14-07-2012, 10:50 PM
Well, am adus next-ul. Va rog sa acceptati scuzele mele ^:)^ Pentru ca am stat atat insa am fost la tara #-o si imi era cam greu sa tastez de pe telefon:)). Oricum, am realizat cat e de greu sa descrii o lupta daca narezi la persoana I. Da...nu e un capitol stralucit... Astept pareri:D
Stateam cu garda sus si asteptam o alta lovitura. Am avut reflexe bune…era cat p-aci sa fie facut bucati Kakashi-sensei. Ascultam cu atentie. Mi-am inchis ochii incercand sa localizez dujmanul. Incercand sa aud. Era o liniste mormantala. Cand dintr-o data am auzit nuiste miscari. Dar veneau din parti total diferite. Simteam nergie in toata padurea, parca era vie. Stai putin…energia asta e mult prea puternica…asta nu e Shikamaru. Pot sa simt asta. Mi-am deschis ochii indreptandu-ma rapid, lovind intrusul cu evantaiul. A zburat cativa metri mai incolo, dar mult prea putin, la cat de tare l-am lovit.
-Temari ce faci?zice intrusul ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.
-Nu face pe prostul cu mine. Cine esti? Aratate lasule!” Ciudatul incepe sa rada malefic apoi se ridica trasnformandu-se intr-o creatura struto-caino-crocodilo-dinozauro-gaina… Avea bot de Rotwailer, o creasta ascutita de strut, care parca era facuta din cutite, dinti uriasi si excesiv de multi exact ca si un corcodil…si din perspectiva mea avea corpul unui dinozaur. Si scotea sunete de gaina. Patetic. Ma infiora doar cand ma uitam la el. Parea foarte puternic, si parea de neinvins. Era mare. Orice e mare trezeste un sentiment involuntar de frica in tine. E greu sa te lupti cu ceva atat de mare. Orice atac ai arunca inspre el nu l-ai putea rani. E aproape imposibil.
-Esti perpicace pustoaico…Dar nu destul. Zise creatura continuand sa creasca. Crestea, si crestea tot mai mare. L-am atacat cu “Dust Wind” in moduri repetate, fara sa obtin vreun rezultat. E imposibil! Nici n-am reusit sa-l zgarii. A fugit in padure, ascunzandu-ma dupa un copac. Bine. Trebuie sa ma linistesc. Trebuie sa ma gandesc la un plan… Poate daca l-as ataca cu dragonul apoi l-as invoca pe Kamatari as putea sa-l lovesc. Trebuie sa aiba un punct sensibil, undeva. E imposibil sa nu aiba o salbiciune. Tot ce pot sa fac cum e sa incasez loviturile lui ca sa-mi dau seama care e. Doamne…Pornesc in fuga spre atacator, cu gandul de al face sa-si arate puterea. Dar n-am reusit sa fac nimic. Mi-a evitat intr-un fel atacul, fara ca macar sa se miste. Am repetat jutsu-ul fara nici un succes. Ce face? Cu reuseste sa-mi bareze toate atacurile? Stai asa…s-a schimbat cu Shikamaru in cateva secunde, puterea lui apare pesste tot prin padure, si imi evita atacurile fara sa se miste…trebuia sa-mi dau seama.
-Tarziu! Tipa creatura atacandu-ma. Am reusit sa ma feresc facand cateva salturi in spate, un back-flip si cateva fandari. Si desigur, cum sunt eu priceputa, am reusit sa calc stamb. Minunat. Imi mai lipseste o fracutra si totul e perfect. Plus ca sunt in lumea lui si imi citeste si gandurile. E clar genjutsu. Acum trebuie doar sa-mi dau seama cum sa ies din…
Nici macar gandurile nu pot sa mi le termin ca ceva ma loveste din spate. Ma loveste atat de tare incat ma izbesc cu tot corpul de pamant. A fost prea rapid…dar sunt in lumea lui. Si mai e si boala asta. Am dat cu adevarat de dracu. Am reusit sa vad ca m-a lovit un kage-bushin al creaturii de dinainte. Dar nu mai imi amintesc nimic. Boala asta ma face sa imi pierd cunostinta foarte des si sa tusesc mult. Cu o asemenea lovitura in plamani e imposibil sa nu lesin. La fix. Ce sa mai zic? Cred ca mai rezist maxim 10 secunde si apoi…Negru.
