22-05-2012, 11:46 AM
Inca doua poezii pentru cei care citesc :
Prin lume...
Ce multe pe lume
Te-adună, te-ntorc,
Te ridică navalnic,
Apoi rau te storc !...
Cât este de sprinten
Şi de prieten
Timpul ce-l ai
În propria-ţi viaţă :
În rosturi, în treburi
Şi-n multe dichisuri !...
E cald uneori,
E bun, e suav,
Sau e cam sucit
Ăst Timp deseori!
E-o roată de fapte
Şi de naluciri...
Nu ştii cum să-l ţii
Din ale sale porniri!...
Ba chiar te face să crezi
Că eşti stapân pe vecii,
Pe toate din lume !
Şi multe cutezi a-mplini...
Dar iute te-ntoarce în roata-i parşivă
Şi viata ta intră câteodată-n derivă !...
Zile
Simple, scurte, înnodate
Sunt zilele noastre toate.
Uneori sunt prea fierbinti,
Prea lungi, prea reci sau prea cu dinti!
Stau ca ţesatură fină –
Strânse blând ca o cunună,
Dulci ori triste sau bogate,
Pas cu pas le ducem toate.
Cam nauce uneori,
Dar cu ele te strecori
Prin al vietii dulce pas,
Lasând relele pe şanţ-
Chiar de dai naduf pe nas!
Te opreşti, în sus priveşti ,
Te gândeşti, te rasuceşti,
Plângi, zâmbeşti,
Dar, apoi, umil cerşeşti
Un strop mic de iertaciune,
De-ndurare, de minune,
Ca să duci zilele toate,
Câte ţi-au fost ele date,
Multumind smerit, tacut,
Regretând că au trecut!...
Prin lume...
Ce multe pe lume
Te-adună, te-ntorc,
Te ridică navalnic,
Apoi rau te storc !...
Cât este de sprinten
Şi de prieten
Timpul ce-l ai
În propria-ţi viaţă :
În rosturi, în treburi
Şi-n multe dichisuri !...
E cald uneori,
E bun, e suav,
Sau e cam sucit
Ăst Timp deseori!
E-o roată de fapte
Şi de naluciri...
Nu ştii cum să-l ţii
Din ale sale porniri!...
Ba chiar te face să crezi
Că eşti stapân pe vecii,
Pe toate din lume !
Şi multe cutezi a-mplini...
Dar iute te-ntoarce în roata-i parşivă
Şi viata ta intră câteodată-n derivă !...
Zile
Simple, scurte, înnodate
Sunt zilele noastre toate.
Uneori sunt prea fierbinti,
Prea lungi, prea reci sau prea cu dinti!
Stau ca ţesatură fină –
Strânse blând ca o cunună,
Dulci ori triste sau bogate,
Pas cu pas le ducem toate.
Cam nauce uneori,
Dar cu ele te strecori
Prin al vietii dulce pas,
Lasând relele pe şanţ-
Chiar de dai naduf pe nas!
Te opreşti, în sus priveşti ,
Te gândeşti, te rasuceşti,
Plângi, zâmbeşti,
Dar, apoi, umil cerşeşti
Un strop mic de iertaciune,
De-ndurare, de minune,
Ca să duci zilele toate,
Câte ţi-au fost ele date,
Multumind smerit, tacut,
Regretând că au trecut!...
Nihil sine Deo - Nimic fara Dumnezeu !
![[Imagine: 6.jpg]](http://i303.photobucket.com/albums/nn138/ArashiKigen/Semnaturi/6.jpg)