M-ati schimbat

[luiza_alexandra]

Faceam pas cu pas tot mai greu, simtindu-ma ca si cum mergeam contra curentului, ca si cum prezenta lui ma atragea ca un magnet, iar eu inaintam impotriva acestei forte.
In fata mea era o usa dubla din sticla pe care am intrat ca si cum faceam asta zi de zi, intr-un living urias si extrem de luxos, cu piese de mobilier la fel de sofisticate si o scara care ducea spre etaj. Asa ceva mai vazusem decat in tenelovele. M-am oprit in usa, intrebandu-ma daca nu cumva am gresit locul in care trebuia sa ajung. Pentru prima data m-am uitat inapoi, mai mult din reflex, ca sa realizez ca Will nu mai era acolo. Nu stiam daca sa ma bucur sau sa incep sa plang deja de dorul lui.
Am auzit rasete si tipete, asa ca mi-am indepartat repede cele cateva lacrimi care au apucat sa imi umezeasca obrajii, indreptandu-mi atentia spre sursa din care proveneau. In fata mea, in partea cealalta a incaperii se afla o alta usa de sticla, iar dupa ea, mi-am zarit prietenii stransi in jurul unei piscine. M-am bucurat atat de tare incat am strabatut incapera in fuga spre ei, iar cand am ajuns, m-am oprit in usa, prea socata de frumusetea locului respectiv. N-am apucat sa ma holbez cum trebuie la toate (nu mai vazusem asa ceva decat in filme), ca atunci cand si restul m-au observat, au sarit toti pe mine, cu Andrei in frunte, care isi juca bineinteles rolul de iubit protector si iubitor, imbratinsandu-ma atat de puternic de parca incerca sa ma sufoce. L-au luat fetele de pe mine, acaparandu-ma cu intrebari. Aproape mi-am dat lacrimile cand i-am vazut pe toti atat de ingrijorati, dupa care i-am asigurat ca nu mi s-a intamplat nimic rau si ca Will, e doar prietenul fratelui meu, caruia i-a promis ca ma ia de la aeroport.
Evident, am mintit, dar n-am vrut sa fac atata caz pe tema asta sau sa vorbesc despre el si sa ii fac existenta mai reala decat era deja.
In timp ce Anca se prefacea geloasa pe mine ca am avut onoarea de a sta in aceeasi masina cu o asemenea “bunaciune” de baiat, fara sa stie ca la un moment dat, am facut chiar si mai mult de atat cu el (nici prea mult totusi), l-am observat pe Ionut iesind din casa (vila), mirat sa ma vada acolo, dupa care a sarit si el facandu-si loc printre fete ca sa ma intrebe daca sunt bine si sa ma sugrume cu imbratisarea lui, de care chiar aveam nevoie. M-a sarutat pe frunte si par, fericit ca eram bine, dupa care s-a departat realizand ca aveam un public prea mare pentru astfel de manifestari. Am observat inca de la inceput ca nu eram numai noi acolo, ci si inca alti cativa tineri ce pareau de varste apropiate de ale noastre. Si toti ne priveau suspiciosi, mai ales cei care stiau ca eu si Ionut am format la un moment dat un cuplu. Vazand asta, jenat de iesire lui s-a retras, iar eu am pornit in fuga spre locul in care Oana imi explicase ca se afla camera noastra.
Mergeam cu spatele privind incantata locul minunat in care ma aflam. Din cate imi dadusem eu seama, piscina se afla cumva in spatele acelei vile minunate, in care se parea ca aveam sa locuiesc aproape tot restul verii, avea o forma ciudata si era inconjurata de copaci, sezlonguri si copaci exotici, care ma faceau sa ma simt ca in Hawaii (nu ca as mai fi fost vreodata pe acolo). Imi venea sa topai de multumita de alegerea buna pe care am facut-o, aceea de a veni sa lucrez in Grecia in localul unchiului lui Flori. Nu mi-as fi iertat-o niciodata daca as fi fost nevoita sa imi petrec vacanta acasa, arbitru intre mama si tata.
Aproape ca m-am intristat gandindu-ma la asta, dar n-am apucat sa ma poposesc prea mult cu gandul asupra acestui lucru pentru ca imediat ce m-am intors, gata sa urc scarile, am dat peste cineva care se parea a fi chiar Will.