.
.
.
.
‘Ce? Ce dracu? N-am scapat de creatura asta? Ce mama masii?’ Gadesc eu in timp ce imi intind mana dreapta. Am lovit ceva. Sper doar sa nu fie iarasi creatura. Nu ma pot misca. Ce naiba s-a intamplat? Abea imi pot misca mainile. Ce sa mai zic de restul corpului. Parca nu mai am control asupra lui. Nu, nu e creatura. Ceva imi atinge mana si e o mana de om. Dar cine e? Un aer atat de rece si umed in jur. Si intuneric. E o pestera. Unde am ajuns? Cum am ajuns aici? Cine e langa mine? Doamne…n-am mai avut atatea intrebari in cap de cand am cautat un ac intr-u car cu fan…la propriu…chiar am facut asta. Cica era un exercitiu de concetrare. Ah…trebuia sa-l ascult mai mult pe sensei la academie. Daca as fi gasit atunci acul ala…cu singuranta as fi putut localiza acum inamicul. Ce prostie am facut? Ok Temari. Aduna-te. Sa le luam pe rand. Unde sunt? Sunt intr-o pestera din cauza aerului umed si intunericului. De ce nu ma pot misca . Nu m-ar fi putut lovi asa tare. Daca era lovitura de vina atunci as fi paralizat instantaneu, pe cand eu ma puteam misca la momentul respectiv…trebuie sa fie altceva…si nimic nu poate fi asa de grav ca si otrava. Da, sunt otravita. Acum mai lipseste doar sa gasesc antidotul. Si n-o sa pot s-o fac in starea asta. Singura mea sansa e sa apara colegii mei de echipa. Cum am ajuns aici? Nu cred ca pot sa raspund la asta fara sa ma misc. Si cel mai important, cine naiba e langa mine?!
-Cine e acolo? se aude o voce tremurata.Chiar la fix, trebuie sa fie un semn.…multumesc lui Dumnezeu gandesc eu zambind. Mai intreb odata apoi atac! Cine e acolo?
-C-Ca si c-cum ai p-putea Zic eu pastrandu-mi obisnuitul ton ironic.
-Temari? Zice el uimit. Ai vreo idee de ce s-a intamplat?
A fost mai ranit ca mine…
-Te salvez a patra oara, lasule.
-Ce chin. Nu, um barbat nu poate sa stea si sa fie protejat de o…
-Iarasi esti misogin? Inca bolborosesti chestiilea alea despre femei si barbati. Cat esti de idiot. Doamne… Esti ceva descendent al romanilor, cu siguranta.
-Depinde cum o iei, poti sa o iei ca o insulta, sau ca o lauda. Eu prefer sa vad partea plina a paharului. Sunt optimist.
Tot ce mi-a trecut atunci prin cap a fost ‘el si optimismul’ dar m-am abotinut sa o zic din dorinta de a nu porni o discutie inutila, pentru a consuma oxigenul si asa destul de rarefiat. Ai vreo idee de ce s-a intamplat?
-Inamicul ne-a prins intr-un genjutsu si apoi ne-a dat o lovitura in zona plamanilor raspandind o otrava in tot corpul care ne impiedica sa ne miscam… Eu m-am luptat cu el, nu stiu tu.
-Stiu si eu asta…dar nu simt nimic. Orice ating nu simt…
-M-ai atins pe mine pe mana…
-Nu-mi dau seama. Nu pot sa percept subastantele. Parca sunt intr-un lichid total.
-Ma intreb cum scapam din asta…Si ma intreb…
-Sht! Ma opreste el din vorbit. Sincer chiar il placeam pe timpul asta…adica il respectam…adica…imi facea placere compania lui…adica…da…poate imi placea de el. Poate ma simteam in siguranta langa el…sau poate pur si simplu il iubeam. Si acum, ma simteam vulnerabila. Prin faptul ca nici unul nu ne puteam misca. Nu sunt genul de persoana care dramatizeaza…nu-mi plac sentimentalismele asta…nu-mi plac cuvintele. Nu-mi place sa arat ce simt. Si sincer…mi-e frica de iubire. Am profitat de faptul ca nu poate simti nimic si l-am imbratisat. Da. Chiar am facut asta. Apoi am asteptat ca respectiva persoana sa ajunga la noi. Macar acum ma simteam impacata. Simteam ca am facut ceea ce trebuie. Chiar daca stiu ca nu simtea nimic. Chiar daca nu i-am spus nimic. Aveam impresia ca stie ca-l iubesc.
