schimbat pe un anumit plan.
As fi vrut sa continuam ceea ce am inceput,dar defapt nu am inceput nimic.Am construit o structura prea fragila,care s-a indoit,a cedat,a inceput sa se sfarame,sa intre in pamant ,pentru greutatile care au fost asezate mult prea usor pe ea.Si bucatelele care au ramas am incercat sa aduc impreuna,sa ridc din nou acea structura,care a fost prea fragila.
As fi vrut sa devina realitate,dar era defapt un vis ce se completa seara de seara,zi de zi,si noua ne placea sa credem ca va deveni realitate.Sau poate,va deveni realitate.
Am gresit eu,si poate tu ca ai crezut in mine.As fi vrut si inca vreau sa iti spun multe,mult prea multe,dar am o retinere.
Nu cred ca iti poti da inca seama cat de mult as fi vrut sa fie mult mai mult decat ceea ce a fost si cat de mult am crezut in tine.Dar nu regret nimic,sau regret,defapt,intorsatura ciudata pe care a luat-o povestea.
Si eu m`am schimbat,draga prietene.Tu nu ai inteles asta,prea bine si nu o sa intelegi asta,decat atunci cand am sa iti povestesc mai multe..la o cafea,intr`o dimineata.
Nu mai stiu nimic de tine,si imi lipsesti mult.Eu poate nu iti lipsesc la fel de mult.E un joc frumos,vezi?
Daca citesti asta sper ca ma intelegi,daca nu,sa stii ca imi e dor de tine si…..
Present edit: Si stii tu care era problema?Distanta,banii si timpul,poate mai putin el,dar si el a contat atunci putin apoi prea mult,dar nu atat de mult
Crezi?
si tu crezi,ca rezolvarea e aici?Problema si ceea ce simti tu acum e defapt sila pentru tot ce te inconjoara.Dezgust pentru minciuna,pentru supunere,pentru rautate,pentru manipulare.Intelegi sau nu intelegi nimic.Depinde ce vrei tu sa intelegi.Se da o mare lupta intre tine si ei,si stii bine ca asa nu ajungi niciunde.Speranta nu moare ultima,moare prima.Mori si tu o data cu ea,si renasti din cenusa,devi altcineva si iti reuseste atat de bine incat nici tu nu te mai recunosti.Nu ai cum sa afli cine esti asa,dar daca tu nu sti,nimeni nu o sa mai stie.Secretul nu mai este secret cand il stiu 2 persoane,dar deja il stie ea si cu tine,aman2.Nu ai nici o idee unde se termina,si nu ai nici o idee de unde incepe.E complicat daca incepi sa crezi ce vor altii sa crezi..daca nu o faci deja
Uita-ma
Cad,cad peste corpul tau rece,nemiscat.Linistea din jur,apoi vocea ta,imi soptesti iar dorinta iti tremura calda in glas.Iti pot pune in brate globul viselor mele dar imi e teama ca se va sparge rasunator in sute de particule,si daca minti?Am sa astept,asa cum astepti un tren sa vina sau sa plece.Aerul e intesat de minciunile tale,si le aud ca pe un ecou..ah si vocea ta,dulce ragusita o aud incet,incet.Mergi incet,regaseste-te cauta`ti echilibrul,vreau sa ma strangi in brate…bratele care ieri ma iubeau.Fugi.Lasa marea sa mai ude tarmul inca o data...
Daymare
E gol.E rece.Rece ca pielea ta iarna.Sunt atatea de spus,si stiu ca ce vreau,vreau in zadar,iti joc jocul sau,tu defapt il joci pe al meu,dar pana cand?Nu,nu renunt acum.Nu mai am nimic,si atunci de ce sa renunt,cand nu am ce pierde?Ai calcat in picioare visele mele,le-ai rupt ca pe niste pagini neinsemnate,le-ai taiat,le-ai facut praf,si tot praful l-ai imprastiat in vantul rece,ca sa ma pierd si eu odata cu ele.