Mai e nevoie sa mentionez faptul ca in prima faza imi venea sa lesin de uimire?
O Doamne, serios?! Serios?! ma gandeam eu disperata de modul in care lucrurile se complicau intr-una, in loc sa se aranjeze si sa se simplifice frumos.
Mi-am revenit si am schimbat placa asa cum mi-am propus sa o fac in ceea ce il priveste.
- Nu ai plecat inca? l-am intrebat aparent iritata, cu bratele incrucisate la piept si batand din picior.
- Ti-am spus ca nu o sa scapi de mine, mi-a explicat amuzat, continuand sa ma fixeze cu ochii lui albastrii cu o expresie de invingator pe chip.
Foarte amuzant, m-am gandit, incercad sa pun in privirea mea toata ura si dezgustul pe care ar fi trebuit sa le simt.
- Aici lucrez. Nu ai ce cauta aici. Lasa-ma in pace!
Eram atat de nervoasa pe el, incat imi venea sa ii trag o palma peste ochi. In momentul respectiv, aproape ca il uram.
Il uram pentru ca facea totul mai greu.
Pentru ca era singura persoana care era capabila sa ma faca sa ma intorc la vechea Angela, fata indragostita si gata sa faca orice pentru ca dragostea sa mearga bine. Iar eu voiam sa raman asa: rece, rea si narcisita. Macar in felul acesta, cea care cadea nu mai eram eu.
- Si eu lucrez aici. Fac parte din angajatii mai vechi.
Ooo, si mai bine! am gandit sarcastica. Ce mai urmeaza? Sa vina toti colegii mei enervanti impreuna cu maica-mea si cu taica-miu? Sau sa cante Florin Salam in local. Sau… of!!!
Chiar atunci, o mana care nu era a lui Will m-a impins in spate, departe de el, si cu cealalta mana, Ionut i-a tras un pumn de toata frumusetea in fata lui Will, care s-a dat in spate, mai mult ca un om in jurul caruia pe invartea o musca, iar acesta se da la o parte deranjat. Will e cu vreo doi ani mai mare ca Ionut, iar marimea lui nu consta numai in varsta, pentru ca era ceva si mai inalt si mai facut.
- Ionut, a spus Will ca si cum pumnul nu fusese decat o atingere usoara pe umar, menita sa ii atraga atentia. Nu te-am mai vazut de o gramada de timp, a continutat in timp ce eu i-am aruncat fostului prieten o privire gen “Ce naiba te-a apucat?!”, pe care el a ignorat-o, bineinteles. Dupa ce ca Will fusese motivul pentru care m-am despartit de Ionut, acesta ma mai si rapise. Normal ca nu il suporta deloc.
Ionut, ca si mine, isi concentra in privirile pe care i le arunca, toata ura pe care o simtea pentru Will, care continua sa se comporte cu el de parca era o cantitate complet neglijabila.
- Da, dar nu prea imi era dor de tine, i-a spus sincer Ionut, care isi scutura mana cu care il lovise.
De admirat atitudinea lui Ionut pe care, ca tot veni vorba, nu il prea intelegeam. Cel putin nu in ceea ce priveste iubirea nesfarsita pe care mi-o purta sau a energiei lui inepuizabile pentru a incerca din nou si din nou sa ma faca sa ne impacam.
Totusi, stiam ca daca Ionut voia bataie, Will i-ar fi oferit bataie si cred ca as fi putut sa prezic castigatorul. Nu puteam sa las lucrurile sa degenereze atat de mult.
- Ionut, hai, imi arati si mie camera fetelor? am zis repede ca sa ii despart.
L-am luat de mana, si l-am tras sus pe scari, incercand sa il ignor pe Will. Si sa evit o alta bataie. Desi, trebuie sa recunosc, cand Ionut i-a aplicat acel pumn lui Will, in loc sa ma sperii si eu ca o fata finuta ce sunt, in gandul meu tipam “Perfect! Inca o data! Si din partea mea de data asta!” Bineinteles, nu am reactionat asa pentru ca sunt si o actrita destul de buna.
- Iarta-ma Angi, dar iti jur, nu il suport de nicio culoare! a recunoscut Ionut, gandindu-se ca probabil ma suparase. I-ai spus de Andrei, nu?
