09-07-2012, 02:35 PM
Fara alte adaugari...am next-ul. Ma bucur sa vad ca am un cititor:D
Ehh…ce mai zi plictisitoare…fara chef de viata, fara nimic de facut. Asta da zi! O zi care merita traita. Tocmai ce ma intorceam de la un gratar la care am fost obligat sa fac cinste. Acum sa steam pe spate la umbra unor copaci privind in prostie cerul si norii. Imi aminteam de zilele acelea in care n-aveam nici o indatorire…parca satul era mult mai linistit si mai calm cu al 3lea Hokage la conducere. Nu zis ca Tsunade-sama e un hokage prost…e doar agitata…si eu urasc agitatia. Sau…sau poate sunt eu? Poate am crescut prea mult…M-am gandit sa devin ninja pentru a fi liber…nu ca sa imi bat capul cu toate prostiile. Dar cred ca astea sunt idatoririle noastre. Sa ne nastem, sa traim, sa luptam, sa muncim si sa murim. Visul meu a fost mereu sa pot fi liber. Alti viseaza sa devina Hokage, alti vor sa fie recunoscuti…insa eu…eu vreau doar sa dorm. N-o sa fiu niciodata obsedat de o fata, sau n-o sa las vreo fata sa fie obsedata de mine…fameile sunt doar o bataie de cap in plus pentru un ninja. Nici nu stiu cum Sasuke suporta tot taraboiul asta.
Sincer…in momentul asta tot ce vreau sa fac e sa ma transform intr-un nor…sunt atata de pufosi si de albi, atat de liberi in a se dispersa si a calatori. Mda…toata lumea ma considera un geniu…poata ca sunt un geniu, desi ma idoiesc, in sat exista sute de alte persoane mult mai intelegente ca mine. In unele cazuri sunt mai prost chia si decat Kiba si Naruto. Am devenit chuunin de vre-un an si e tot mai multa bataie de cap. Intalniri cu fratii Sabaku din Suna pentru a intari relatiile de prietenie dinte cele 2 state, umblatul e colo-pana-colo cu Temari pentru a putea transfera elevii in siguranta. Acum ca frateso` e Kazekage e cel mai bun moment de a cheia o alinta cu Suna pentru totdeauna. Oamenii au asteptari prea mari de la mine. Ma suprestimeaza de prea multe ori. Oameni gen Tsunade-Sama, Ino si Choji.
Cred ca aici sunt inteles doar de Asuma. Asuma e genul ala de profesor care vrea sa devii mai bun, dar prin fortele proprii si prin propriul stil de antrenament. N-as putea fi ca si Guy-sensei, Lee, Naruto sau Kiba. Aici in Konoha practic suntem 2 feluri de oameni. Cei care muncesc care dau tot ce au mai bun, care asteapta fiecare ocazie pentru a demonstra ca sunt cei mai puternici. Si mai cei care prefera sa stea pe un acoperis si sa se uite la cer. In aceasta categorie ma incradez si eu…
Probabil ca am adormit gandind pentru ca nu prea mai imi amintesc multe chestii din ultima ora cand imi aud nume strigat.
“Astazi la orea 5 in fata portii de vest, trebuie sa ajungem in Suna” Aud vocea plictisita, poate la fel de plictisita ca a mea a lui Kakashi-sensei, alt om care isi vede de treaba si care dipare intr-un nor de fum probabil continuandu-si lectura. Ce chin…
Ma ridic amortit de pe iarba si pornesc agale spre casa. Imi verific armele apoi plec spre poarta. Ajuns acolo il vad pe Kakshi-sensei. Imi da detaliile despre misiune si pornim in fuga spre Suna. Drum fara obstacole, asa cum si speram ca o sa fie. Ajunsi la poarta unui sat din tara vantului, o vad apropiindu-se incet pe Temari. Figura atat de cunoscuta de mine, cu care chiar am ajuns sa ma imprietenesc…desi e atat de agitata. Mult prea agitata, negativista si foarte agresiva. M-am luptat cu ea in examenul chuunin, unde am pierdut prin abandon. Ciudat ca am fost singurul care a trecut. Nici macar Naruto care a luptat cu atat de mult devotament si cu atata inversunare si a schimbat gandirea uneia dintre cele mai vechi familii din Konoha, n-a trecut.
“Huh…” Oftez eu cu voce putin cam tare. Nu stiu de ce mi-a venit sa oftez, dar am facut-o. Kakashi-sensei rade intr-un fel ironic,plictisit si ciudat, eu nestiind de ce a facut-o. Si, sincer nici nu vreau sa ma gandesc la o banuiala…nu prea am curaj. Ce l-a facut sa rada? Sa fi fost oftatul meu sau vreo replica amuzanta din cartea din care nu-si mai scoate fata?