Udeva
Lasa-mi soaptele pe perna si pierde-te in timp,ascunde-ma acolo unde nu ma va gasi nimeni.Cm as putea sa imi rescriu piesa,fara sa fi acolofara sa te regasesc pe acelasi colt de strada.Respiratia ta calda si alba sute de vise imprumutate,servitorii neplatiti pentru niste suflete furate.vad aceeasi reflexie in oglinda zi de zi.mecanic cu acleasi rimt ciudat si pasi marunti spre nicaieri ,in asfaltul rece ,inghetat…mincinos si ireal vis…..nu gasesc motivul,nu gasesc raspunsuri la intrebarile mele,dar daca le`as gasi intrebarile s`ar schimba.mereu trebuie sa renunti la ceva,dar acum e atat de putin incat nu am la ce sa mai renunt,nu mai am pe cine sa pun impotriva vantului.
E aceeasi zi de vara calda,cand ne topeam pe asfalt…e la fel in fiecare zi Si imi lipseste.
Mori de vant
Imi e dor.A devenit o parte din mine,dar nu ma pot juca cu el.E acelasi lucru pentru mine,cand zic ca imi e dor sa cand zic ca imi e somn sau foame.E la fel.E primul ‘lucru” care il simt dimineata si ultimul pe care il simt seara.
Nu mai vreau nimic,dar totusi,vreau tot,tot ce nu pot sa am.Nici cu asta nu pot sa ma joc.Ma joc deobicei.E trist.E vant ,e frig,e rece.Stii de ce imi aduce aminte?De serile frumoase de atunci.Dar tu ai uitat.Eu nu.Probabil ca m`ai uitat de tot,am ramas ca o mica poza de buletin printre sutele de poze si sub mult praf.Era la fel de frig atunci.si ningea frumos.
Patinez pe gheata subtire.O sa se duca totul la fel de frumos cum a inceput.Nu imi gasesc cuvintele,defapt nu mai imi ajung.Sunt atat de multe lucruri pe care as putea sa le spun,si ar trebui dar nu am timp.Cu timpul m`am jucat prea mult.
Obijnuiam sa spun ca am nevoie de tine.Si acum am nevoie,dar parca…
Parca nu ma recunosc.M`am pierdut intre multe vise si cuvinte.Caut,dar nu stiu ce caut…Caut ceva,doar al meu,ceva sa stiu ca e doar al meu si nu va mai putea fi al nimanui niciodata.Bucata mea de pamant,coltul meu de camera,casa mea,ceva in care sa ma regasesc.Dar voi ati distrus totul,fara mila,fara nici un resentiment.Ati ars tot ce puteam numi “al meu” ,si apoi ati imprastiat cenusa.Nu au mai ramas decat niste urme negre,urate,murdare.
Urmele tale pe nisip,marea e rece.De cate ori am visat asta ?De cate ori am vrut asta?Am vrut multe si am avut destule,parca prea multe.Dar acum nu mai am nimic.Mori…de vant.Cand?Ne luptam sa ajungem la un compromis,dar stim la fel de bine ca niciodata nu se va ajunge la asta.Sunt destule,paharul e plin.Si se tot umple.Nu e nici un raspuns.Raspunsul o sa il gasesc eu,atunci cand o sa ma gasesc.
Vant,frig,urat.
Frig
Te caut dar nu te gasesc.Stiu ca esti acolo,dar defapt nu esti.Strazile sunt multe,dar nu mai au nume,s`a sters in timp,sau timpul le`a sters pe ele.Nu e vorba de iubire,pentru ca nu te iubesc.Eu nu iubesc.Doar depind de tine,si tot ceea ce tine de mine,se leaga strans de tine.Prezentul nu mai tine de trecut,te gasesc schimbat,trist.Nu mai esti tu,cum nici eu la randul meu nu mai sunt eu.As putea sa fug de timp,dar timpul nu ma lasa sa fug,ma tine strans in brate ca sa vad din nou noaptea.