- Da, da. Ai vazut doar ca i l-am prezentat. Oricum Ionut, hai sa il ignoram. Nu ai cu cine. Si nu mai vreau sa mai aud de el! Crede-ma. M-am stresat si eu destul de mult cu cat de nemernic e si alte de astea. Acum pur si simplu il ignor. Incearca si tu, am propus senina, gasind subiectul suparator si dornica sa il schimbam.
Cand am terminat de vorbit, el s-a oprit, oprindu-ma si pe mine. O, Doamne, ce mai spusesem de data asta?
- Deci nu te superi ca am sarit cu pumnii pe el? m-a intrebat parand oarecum usurat.
Eh, tineam la Will, inca il iubeam pentru ca sentimentul asta, nu trece niciodata indiferent de cum ajung lucrurile intr-un final. Totusi, nu eram sigura ca il iubeam in acelasi fel ca inaine, dar totusi indeajuns incat sa nu imi placa sa il vad suferind.
M-a cam deranjat faptul ca gandeam in felul acela, asa ca m-am hotarat sa imi ignor partea angelica si sa fiu rea pana la capat.
- As fi sarit si eu langa tine, dar mi-a fost frica ca in toata nebunia ta, sa nu imi fi tras si mie vreuna, i-am raspuns usurata.
A inceput sa rada. Era asa dragut cand radea. Uitasem cat de mult imi placea asta la el pentru ca trecuse atat de mult timp de cand nu ii mai smulsesem macar un zambet.
- N-ai mai ras cu atata pofta de atat de multa vreme ca aproape uitasem cat esti de fain cand o faci, m-am trezit spunandu-i.
Serios? Chiar nu imi puteam contola vorbele?!
El s-a oprit brusc. Nu se astepta la asta.
- Scuze, scuze, am zis chinuindu-ma sa rad, deoarece ma simteam ingrozitor de jenata.
Cand aproape il convingeam ca nu are rost sa spere, faceam ceva care sa strice totul. Angela aiurito! m-am certat in gand.
- Nu ai pentru ce sa iti ceri scuze, mai ales cand tu esti motivul pentru care inca mai pot sa rad..., mi-a spus el, dandu-mi parul de pe fata, ca in filme.
- Nu prea cred, i-am zis eu constienta ca mai mereu il suparam, dar si de faptul ca el era extrem de aproape de mine si ca dupa cum il cunosteam, n-avea sa reziste fara sa actioneze.
- Te iubesc. Si sa fiu aici cu tine este tot ce imi doresc si tot ce ma face fericit.
M-a luat de mana si m-a tras mai aproape de el si mai mult ca sigur că m-ar fi sarutat, daca nu am fi auzit din nou vocea lui Will chiar langa noi.
- Ti-am dat destul timp, i-a explicat el lui Ionut. Angi, camera ta e in partea cealalta.
Parea nervos. Era chiar scary felul in care se uita la noi.
Ma deranja ca am distrus planul cu prefacutul intr-o relatie cu Andrei, acum ca m-a vazut atat de aproape de primul meu iubit.
- Ma descurcam si fara tine, i-a spus Ionut taios, gata sa sara din nou la bataie, mai ales ca acum avea acordul meu, desi nu asta am incercat eu sa fac cand i-am spus ca nu m-am suparat pentru ultima lui iesire de genul.
-Nu v-ati fi despartit fara mine.
Asta era. A intrecut limita!
-Esti un cretin! i-am spus devenind brusc si eu gata sa ii dau un pumn in gura.
El parea chiar surprins de comportamentul meu, ca si cum as fi spus "tot eu?!". Pai da, de cand au oamenii sens?! Era si culmea.
Stiu ca n-ar trebui sa comentez legat de lipsa de sens a lumii, dar cand o observam la altii, constientizam ca si eu prezentam astfel de lipsa de logica.
- Pai nu esti acum cu brunetul ala cu ochi albastrii? Ce faceti aici? Ce o sa spuna Andrei daca afla? Nu va e putin rusine?
-Hai mai taci! am tipat nervoasa. Tu si rusinea!
L-am tras pe Ionut si am plecat, injurand in gand, iar dupa fata lui, si el parea sa faca acelas lucru.
Deci, e incredibil Will asta! ma gandeam urcand nervoasa scarile nelasand sa se vada faptul ca era prima oara cand faceam acest lucru sau ca cel mai probabil, gresisem drumul.
