Ego, alter ego

[Paradox]

Scriu de ceva timp, desi m-am dat pe tanjala rau de tot in ultima vreme... Tocmai de aceea o sa postez poezii vechi. Dar imi va reveni si mie cheful... One day or another.


Dialog

M-am mutat într-o cameră insalubră de spital,
pentru că nu am mai avut curaj
să îmi caut inima.

Mi s-a înnegrit,
pentru că treceam absentă pe vechile alei
în paragină.

S-a fosilizat,
pentru că am uitat ce e curajul -
îmi acopeream ochii mai întâi cu moloz, apoi cu beton.

Åži la spital era un om, care mi-a spus :
“Mai aproape de nefiinţă decât de om
este Demiurgul”.

“Mai degrabă privesc pe geam, la vechile mele alei
decat să ajung unde poate ajunge oricine”, i-am răspuns.

“Nu vrea nimeni cu adevărat. Şi stii de ce?
Pentru că
acolo nu se află nimic.”

Şi ochii lui iluzorii îmi cercetau trupul
de parcă vedeau numai pante, valuri şi văi cu fum
hieratic.

“Sunt obosită. Vreau să dorm,
vreau să ajung
în visare;
dar nu vreau să fiu
visare.”

Åži am adormit.

[Miss Serenity]

Ei bine...asta intradevar este o poezie putin mai diferita...si ma bucur ca o pot spune intr-un sens pozitiv.
Se vede ca ai experienta...si te rog sa nu te opresti aici...ar fi pacat...ai un stil aparte de a-ti exprima sentimentele in versuri...un stil frumos...si chiar as vrea sa citesc mai mult...plus ca imi place faptul ca nu te limitezi la cuvinte si expresii banale...bravo tie.
Mult succes in continuare!

[Paradox]

Multumesc, Tatiana. Nu ai idee cat apreciez!

Da, fara diacritice. Imi e mult prea lene... Mea culpa.

Unui strain

de fapt, e pentru tine; cretinule

coboara in mine
s t r a i n e

spune-mi povesti cu seri de vara si cu doi nebuni alergand pe plaja

sopteste-mi in ureche noaptea tarziu
stiu ca daca as inchide ochii si mi-as intinde mainile spre tine
as putea sa iti ating parul balai
sau saten
sau negru
as putea sa imi plimb degetele pe obrajii tai arsi de soare si sa spun
c a v a t r e c e

picura-mi plumb
in ochii mei
pe buzele mele
picura-mi plumb in suflet si priveste-ma tarandu-ma
s p r e i n f i n i t

si lasa timpul sa fuga
lasa-ma sa iti cant melodia pe care nu o mai stii de mult timp
lasa-ti cuvintele sa alunece in cartile pe care nu mi le vei scrie niciodata
lasa orizontul sa se rupa si sa vegheze asupra a
d o i s t r a i n i

cauta-ma prin ochii
a l t o r a

coboara in mine straine
coboara
noaptea tarziu
cand sunt cel mai pustiita
de mine
de tine
d e N O I

[Ich.]

Nu pot decat sa inghit in sec si sa tac. Frumos, foarte frumos.
M-ai lovit destul de tare, adanc in sentiment. Ai un mod de expunere ciudat, al tau, doar al tau si-asta iti face fiecare cuvant special.
Mi-a placut mult poezia, mai mult decat prima.
Fi pe pace, draga mea *hugs*

[Miss Serenity]

Poezia asta este intradevar superba...cel mai mult mi-au placut:
"lasa-ti cuvintele sa alunece in cartile pe care nu mi le vei scrie niciodata"
si
"cauta-ma prin ochii
a l t o r a"
Deci versurile acelea au fost absolut superbe...ca si toata poezia de altfel.
Ich. are dreptate...ai un stil al tau care iti face fiecare cuvant special (ca sa o citez).
Ce pot sa spun decat...mult succes si astept urmatoarea poezie.

[Sayuuki]

Eşti o artistă, asta e sigur. Sentimente, they hit me right in my chest. Poeziile tale dor. Într-un mod plăcut, desigur. Şi nu glumesc, după ce le-am citit, mă doare inima. (să nu omitem că de ceva timp pe mine mă doare inima destul de des ). Cum să-ţi comentez poeziile? Nu am cum, te-aş comenta pe tine. Două lucruri am aflat acum de la tine : poezile nu trebuie să aibă neapărat rime ca să fie poezii. Şi doi, m-a lovit inspiraţia. Deci mulţumesc mult, chiar ma-i determinat să mai scriu şi eu ceva. Dacă vrei, te rog, trimite-mi şi mie id-ul tău prin PM. "Sentimente, they hit me right in my chest."

[Paradox]

Apreciez fiecare cuvintel scris in topic-ul asta; va multumesc enorm. Sper sa va mai vad pe aici.
Something fresh, scris intr-un moment nu foarte prielnic pentru integritatea mea psihica.


Cand merg cu trenul

...aud bataia vantului prin clapele
rasarite din morti
si vad florile crescute din
gari abandonate
aud vise jucandu-se de-a v-ati ascuns in capite de fan
miros libertatea vesnica din crestele muntilor

Cand merg cu trenul
suvitele mele sunt incurcate
parul imi este ondulat
cearcanele adanci
ochii-mi devin albastri
si-n ei zac
nelinisti nespuse
dintre buzele-mi cuvinte moarte se sting
pe o sina sau pe o roata de tren
si am impresia ca sunt atat de singura incat
imi vine sa mor

Cand merg cu trenul
nu sunt eu cea care isi ascunde vorbele
cu carduri de cocori ma fac sa tac
si imi canta tristetile
mai bine decat orice bach sau rachmaninoff

Cand merg cu trenul
iubesc in treacat
un eros care imi vorbeste cu “tu…”
si care saruta aiurea
spune povesti cu valuri si stele
si imi canta despre noi
- dar doar in treacat -

Cand merg cu trenul
crosetez amintiri…