“Oare ce misiune ar avea nevoie de cele 2 genii ale frunzei?” Zice Temari apropindu-se
“Ths…E vorba de cheia argintie, pe care trebuie sa o luam din sau Lockt Village. Avem de-a face cu niste nukkenin-i si probabil o amrmata de jounin si chuunini care ne vor intampina.” Incerc eu sa explic cat mai pe suct misiunea care va avea loc.
“Doar atat?” Intreaba ea ironic
“Sa mergem, deci.” zise Kakashi-sensei.
Pe drum mai aveau loc conversatii scute si puerile care nici macar nu mai merita amintite. Intrebari precum “Cum o mai duci?” sau “Ce mai faci?” le puneam amandoi in mod excesiv doarece Kakashi prefera sase delecteze cu o carte, idee mult ami buna decat sa ia parte la conversatia noastra.
Puteam simti plictiseala din aer, cand dintr-o data ceva imi atrage atentia. Luna…la ora asta? Si rasarind de la nord? Gandesc eu privind spre muschiul copacilor.
“Te ingrijoreaza ceva?” Zise Temari probabil observandu-mi privirea nedumerita.
Cand sa ridic degetul sa ii arat pozitia ciudata a lunii, ea se transforma intr-un Shuriken vine cu viteza spre noi. M-am ferit de Shuriken si l-am strigat pe Kakashi-sensei care mi-a facut semn sa tac. Am incercat sa aud vreun sunet. Dar n-am reusit. Atacatorul disparuse deja. Nu-i simteam prezenta. Ce tehnica ciudat a afost aia? Nu avea cum sa se retraga asa de repede dupa ce a atacat. Cand m-am uitat pe cer am observat ca cercul disparuse. Nu mai era acolo…
“Il simt la vreo 600 de metri” Zice Kakashi.
“Ma gandeam eu…”
Temari, vrand sa para sigura pe ea se face ca intelege sitatia…Da…vezi sa nu. Crede ca sunt atat de prost incat sa…
“ In spate!” Striga ea facand o briza cu evantaiul. Ok…Kakashi-sensei e salvat. Dusmanul ramanea ascuns. Super…trebuia sa gasesc ceva. Ce naiba as putea sa…Nu-i nici o cale, singura e sa-l facem pe dujman sa iasa din asunzatoarea lui. Unde s-ar putea ascunde?
PS: Ce ati observat ciudat in capitolul asta?
Capitolul II
*Shikamaru*
O noua misiune, o noua problema.
Ehh…ce mai zi plictisitoare…fara chef de viata, fara nimic de facut. Asta da zi! O zi care merita traita. Tocmai ce ma intorceam de la un gratar la care am fost obligat sa fac cinste. Acum sa steam pe spate la umbra unor copaci privind in prostie cerul si norii. Imi aminteam de zilele acelea in care n-aveam nici o indatorire…parca satul era mult mai linistit si mai calm cu al 3lea Hokage la conducere. Nu zis ca Tsunade-sama e un hokage prost…e doar agitata…si eu urasc agitatia. Sau…sau poate sunt eu? Poate am crescut prea mult…M-am gandit sa devin ninja pentru a fi liber…nu ca sa imi bat capul cu toate prostiile. Dar cred ca astea sunt idatoririle noastre. Sa ne nastem, sa traim, sa luptam, sa muncim si sa murim. Visul meu a fost mereu sa pot fi liber. Alti viseaza sa devina Hokage, alti vor sa fie recunoscuti…insa eu…eu vreau doar sa dorm. N-o sa fiu niciodata obsedat de o fata, sau n-o sa las vreo fata sa fie obsedata de mine…fameile sunt doar o bataie de cap in plus pentru un ninja. Nici nu stiu cum Sasuke suporta tot taraboiul asta.
Sincer…in momentul asta tot ce vreau sa fac e sa ma transform intr-un nor…sunt atata de pufosi si de albi, atat de liberi in a se dispersa si a calatori. Mda…toata lumea ma considera un geniu…poata ca sunt un geniu, desi ma idoiesc, in sat exista sute de alte persoane mult mai intelegente ca mine. In unele cazuri sunt mai prost chia si decat Kiba si Naruto. Am devenit chuunin de vre-un an si e tot mai multa bataie de cap. Intalniri cu fratii Sabaku din Suna pentru a intari relatiile de prietenie dinte cele 2 state, umblatul e colo-pana-colo cu Temari pentru a putea transfera elevii in siguranta. Acum ca frateso` e Kazekage e cel mai bun moment de a cheia o alinta cu Suna pentru totdeauna. Oamenii au asteptari prea mari de la mine. Ma suprestimeaza de prea multe ori. Oameni gen Tsunade-Sama, Ino si Choji.