-Toata lumea e bine? Aud vocea lui Kakashi-sensei. ‘Kakashi-sensei???? O nu! O sa traiesc. Nu, nu-i a buna. Nu! Trebuie sa ma misc! Misca-te! Misca-te!’ In momentul ala…probabil dupa multe ore corpul meu m-a ascutat. Era exact aceeasi faza ca atunci cand Watson i-a infimp lui Sherlok Holmes o injectie cu adrenalina drept in piept si el a sarit pana in tavan. Exact asa am facut si eu
-Se pare ca da… Zice Kakashi acoperindu-si ochiul drept. Ar trebui sa nu va miscati prea mult…nici nu stiu cum o faceti…aveti o otrava foarte puternica in corp. Va trebui sa ne odihnim cateva zile aici…mai ales ca nu ma pot misca prea mult dupa ce am folosit Mangekyo
-C-ce s-a in-intamplat? Unde e inamicul? intreaba Shikamaru.
-Cred ca ar trebui sa mergem. Incheie, scurt Kakashi.
Am fost carati de Kakashi pana la cea mai apropiata pensiune unde el a cazut intr-un somn adanc. Nici nu ma mir. Oricum lesina dupa fiecare misiune importanta…insa acum suntem in mijlocul misiunii. Ne-am luat fiecare cate o camera si ne-am culcat. Noroc sau nu…tocmai in momentul ala pe acolo treceau Naruto, Sai, Sakura si Guy care erau intr-o misiune. Ne-am intalnit cu ei la pensiune. Erau destul de raniti, proabil dupa o lupta. Am evitat sa vorbim despre misiuni si indatoriri, din motivul de a nu ne pune pe cap unii altora probleme. Asta ar putea duce la insuccesul misiunii. Si ei putin cam mirati sa ne vada. Naruto si Guy l-au luat la mijto tot timpul pe Kakashi-sensei, iar Sakura a preferat sa-si foloseasca energia vindecandu-ne pe noi, si nu razand de noi.
-Baieti, ma scuzati, pot sa particip la conversatia voastra?
-Sai, incepu Sakura incercand sa-si tina calmul, aceasta nu e o conversatie normala, Naruto si Guy-sensei tocmai s-au luat la cearta. Poti sa faci diferenta intre o conversatie si o cearta?
-Da, am citit in cartea asta ca…
-Prostule! Zise Sakura dandu-i un pumn lui Sai.
-Pai, bine, cred c-ar trebui sa cer-ce-tam nu sa ne cer-tam. Zise Sai incercand s-o calmeze pe Sakura.
Dupa o scurta bataie, in care, surprinzator, Naruto nu s-a bagat, l-am ascultat pe cascat, plangandu-se despre desfasurarea urmatorului examen chuunin, la care, din nou aveam sa fiu coordonator, si asta insemnau alte 3 saptamani de umblat de colo-colo prin Konoha si din Konoha in Suna si din Suna in Konoha. Oparatiune care incepu sa ma oboseasca, desi, as fi preferat sa fac schimburi intre elevi la momentul actual decat sa am o otrava misunandu-mi libera prin corp, fara a avea antidotul. Dintr-o data a inceput sa tuseasca ca un apucar cu nasul infundat. Credeam ca ma i-a la misto. A inceput sa respire greu, si apoi a adormit. Din nou am crezut ca se joaca cu mine. Desi nu era situlul lui ii placea sa-mi faca farse. Apoi am observat ca e serios. Tipul chiar nu mai respira.
Am inceput sa ma uit, oarecum speriata dupa Sakura. In momentul ala il vindeca pe Kakashi-sensei. Ok, nu vrea sa deranjez sau sa fiu rea, insa tipul asta mai are un pic si moare in fata ochilor mei. Si nu e o imagine deloc frumoasa.