Cine s-ar fi asteptat ca el sa vina in Grecia? Ce cauta el acolo? Cum naiba din toate localurile in care putea sa lucreze, lucra tocmai in asta?! Ce mama naibii de coincidenta mai e si asta?
Mi-am adus aminte de cuvintele Ancai, care imi spunea de fiecare data cand aduceam vorba de coincidente, ca acestea nu exsita si ca toate lucrurile se intampla cu un motiv. Ar fi bines a fie asa. Defapt, ma bazam pe asta.
La usa, i-am multumit si mi-am cerut scuze pentru comportamentul lui Will. A parut ok, asa ca am dat sa intru in camera. Eram curioasa sa vad camera, dar mai era ceva ce trebuia sa lamuresc inainte.
- Stii ca dupa asta o sa ma intorc la Andrei, nu? l-am intrebat fara sa il privesc in ochi pentru ca nu era chiar genul de intrebare confortabila.
Voiam sa lamuresc asta cu el ca sa nu isi imagineze ca ne impacam sau ca m-am razgandit. Eu nu mai eram suparata pe el legat de toata povestea cu acel concert, dar eram constienta ca s-a dus acel ceva pe care l-am simtit cat am fost impreuna. Will mi l-a luat si l-a facut al lui, pentru el. Ca apoi sa plece si sa ma lase pe un drum inchis. Egoist nemernic.
- Incerc sa pastrez asta in minte..., mi-a spus el foarte calm, desi intr-o oarecare masura ma asteptasem sa se enerveze si sa isi iasa iar din fire.
Am tras aer in piept, asteptand sa se intample sau sa zica ceva, insa nimic.
- Ma duc sa ma schimb ca sa pot veni si eu la piscina, am anuntat dupa un moment destul de lung de liniste apasatoare.
- Ia-l pe cel negru, m-a sfatuit el referitor la costumul de baie.
- Sir, yes, sir! am glumit inchizandu-i usa in nas.
Camera noastra era destul de mare, alcatuita din opt paturi, care aveau fiecare in dreapta lor un dulap mai mare ca cel de acasa si in stanga un birou care parea a fi si masuta de machiaj, pentru ca pe ea se afla si o oglinda mare, care avea patru spoturi deasupra. In spatele patului se afla o lada lunga, deasupra careia erau rafturi si sertare puse aiurea pe perete. Aveam propria mea veioza rosie, o oglinga in interiorul dulapului pe care atunci cand il deschideam il puteam transforma intr-o cabina de proba, avand un material netransparent, pe care cand il trageam facea un cerc in jurul meu si pentru ca se facea destul de negura, si oglinda aceea avea doua spoturi.
Serios? Vin sa lucrez si locuiesc intr-o camera cu tot ce imi trebuie?
Si ca sa nu mai vorbesc ca am gasit si baia care era tot la fel de super dotata si partea cea mai buna, era doar a noastra! Avea atatea dusuri, cazi, toalete, chiuvete si oglinzi, incat nu parea ca urma sa stam prea mult la coada una dupa alta, iar culoarea predominanta era roz, in timp ce dormitorul era varuit in diferite culori la fiecare in parte. La mine era rosu si la fel si mobila cu tot ce intra in alcatuirea ei. Eram atat de incantata incat in loc sa merg, faceam un fel de dans specific baletului, topaind prin camera.
Super incantata, m-am intors la patul meu care se afla sub un geam mare cu jaluzele rosii, langa care mi-am gasit bagajele si mi-am desfacut trolerul in cautarea costumului de baie si a unei rochite potrivite. Am luat una inflorata si vaporoasa, speciala pentru plaja. Imi statea foarte bine in ea si stiu ca privindu-ma in oglinda de pe usa de la dulap, chiar ma gandeam ca prea frumoasa eram in ultima perioada. Nu numai eu observam asta, dupa cum v-am povestit toate peripetiile mele cu baieti. Si de abia am inceput.
Am coborat scarile in fuga, chinuindu-ma sa nu dau pe jos cu telefonul, crema de plaja, castile si ochelarii, de care am scapat imediat ce am vazut piscina. Era uimitoare. Mi-a dat un chef de viata incredibil. Le-am pus pe pervazul unei geam, dupa care l-am observat pe Andrei, stand cu spatele la mine si cu fata spre pisicina, complet neatent. Am scapat repede si de rochie si am sarit in spatele lui, sfarsind amandoi in apa cu o temperatura perfecta din piscina. Eventualele pericole mi-au venit in minte mai tarziu, dar atunci nu m-am gandit la nimic rau care s-ar fi putut intampla.