Cred ca aici sunt inteles doar de Asuma. Asuma e genul ala de profesor care vrea sa devii mai bun, dar prin fortele proprii si prin propriul stil de antrenament. N-as putea fi ca si Guy-sensei, Lee, Naruto sau Kiba. Aici in Konoha practic suntem 2 feluri de oameni. Cei care muncesc care dau tot ce au mai bun, care asteapta fiecare ocazie pentru a demonstra ca sunt cei mai puternici. Si mai cei care prefera sa stea pe un acoperis si sa se uite la cer. In aceasta categorie ma incradez si eu…
Probabil ca am adormit gandind pentru ca nu prea mai imi amintesc multe chestii din ultima ora cand imi aud nume strigat.
“Astazi la orea 5 in fata portii de vest, trebuie sa ajungem in Suna” Aud vocea plictisita, poate la fel de plictisita ca a mea a lui Kakashi-sensei, alt om care isi vede de treaba si care dipare intr-un nor de fum probabil continuandu-si lectura. Ce chin…
Ma ridic amortit de pe iarba si pornesc agale spre casa. Imi verific armele apoi plec spre poarta. Ajuns acolo il vad pe Kakshi-sensei. Imi da detaliile despre misiune si pornim in fuga spre Suna. Drum fara obstacole, asa cum si speram ca o sa fie. Ajunsi la poarta unui sat din tara vantului, o vad apropiindu-se incet pe Temari. Figura atat de cunoscuta de mine, cu care chiar am ajuns sa ma imprietenesc…desi e atat de agitata. Mult prea agitata, negativista si foarte agresiva. M-am luptat cu ea in examenul chuunin, unde am pierdut prin abandon. Ciudat ca am fost singurul care a trecut. Nici macar Naruto care a luptat cu atat de mult devotament si cu atata inversunare si a schimbat gandirea uneia dintre cele mai vechi familii din Konoha, n-a trecut.
“Huh…” Oftez eu cu voce putin cam tare. Nu stiu de ce mi-a venit sa oftez, dar am facut-o. Kakashi-sensei rade intr-un fel ironic,plictisit si ciudat, eu nestiind de ce a facut-o. Si, sincer nici nu vreau sa ma gandesc la o banuiala…nu prea am curaj. Ce l-a facut sa rada? Sa fi fost oftatul meu sau vreo replica amuzanta din cartea din care nu-si mai scoate fata?
“Oare ce misiune ar avea nevoie de cele 2 genii ale frunzei?” Zice Temari apropindu-se
“Ths…E vorba de cheia argintie, pe care trebuie sa o luam din sau Lockt Village. Avem de-a face cu niste nukkenin-i si probabil o amrmata de jounin si chuunini care ne vor intampina.” Incerc eu sa explic cat mai pe suct misiunea care va avea loc.
“Doar atat?” Intreaba ea ironic
“Sa mergem, deci.” zise Kakashi-sensei.
Pe drum mai aveau loc conversatii scute si puerile care nici macar nu mai merita amintite. Intrebari precum “Cum o mai duci?” sau “Ce mai faci?” le puneam amandoi in mod excesiv doarece Kakashi prefera sase delecteze cu o carte, idee mult ami buna decat sa ia parte la conversatia noastra.
Puteam simti plictiseala din aer, cand dintr-o data ceva imi atrage atentia. Luna…la ora asta? Si rasarind de la nord? Gandesc eu privind spre muschiul copacilor.
“Te ingrijoreaza ceva?” Zise Temari probabil observandu-mi privirea nedumerita.
Cand sa ridic degetul sa ii arat pozitia ciudata a lunii, ea se transforma intr-un Shuriken vine cu viteza spre noi. M-am ferit de Shuriken si l-am strigat pe Kakashi-sensei care mi-a facut semn sa tac. Am incercat sa aud vreun sunet. Dar n-am reusit. Atacatorul disparuse deja. Nu-i simteam prezenta. Ce tehnica ciudat a afost aia? Nu avea cum sa se retraga asa de repede dupa ce a atacat. Cand m-am uitat pe cer am observat ca cercul disparuse. Nu mai era acolo…
“Il simt la vreo 600 de metri” Zice Kakashi.
“Ma gandeam eu…”
Temari, vrand sa para sigura pe ea se face ca intelege sitatia…Da…vezi sa nu. Crede ca sunt atat de prost incat sa…
“ In spate!” Striga ea facand o briza cu evantaiul. Ok…Kakashi-sensei e salvat. Dusmanul ramanea ascuns. Super…trebuia sa gasesc ceva. Ce naiba as putea sa…Nu-i nici o cale, singura e sa-l facem pe dujman sa iasa din asunzatoarea lui. Unde s-ar putea ascunde?
PS: Ce ati observat ciudat in capitolul asta?
![[Imagine: universul1.jpg]](http://silviuvasile.ro/wp-content/uploads/2009/12/universul1.jpg)