Minti,si eu mint la fel ca tine,ma ascund de regrete,pentru ca nu vreau sa le am.Fi sigur ca te vreau pe tine mai mult decat tu pe mine,dar acum nu e timp.As vrea sa folosesc timpul asa cum vreau eu,uneori pot dar de cele mai multe ori,se joaca el cu mine.
Cauta`ma ,ma vei gasi maine,pe strazile fara nume,unde speranta se simte,unde visele sunt vibratii si durerea fum…mult parfum,multe ganduri care cad pe masa,si sunt atat de multe incat nu pot sa le cuprind cu mainile si sa le pun la lloc,sunt atat de multe ,enorm de multe.Sunt reci,inghetate.Frig,e prea frig cand nu esti tu.
Muza
Care nu mai sunt.S`au dus una cate una,prin fum.
Oamenii sunt plictisitori,in felul lor,amuzanti,frumosi.E ciudat ca ti`as spune multe acum,dar nu te gasec.Nu ma lasi tu sa te gasesc.Eu te astept tot acolo.Tu mi`ai aratat ca ma intelegi,dar defapt… crezi.Vreau sa crezi in mine,trebuie sa crezi,la fel de mult cum cred eu in tine.E piela alba,fina,rece,care acopera un trup inalt,subtire.As putea sa te realcatuiesc dupa bunul plac,si daca chiar as putea tot asa ai fi.E ciudat cum reuseam sa intoarcem fiecare lucru sa ii cunoastem marginile,si sa trecem de ele.Aveam limite,dar limitele…Mai mult,am reusit sa le impingem la maxim,apoi le`am depasit cu o oarecare nepasare .Am sfidat prea multe reguli.Le`am distrus.Mi`ai zis ca nu regreti nimic,atunci.Acum iti zic la fel,nu regret nimic.Poate doar ca nu mai esti aici.
Visele tale
Au fost vreodata visele tale atat de aproape incat sa poti sa le atingi,sa le iei si sa le strangi atat de tare in brate incat sa le spulberi..in mii si mii de bucatele,care s`au imprastiat pe gresia din bucatarie cu un sunet ascutit?Sune`mi..macar odata..ai fost?Sau macar vei fi?Sau macar ..esti?Sau eu defapt traiesc intr`un vis,sau intr`o realitate seaca,fara vise.Dar daca sunt ambele,in acelasi timp.Sunt ce vrei,si ce nu vrei.Ce vreau si ce nu vreau.Dis de dimineata,sa ne zambim la cafea,si apoi sa dispar si sa vin maine,dar maine era in fiecare zi.Era seara,nu dimineata.Si ieri e in fiecare zi de vara,si maine va fi fiecare zi de toamna,ultima zi de vacanta,daca iti aduci aminte.Sa iti aduci aminte e strans legat cu a uita.Uiti ca sa iti poti aduce aminte,si iti aduci aminte ca sa poti uita.Filmul se deruleaza usor,incet ca orice alt film,dar cineva a taiat banda,si totul s`a desirat si sa imprastiat,s`a facut un ghem de imagini,care au fost cusute si rulate pe rola.Banda a fugit de pe rola,si se desira aiurea,ciudat.A iesit o poveste haotica dintr`o alta poveste frumoasa.Trebuie sa ii dai foc,sau sa arunci tot in cutia cu amintiri.Fie ca minti,sau nu,ca vrei sau nu.Nu poti schimba nimic.Si nimeni niciodata nu o sa te asculte si nu te va intelege mai bine ca tine.Iti e dor,iti lipsesti pana si tu,dar nu te vei mai regasi asa cum erai niciodata.Iti joci rolul pana la sfarsit,apoi ai sa poti fi unde vrei si cine vrei.Atunci o sa fie timpu`..viitorul.