- Asta chiar m-a luat prin surprindre, mi-a zis Andrei iesind la suprafata, chinuindu-se sa isi dea la o parte parul care i se lipise de frunte.
Nu parea suparat, ba chiar incantat de surpriza mea, asa ca m-a apucat bland de brat si m-a tras spre el. Apa din piscina era destul de adanca acolo unde ne aflam noi, asa ca decat sa stau pe varful degentolor, preferam sa inot.
- Esti ok? m-a intrebat apropiindu-se ca si cum urma să ne sarutam, pentru ca ceilalti erau cu ochii pe noi, iar noi trebuia sa jucam teatru in continuare.
Andrei e frumos, atat de frumos incat toate colegele ma invidiaza pentru locul meu in aceeasi gasca in care se afla si el si pentru vizitele constante la el acasa, insa eu niciodata nu l-am vazut in felul acela. Am crescut impreuna, parintii nostrii fiind foarte buni prieteni, mamele noastre chiar fiind foarte apropiate inca de la liceu, iar tatii s-au descoperit mari iubitori ai calatoriilor prin muntii tarii, lucru ce i-a apropiat incredibil. Nu l-am privit niciodata ca in vara aceea in Grecia, cand ne-am hotarat sa fim un cuplu de ochii lumii, desi n-ar fi fost deloc prima vacanta petrecuta impreuna. Pentru mine a fost intotdeuna banal si n-am observat niciodata ce anume le innebunea pe fete la el. Stand mai bine sa ma gandesc, avea atitudine de bad boy, ca in filmele americane, pachetul de replici si vrajeli mereu la el si nici nu era prost, fiind unul din cei mai buni din clasa lui, nu neaparat pentru ca invata, ci pentru ca prindea totul foarte repede. La toate astea adaugam ca juca fotbal, el si colegii lui fiind campioni pe scoala la acest sport, iar cand jucau ei toate fetele erau prezente la meci, asteptand sa isi dea tricolul jos. Serios vorbind acum, chiar le-am auzit pe unele discutand in spatele meu, in timp ce eu imi faceam un plan in care sa imi pacalesc profesorul de sport si sa ma duc acasa.
Il aveam atat de aproape, ii simteam respiratia proaspata si greoaie pe fata, in timp ce eu ma intrebam daca nu cumva ar trebui sa ii spun sa nu mergem chiar asa departe si sa ne sarutam intr-una sub ochii celorlalti care inca incercau sa se obisnuiasca cu noi, si mai ales sa nu mai facem asa ceva in fata lui Ionut. Nu ca m-ar fi deranjat sau ca el ar saruta prost. Nici vorba, dar aveam o constiinta suparata foc pe mine.
- Da, sunt bine, am raspuns incercand sa par sigura pe ceea ce spuneam. Fii atent ca Will lucreaza si el aici pentru ca face parte din angajatii mai vechi, l-am avertizat, dupa care am incercat sa indulcesc putin situatia cu o gluma: Si o sa încerce să ma fure, i-am zis prefacandu-ma ca incercam sa il fac gelos.
- Pe bune?! a intrebat el putin enervant. Tipul asta joaca murdar. Incearca totusi sa nu ma umilesti prinzandu-te careva cu el, mi-a atras serios atentia.
Eu am glumit, el nu. Era intr-adevar suparat pe Will, pe situatie. Si desi mi-a spus sa am grija ca si cum era ok ca eu sa fac tot ce vreau, atata timp cat nu ma prindea nimeni, privirea lui spunea altceva. Nu ii placea ca trebuia sa ma imparta, dar in acelasi timp era constient ca daca nu o face, ma pierde si nu neaparat din cauza faptului ca s-ar fi indragostit de mine. Astea erau regulile jocului, iar el trebuia sa le respecte.
- Stai linistit.
Si l-am sarutat pentru ca eram prea aproape ca sa nu. Dar a fost simplu de data asta. Si se parea ca lui Andrei nu i-a placut, motiv pentru care m-a tras inapoi sa o facem calumea. Invartindu-ne prin apa am dat peste o tipa.
- Roscato! am fost eu strigata pe o voce plina de dezgust. Uita-te pe unde te invarti!