-Sakura!
Va urma…
Capitolul III
Intalnirea cu struto-caino-crocodilo-dinozauro-gaina
Stateam cu garda sus si asteptam o alta lovitura. Am avut reflexe bune…era cat p-aci sa fie facut bucati Kakashi-sensei. Ascultam cu atentie. Mi-am inchis ochii incercand sa localizez dujmanul. Incercand sa aud. Era o liniste mormantala. Cand dintr-o data am auzit nuiste miscari. Dar veneau din parti total diferite. Simteam nergie in toata padurea, parca era vie. Stai putin…energia asta e mult prea puternica…asta nu e Shikamaru. Pot sa simt asta. Mi-am deschis ochii indreptandu-ma rapid, lovind intrusul cu evantaiul. A zburat cativa metri mai incolo, dar mult prea putin, la cat de tare l-am lovit.
-Temari ce faci?zice intrusul ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.
-Nu face pe prostul cu mine. Cine esti? Aratate lasule!” Ciudatul incepe sa rada malefic apoi se ridica trasnformandu-se intr-o creatura struto-caino-crocodilo-dinozauro-gaina… Avea bot de Rotwailer, o creasta ascutita de strut, care parca era facuta din cutite, dinti uriasi si excesiv de multi exact ca si un corcodil…si din perspectiva mea avea corpul unui dinozaur. Si scotea sunete de gaina. Patetic. Ma infiora doar cand ma uitam la el. Parea foarte puternic, si parea de neinvins. Era mare. Orice e mare trezeste un sentiment involuntar de frica in tine. E greu sa te lupti cu ceva atat de mare. Orice atac ai arunca inspre el nu l-ai putea rani. E aproape imposibil.
-Esti perpicace pustoaico…Dar nu destul. Zise creatura continuand sa creasca. Crestea, si crestea tot mai mare. L-am atacat cu “Dust Wind” in moduri repetate, fara sa obtin vreun rezultat. E imposibil! Nici n-am reusit sa-l zgarii. A fugit in padure, ascunzandu-ma dupa un copac. Bine. Trebuie sa ma linistesc. Trebuie sa ma gandesc la un plan… Poate daca l-as ataca cu dragonul apoi l-as invoca pe Kamatari as putea sa-l lovesc. Trebuie sa aiba un punct sensibil, undeva. E imposibil sa nu aiba o salbiciune. Tot ce pot sa fac cum e sa incasez loviturile lui ca sa-mi dau seama care e. Doamne…Pornesc in fuga spre atacator, cu gandul de al face sa-si arate puterea. Dar n-am reusit sa fac nimic. Mi-a evitat intr-un fel atacul, fara ca macar sa se miste. Am repetat jutsu-ul fara nici un succes. Ce face? Cu reuseste sa-mi bareze toate atacurile? Stai asa…s-a schimbat cu Shikamaru in cateva secunde, puterea lui apare pesste tot prin padure, si imi evita atacurile fara sa se miste…trebuia sa-mi dau seama.
-Tarziu! Tipa creatura atacandu-ma. Am reusit sa ma feresc facand cateva salturi in spate, un back-flip si cateva fandari. Si desigur, cum sunt eu priceputa, am reusit sa calc stamb. Minunat. Imi mai lipseste o fracutra si totul e perfect. Plus ca sunt in lumea lui si imi citeste si gandurile. E clar genjutsu. Acum trebuie doar sa-mi dau seama cum sa ies din…
Nici macar gandurile nu pot sa mi le termin ca ceva ma loveste din spate. Ma loveste atat de tare incat ma izbesc cu tot corpul de pamant. A fost prea rapid…dar sunt in lumea lui. Si mai e si boala asta. Am dat cu adevarat de dracu. Am reusit sa vad ca m-a lovit un kage-bushin al creaturii de dinainte. Dar nu mai imi amintesc nimic. Boala asta ma face sa imi pierd cunostinta foarte des si sa tusesc mult. Cu o asemenea lovitura in plamani e imposibil sa nu lesin. La fix. Ce sa mai zic? Cred ca mai rezist maxim 10 secunde si apoi…Negru.
.
.
.
.