E ca un tricou intr`un bagaj,nimic mai mult,nimic mai putin.
Este
Este exact ca atunci cand mananci o portocala buna,si iti ramane mult timp gustul acela dulce-amar pe limba mult timp,esti exact asa.Ca zilele de toamna calde ca zilele de vara,si ca serile reci,este ca o zi de vara seara de seara.
Cum se strange pielea alba pe schelet si cum numaram impreuna oasele care o strapung si desenam pe ea ,exact ca pe o panza alba,cu culori puternice,contraste de iarna.Ca un razboi din mintea ta,si cum rezisti sa zici ca e bine asa,si te minti ca vrei inapoi visele tale traite de altii.Minciuni si manipulare a maselor de oameni.Defapt e trecator sau poate nu e trecator.Ca o masinarie care macina vise,macina marunt,marunt,si scoate senzatii.
Acum arunca tot intr`o foaie,si da`i foc.Si in fumul care se destrama in cercuri mari albastre..acum poti sa zambesti cu privirea ta de om pierdut,pentru ca nu o sa te mai gasesc.
Punct contrapunct
SI cand ti-ai dat seama ca iti e dor?Defapt ce e mai important sa fugi sau sa alergi?Si unde o sa ajungi in felul asta,in ritmul asta?Daca o sa cedezi,cine o sa spuna ce vrei tu sa spui?Sau daca nu o sa spui nimic?Tu sau el?Eu sau tu?As putea sa inchid ochii si apoi sa spun tot ce imi trece prin minte dar probabil asta nu ar rezolva nimic pentru voi.Probabil nici pentru mine.Dar nu e nimeni aici sa ma asculte,sau defapt ma ascultati toti si eu nu imi dau seama?Sunteti lacomi si mincinosi.Distorsionati adevarul in cele mai jegoase si hidoase moduri,si imi provocati sila.Nu va urasc,defapt va iubesc.Iubesc sa vad framantarea foastra zilnica,si cum reusesc sa va storc de vlaga si sa va distrug psihic.Si apoi o sa dispar,si o sa imi multumiti pentru asta.Apoi multumirea voastra va fi disperare si o sa va alimentati cu ura.Toate o sa contribuie la decaderea voastra,minut cu minut,secunda cu secunda,picatura cu picatura.
Acolo se amesteca pamantul cu cerul rosiatic, de la particulele de praf,si marea se vede intr`un colt si aerul miroase a sare si a soare o sa ma gasiti.Privim cu ochi diferiti fiecare coltisor de lume,fiecare punct si linie a structurilor ce ne inconjoara
Idee contra idee,punct contrapunct.
.Si daca tu o sa vrei sa ma chemi inapoi,o sa vin la tine,dar tu o sa uiti parfumul meu,dar eu nu o sa te uit pe tine.Sau o sa vi tu la mine.Sau o sa plecam impreuna,cum faceam adineaori,numai ca nu plecam doar vorbeam.Nu dai dovada de intelegere,iar eu pot spune ca te inteleg,sau macar incerc sa te inteleg.
E prea mult spus,o trecere prin prea multe idei,dar multumesc.
Poveste
Povestile se spun,si o sa se spuna mereu.Se spun incet,pe soptite,cand ne ascundem sub cearceafurile reci si albe de bumbac.Se spun din priviri sau din atingeri,in liniste.Se spun la cafeaua de dimineata cand ne jucam cu fumul albastru din tigara ce o impartim,defapt povestile pur si simplu se spun.Arunci toate povestile noastre intr`un geamantan si apoi il pui la mine in brate si fugi.E greu,si imi frange mainile.Sec.Te caut cu privirea dar defapt nu te caut pe tine.Ma caut pe mine in marea asta de oameni.Acum cine o sa mai imi spuna povesti incet,pe soptite,cand ma ascund sub cearceafurile reci si albe de bumbac?O sa mi le spun singura.Eu ma ascult.Eu sunt aici,langa tine,dar tu nu esti.