Era o fata care parea ceva mai mare ca mine, una bucata angajata veche, blonda, inalta, supla si frumoasa. Si totusi ma simteam prea stapana pe mine ca sa las lucrurile asa si mai ales sa o las pe ea sa imi inchida gura.
- Dupa cum ai observat, eram putin cam ocupata, am spus desprinzandu-ma din sarutul cu Andrei, doar pentru a vorbi.
- Poate ca ar trebui să faceti chestiile astea in dormitor, nu aici, ne-a zis ea iritata.
- Scuza-ne, nu am stiut ca esti minora, i-a zis Andrei pentru prima oara, rautacios.
Mama, ce-mi placea!
Nu stiu ce ma apucase pentru ca in general nu imi placea sa intru in conflict cu oamenii din jur, dar atunci eram gata si sa ma bag in prima bataie cu vreo fata daca ea ar fi cerut-o cu insistenta.
- Esti asa de amuzant, a zis si ea poate in lipsa unei replici mai bune.
- Si tu, atat de blonda.
O da! Lovitura sub centura!
In bratele lui Andrei ma simteam protejata, sentiment pe care l-am cam uitat, din moment ce a trecut ceva timp de la ultima mea relatie. Ma obisnuisem atat de mult cu a fi singura si pe cont propriu, incat sentimentul acela pe care l-am avut atunci langa Andrei si-a spus cuvantul contra constiintei mele sacaitoare, care a incetat sa ma mustre pentru ca nu era ca si cum nu ma simteam bine cu el.
- Auzi tu copilas, masoara-ti cuvintele, l-a amenintat ea de parca ar fi avut vreo putere asupra lui.
Intr-adevar, Andrei era mai mic la varsta decat ea, insa nici macar ea nu si-a dat replica cu suficienta incredere incat sa faca asta sa para un dezavantaj. Andrei nu a observat si s-a simtit putin cam prea jignit. Aproape ca ii inchisese gura cand un tip inalt cu parul cret si blond, a aparut si a incercat sa isi apere blonda, inchizandu-i gura printr-un sarut mai ceva ca cel pe care l-a vazut ea la noi.
Îmi venea sa le strig sa pe duca si ei in dormitor, dar m-am abtinut.
Cand am iesit din apa, toate fetele au sarit in capul meu cu întrebari legate de Will si de cum naiba cunosc eu un baiat atat de frumos. Le-am dat explicatia, aceea poveste simpla, aproape cliseica, cu cel mai bun prieten al fratelui meu, dragut dar un imens idiot, cum sunt baietii de obicei. Mai ales prietenii fratelui mai mare.
Numai eu am avut noroc ca Will sa fie foarte frumos, deloc idiot si, de asemenea, sa se indragosteasca de mine. Doar ca am omis intentionat partea aceasta. Cu cat mai putina lume stia, cu atat mai bine. Si in mod sigur, aceasta informatie nu trebuia sa ajunga la urechile Iuliei. Ar fi profitat de aceasta oportunitate la maxim. Din acest punct de vedere o apreciam. Mereu stia sa isi apere interesul si sa se agate de tot ce putea pentru a obtine ceea ce isi dorea.
Am fost cu fetele sa ne cumparam niste inghetata de pe plaja, iar cand ne-am intors, o bruneta tunsa bob, cu un ruj rosu strident pe buze, flirta cu al meu Andrei. Serios? Trebuia sa ii scriu pe frunte "luat", ca sa evit astfel de situatii? Recunosc, eram putin geloasa, dar cel mai tare ma irita faptul ca facea asta in vazul tuturor. Parca el era cel care a spus ca facem ce vrem atata timp cat reusim să fim subtili. Dar, modul in care tipa se agata de el (cred ca o invata sa inoate), l-a pupat pe obraji si imbratisat dupa ce a reusit sa faca pluta, plimbandu-si apoi mainile pe spatele lui, parand gata sa il sarute, era orice, mai putin subtil. Stiam asta pentru ca m-am holbat neputincioasă la ei o perioada. Speram ca Andrei sa se simta si sa vina la mine, rupandu-i inima brunetei. Pe Anderi pe care il stiam eu, nu l-ar fi mustrat niciodata constiinta. N-avea cum sa il apuce tocmai acum.
- Nu inteleg cum esti ok cu asta, mi-a soptit Flori la ureche, privind aceeasi imagine oribila la care ma uitam si eu de mai bine de un sfert de ora.