‘Ce? Ce dracu? N-am scapat de creatura asta? Ce mama masii?’ Gadesc eu in timp ce imi intind mana dreapta. Am lovit ceva. Sper doar sa nu fie iarasi creatura. Nu ma pot misca. Ce naiba s-a intamplat? Abea imi pot misca mainile. Ce sa mai zic de restul corpului. Parca nu mai am control asupra lui. Nu, nu e creatura. Ceva imi atinge mana si e o mana de om. Dar cine e? Un aer atat de rece si umed in jur. Si intuneric. E o pestera. Unde am ajuns? Cum am ajuns aici? Cine e langa mine? Doamne…n-am mai avut atatea intrebari in cap de cand am cautat un ac intr-u car cu fan…la propriu…chiar am facut asta. Cica era un exercitiu de concetrare. Ah…trebuia sa-l ascult mai mult pe sensei la academie. Daca as fi gasit atunci acul ala…cu singuranta as fi putut localiza acum inamicul. Ce prostie am facut? Ok Temari. Aduna-te. Sa le luam pe rand. Unde sunt? Sunt intr-o pestera din cauza aerului umed si intunericului. De ce nu ma pot misca . Nu m-ar fi putut lovi asa tare. Daca era lovitura de vina atunci as fi paralizat instantaneu, pe cand eu ma puteam misca la momentul respectiv…trebuie sa fie altceva…si nimic nu poate fi asa de grav ca si otrava. Da, sunt otravita. Acum mai lipseste doar sa gasesc antidotul. Si n-o sa pot s-o fac in starea asta. Singura mea sansa e sa apara colegii mei de echipa. Cum am ajuns aici? Nu cred ca pot sa raspund la asta fara sa ma misc. Si cel mai important, cine naiba e langa mine?!
-Cine e acolo? se aude o voce tremurata.Chiar la fix, trebuie sa fie un semn.…multumesc lui Dumnezeu gandesc eu zambind. Mai intreb odata apoi atac! Cine e acolo?
-C-Ca si c-cum ai p-putea Zic eu pastrandu-mi obisnuitul ton ironic.
-Temari? Zice el uimit. Ai vreo idee de ce s-a intamplat?
A fost mai ranit ca mine…
-Te salvez a patra oara, lasule.
-Ce chin. Nu, um barbat nu poate sa stea si sa fie protejat de o…
-Iarasi esti misogin? Inca bolborosesti chestiilea alea despre femei si barbati. Cat esti de idiot. Doamne… Esti ceva descendent al romanilor, cu siguranta.
-Depinde cum o iei, poti sa o iei ca o insulta, sau ca o lauda. Eu prefer sa vad partea plina a paharului. Sunt optimist.
Tot ce mi-a trecut atunci prin cap a fost ‘el si optimismul’ dar m-am abotinut sa o zic din dorinta de a nu porni o discutie inutila, pentru a consuma oxigenul si asa destul de rarefiat. Ai vreo idee de ce s-a intamplat?
-Inamicul ne-a prins intr-un genjutsu si apoi ne-a dat o lovitura in zona plamanilor raspandind o otrava in tot corpul care ne impiedica sa ne miscam… Eu m-am luptat cu el, nu stiu tu.
-Stiu si eu asta…dar nu simt nimic. Orice ating nu simt…
-M-ai atins pe mine pe mana…
-Nu-mi dau seama. Nu pot sa percept subastantele. Parca sunt intr-un lichid total.
-Ma intreb cum scapam din asta…Si ma intreb…
-Sht! Ma opreste el din vorbit. Sincer chiar il placeam pe timpul asta…adica il respectam…adica…imi facea placere compania lui…adica…da…poate imi placea de el. Poate ma simteam in siguranta langa el…sau poate pur si simplu il iubeam. Si acum, ma simteam vulnerabila. Prin faptul ca nici unul nu ne puteam misca. Nu sunt genul de persoana care dramatizeaza…nu-mi plac sentimentalismele asta…nu-mi plac cuvintele. Nu-mi place sa arat ce simt. Si sincer…mi-e frica de iubire. Am profitat de faptul ca nu poate simti nimic si l-am imbratisat. Da. Chiar am facut asta. Apoi am asteptat ca respectiva persoana sa ajunga la noi. Macar acum ma simteam impacata. Simteam ca am facut ceea ce trebuie. Chiar daca stiu ca nu simtea nimic. Chiar daca nu i-am spus nimic. Aveam impresia ca stie ca-l iubesc.