Poveste
Povestile se spun,si o sa se spuna mereu.Se spun incet,pe soptite,cand ne ascundem sub cearceafurile reci si albe de bumbac.Se spun din priviri sau din atingeri,in liniste.Se spun la cafeaua de dimineata cand ne jucam cu fumul albastru din tigara ce o impartim,defapt povestile pur si simplu se spun.Arunci toate povestile noastre intr`un geamantan si apoi il pui la mine in brate si fugi.E greu,si imi frange mainile.Sec.Te caut cu privirea dar defapt nu te caut pe tine.Ma caut pe mine in marea asta de oameni.Acum cine o sa mai imi spuna povesti incet,pe soptite,cand ma ascund sub cearceafurile reci si albe de bumbac?O sa mi le spun singura.Eu ma ascult.Eu sunt aici,langa tine,dar tu nu esti.
Draga prietene,
Sa iti spun ca m`am gandit mult la tine zilele astea?Sau sa te mint,si sa nu recunosc…
Recunosc,doar tu m-ai facut sa recunosc lucruri pe care eu nu le-as fi recunoscut,m`ai facut sa vorbesc despre anumite lucruri pe care eu nu le`as fi vorbit.M-ai schimbat pe un anumit plan.
As fi vrut sa continuam ceea ce am inceput,dar defapt nu am inceput nimic.Am construit o structura prea fragila,care s-a indoit,a cedat,a inceput sa se sfarame,sa intre in pamant ,pentru greutatile care au fost asezate mult prea usor pe ea.Si bucatelele care au ramas am incercat sa aduc impreuna,sa ridc din nou acea structura,care a fost prea fragila.
As fi vrut sa devina realitate,dar era defapt un vis ce se completa seara de seara,zi de zi,si noua ne placea sa credem ca va deveni realitate.Sau poate,va deveni realitate.
Am gresit eu,si poate tu ca ai crezut in mine.As fi vrut si inca vreau sa iti spun multe,mult prea multe,dar am o retinere.
Nu cred ca iti poti da inca seama cat de mult as fi vrut sa fie mult mai mult decat ceea ce a fost si cat de mult am crezut in tine.Dar nu regret nimic,sau regret,defapt,intorsatura ciudata pe care a luat-o povestea.
Si eu m`am schimbat,draga prietene.Tu nu ai inteles asta,prea bine si nu o sa intelegi asta,decat atunci cand am sa iti povestesc mai multe..la o cafea,intr`o dimineata.
Nu mai stiu nimic de tine,si imi lipsesti mult.Eu poate nu iti lipsesc la fel de mult.E un joc frumos,vezi?
Daca citesti asta sper ca ma intelegi,daca nu,sa stii ca imi e dor de tine si…..
Present edit: Si stii tu care era problema?Distanta,banii si timpul,poate mai putin el,dar si el a contat atunci putin apoi prea mult,dar nu atat de mult
Crezi?
si tu crezi,ca rezolvarea e aici?Problema si ceea ce simti tu acum e defapt sila pentru tot ce te inconjoara.Dezgust pentru minciuna,pentru supunere,pentru rautate,pentru manipulare.Intelegi sau nu intelegi nimic.Depinde ce vrei tu sa intelegi.Se da o mare lupta intre tine si ei,si stii bine ca asa nu ajungi niciunde.Speranta nu moare ultima,moare prima.Mori si tu o data cu ea,si renasti din cenusa,devi altcineva si iti reuseste atat de bine incat nici tu nu te mai recunosti.Nu ai cum sa afli cine esti asa,dar daca tu nu sti,nimeni nu o sa mai stie.Secretul nu mai este secret cand il stiu 2 persoane,dar deja il stie ea si cu tine,aman2.Nu ai nici o idee unde se termina,si nu ai nici o idee de unde incepe.E complicat daca incepi sa crezi ce vor altii sa crezi..daca nu o faci deja