- Nu sunt, am spus eu mai mult printre dinti. Zi-mi ceva care sa ma distaga, am rugat-o clipind des si convingandu-ma sa imi dezlipesc privirea de pe cei doi ca nu cumva sa ajung sa fac vreo scena.
-Pai, ce sa zic? a zis cautand in minte vreo idee salvatoare. Pe aici e plin de o gramada de alti baieti frumosi cu care sa îl faci gelos pe Andrei si sa ii arati cum te simti acum. Si suntem la mare, pentru Dumnezeu. Stam chiar langa ea.
Asta chiar m-a uimit. Stiu ca atunci cu Will am mers pe o strada de-a lungul marii, dar nu mi-am imaginat niciodata ca vila in care stateam se afla pe plaja.
S-a ridicat in picioare si m-a apucat de incheietura, tragandu-ma dupa ea, in timp ce ocolea uriasa piscina, pana dupa multimea de copaci de pe marginea ei, in spatele carora se vedea marea, intinsa si albastra. Eram uimita. Aproape ca puteam sari de pe geam direct in ea. Voiam sa cobor la ea si voiam sa cobor cu Andrei, asa cum faceam cand eram mici in calatoriile cu parintii. M-am apropiat de marginea piscinei si mi-am strigat prietenul, care si-a intors privirea spre mine parand chiar multumit ca in sfarsit a reusit sa imi atarga atentia. A venit la mine sa auda ce aveam de spus spre dezamagirea fetei lui, iar eu l-am tras de mama si l-am scos afara aproape cu forta.
- Ce s-a întamplat iubito? m-a întrebat el cand am ramas singuri, pe un ton dulceag.
- Nimic iubitule, i-am raspuns facandu-i jocul. Voiam sa am si eu putin parte de tine.
- Nimic legat de superba bruneta de la piscina?
Superba?!
- Ai facut-o intentionat?! am intrebat eu, trebuie sa recunosc, uimita. Si superba?!
Na ca am spus-o si pe asta!
- Will a vorbit cu mine si mi-a zis de tine si Ionut, tinand sa imi mentioneze cat de fraier sunt eu ca ma las prostit de tine si alte de astea.
Parea brusc suparat si enervat, iar eu am tacut ca sa nu incep sa vorbesc urat si sa imi stric reputatia de fata care nu injura (o raritate, zicea Ionut).
Trebuia sa ma fi gandit la asta mai devreme. Will nu era idiot. Tocmai am spus asta. Doar nu era sa taca si sa inghita toate acele vorbe pe care i le-am spus eu si Ionut inainte. Era prea simplu. Of, eu si mintea mea aiurita. De parca nu il cunosteam destul de bine.
- Frate! am strigat eu exasperata. Nu il mai suport pe baiatul asta! Crezi ca Dumnezeu se va supara pe mine dacă il omor?
D'ya!
- Dar e un om rau... ,m-am plans neputincioasa.
Apoi, stiti si voi cum e la mare, macar din filme. Cand unuia ii vine geniala idee sa il stropeaca pe celalalt si de aici incepe nebunia. Aceasta nebunie ne-a facut ca incet, incet sa schimbam subiectul si ne-am relaxat incepand să ne jucam prin apa. Mi-am dat iar jos rochia si ne-am si bagat in mare, stand acolo, pana ne-a prins ploaia. Desi eram deja uda, mi-am luat rochia pe mine si am fugit spre casa, tinandu-ne de mana. Drumul parea mai lung decat mi-l aminteam (nu ca l-as fi parcurs prea des), iar ploaia nu ne ajuta deloc. Numai de romantism nu am avut chef, mai ales ca alergatul in ploaie imi aducea mult aminte de ultima mea zi cu Ionut, ca si cuplu.
In camera de zi s-au strans toti cei de la piscina, inclusiv vreo alte cateva persoane necunoscute, cred ca tot angajati mai vechi, care pareau sa interactioneze destul de bine cu restul grupului nostru. Am fugit repede in camera sa ma schimb, cand mi-am dat seama ca imi era prea somn pentru a mai sta cu ei la barfa, desi as fi vrut. Era esential sa ii cunosc mai bine pe ceilalti, dar somnul a castigat.