-Toata lumea e bine? Aud vocea lui Kakashi-sensei. ‘Kakashi-sensei???? O nu! O sa traiesc. Nu, nu-i a buna. Nu! Trebuie sa ma misc! Misca-te! Misca-te!’ In momentul ala…probabil dupa multe ore corpul meu m-a ascutat. Era exact aceeasi faza ca atunci cand Watson i-a infimp lui Sherlok Holmes o injectie cu adrenalina drept in piept si el a sarit pana in tavan. Exact asa am facut si eu
-Se pare ca da… Zice Kakashi acoperindu-si ochiul drept. Ar trebui sa nu va miscati prea mult…nici nu stiu cum o faceti…aveti o otrava foarte puternica in corp. Va trebui sa ne odihnim cateva zile aici…mai ales ca nu ma pot misca prea mult dupa ce am folosit Mangekyo
-C-ce s-a in-intamplat? Unde e inamicul? intreaba Shikamaru.
-Cred ca ar trebui sa mergem. Incheie, scurt Kakashi.
Am fost carati de Kakashi pana la cea mai apropiata pensiune unde el a cazut intr-un somn adanc. Nici nu ma mir. Oricum lesina dupa fiecare misiune importanta…insa acum suntem in mijlocul misiunii. Ne-am luat fiecare cate o camera si ne-am culcat. Noroc sau nu…tocmai in momentul ala pe acolo treceau Naruto, Sai, Sakura si Guy care erau intr-o misiune. Ne-am intalnit cu ei la pensiune. Erau destul de raniti, proabil dupa o lupta. Am evitat sa vorbim despre misiuni si indatoriri, din motivul de a nu ne pune pe cap unii altora probleme. Asta ar putea duce la insuccesul misiunii. Si ei putin cam mirati sa ne vada. Naruto si Guy l-au luat la mijto tot timpul pe Kakashi-sensei, iar Sakura a preferat sa-si foloseasca energia vindecandu-ne pe noi, si nu razand de noi.
-Baieti, ma scuzati, pot sa particip la conversatia voastra?
-Sai, incepu Sakura incercand sa-si tina calmul, aceasta nu e o conversatie normala, Naruto si Guy-sensei tocmai s-au luat la cearta. Poti sa faci diferenta intre o conversatie si o cearta?
-Da, am citit in cartea asta ca…
-Prostule! Zise Sakura dandu-i un pumn lui Sai.
-Pai, bine, cred c-ar trebui sa cer-ce-tam nu sa ne cer-tam. Zise Sai incercand s-o calmeze pe Sakura.
Dupa o scurta bataie, in care, surprinzator, Naruto nu s-a bagat, l-am ascultat pe cascat, plangandu-se despre desfasurarea urmatorului examen chuunin, la care, din nou aveam sa fiu coordonator, si asta insemnau alte 3 saptamani de umblat de colo-colo prin Konoha si din Konoha in Suna si din Suna in Konoha. Oparatiune care incepu sa ma oboseasca, desi, as fi preferat sa fac schimburi intre elevi la momentul actual decat sa am o otrava misunandu-mi libera prin corp, fara a avea antidotul. Dintr-o data a inceput sa tuseasca ca un apucar cu nasul infundat. Credeam ca ma i-a la misto. A inceput sa respire greu, si apoi a adormit. Din nou am crezut ca se joaca cu mine. Desi nu era situlul lui ii placea sa-mi faca farse. Apoi am observat ca e serios. Tipul chiar nu mai respira.
Am inceput sa ma uit, oarecum speriata dupa Sakura. In momentul ala il vindeca pe Kakashi-sensei. Ok, nu vrea sa deranjez sau sa fiu rea, insa tipul asta mai are un pic si moare in fata ochilor mei. Si nu e o imagine deloc frumoasa.
-Sakura!
Va urma…
![[Imagine: universul1.jpg]](http://silviuvasile.ro/wp-content/uploads/2009/12/universul1.jpg)