Am coborat, l-am anuntat pe Andrei ca intentionam sa ma duc la culcare si l-am sarutat usor pe buze, fara chef de a imi mai juca rolul, dar toata lumea a vazut acum ca eram impreuna. Inclusiv Will. Si ne-a vazut sarutandu-ne, din nou. I-am simtit privirea in ceafa si urmarindu-ma apoi urcand scarile. Cand mi-am facut curaj sa imi intorc privirea, l-am si prins fixandu-ma cu acei ochi albastrii minunati. Nu era singurul.
Andrei se comporta ca si cum asta era foarte normal; sa il sarut de noapte buna, desi era pentru prima data si cel mai probabil nu si ultima.

Am dormit si m-am trezit in momentul in care stomacul meu a realizat cate ore au trecut de fapt de cand mancasem ultima oara. Dupa un calcul mi-am adus aminte ca ultima masa am avut-o la piscina cand mi-am cumparat acea inghetata. La inceput am zis ca mai astept pana dimineata, dar apoi mi s-a facut atat de foame incat am bagat mama in geanta rugandu-ma sa mai fi ramas biscuiti. Am fost dezamagita sa realizez ca nu mai era nimic, din moment ce ii impartisem la toti in tren. M-am intins la loc in pat, suparata si cu stomacul cantandu-mi de foame. Amintindu-mi incet, incet de cei prezenti in camera de zi de mai devreme, mi-am amintit si de faptul ca undeva pe acolo era si o bucatarie la care noi se parea ca aveam acces.
Pana la urma am coborat scarile in linsite si am luminat cu telefonul ca sa vad pe unde merg. Am gasit pe masa in bucatarie intr-o cutie o multime de pachete de biscuiti. M-am uitat pe acolo si am realizat ca primeam alimente saptamanal de la seful nostru, asa ca mi-am permis sa extrag unul.
In timp ce paraseam bucataria, chinuindu-ma sa desfac ambalajul biscuitilor (cu dintii), am auzit un 'Boo!!!' chiar in urechea mea, atat de tare incat m-am speriat si am inceput să tip cat m-au tinut plamanii, iar biscuitii mi-au picat pe jos. Cel care m-a speriat mi-a pus repede mama la gura, exasperat de zarva pe care o faceam. Probabil nu se astepta sa reactionez atat de urat si zgomots. Daca era sa ma iau dupa vocea care imi soptea ca sunt in siguranta, persoana respectiva parea a fi un baiat. M-am calmat dar inima tot imi batea ingrozitor de tare.
- Te-ai linistit? m-a intrebat el, nestiind daca sa imi ia mama de la gura sau nu.
Nu paream in pericol, desi nici nu vedeam cu cine aveam de a face, din moment ce tipul era chiar in spatele meu. M-a eliberat, iar eu m-am intors pe calcaie si l-am plesnit cu toata forta peste fata, profitand de faptul ca era baiat, deci ceva mai rezistent.
- Au! a zis el socat. Nu sunt Bau-Bau, doar glumeam cu tine, a explicat neintelegand de ce il lovisem.
- Pai tocmai de aia, am zis eu oarecum satisfacuta.
Mi-am scos telefonul din buzunar si i-am luminat fata. El s-a strambat enervat de lumina.
Par saten rebel (ori asta era freza lui obisnuita, ori numai ce se trezise), si ochii verzi probabil. Era cam greu sa imi dau seama datorita luminii albastre de la telefon pe care i-o pusesem in ochi si datorita ochilor pe jumatate inchisi, chinuindu-se sa se obisnuiasca cu lumina. Parea dragut sau era doar vina intunericului.
- Asta ca sa te tin minte pe viitor, am spus cand in sfarsit ochii lui reuseau sa ma priveasca fara sa mai clipeasca atat de des, luandu-i lumina de pe fata.
M-am dus inapoi fara vreo alta explicatie, cu inima inca batanu-mi ca o nebuna in piept de la sperietura pe care am luat-o si dupa ce am rontait in linsite cativa biscuiti, am adormit cu gandul la vacanta minunata pe care o asteptam si pe care probabil urma sa o petrec alaturi de Andrei intr-o relatie falsa. Ma intrebam daca nu cumva acest lucru ar putea sa ma impiedice din a-mi gasi pe cineva, insa am ajuns repede la concluzia ca de fapt, imi placea singura si nu voiam sa schimb asta, amestecandu-ma intr-o relatie serioasa.
Speram ca Andrei a prins si el ideea.