M-ati schimbat

[luiza_alexandra]

Andi, da, am citit de cel putin zece ori tot ce am postat si de fiecare data observam cate o greseala noua, iar faptul ca mai sunt cuvinte prescurtate, se datoreaza faptului ca prima oara am scris totul pentru ca ploua afara si nu se intampla nimic, asa ca mi-am creat omuletii mei, iar eu in general scriu haotic cand ma grabesc x_x. O sa incerc sa am grija sa nu mai apara greseli in urmatoarele capitole.
Iar Angela, nu este chiar fitoasa, e mai mult o masca pe care si-o pune pentru ca s-a saturat sa fie cea buna si fraiera mereu. O sa vedeti mai multe mai incolo.
Uite si continuarea :)



In camera de zi, toata lumea se instalase deja, fiind imprastiati toti prin toata casa. Si-au facut deja lista cu ordinea in care urmau sa faca dusuri, iar Iasmi era in bucatarie cu Radu facand clatite pentru toti. Probabil ca realizase deja ca nu eram impreuna cu el si acum incerca sa-l scape de statutul de single de pe facebook.
Eu cazusem intr-un fotoliu exagerat de confortabil si refuzam sa ma misc de acolo, gandindu-ma la toate planurile pe care mi le facusem pentru vacanta, cand am realizat ca gasca a lasat toate bagajele in gara, platindu-i pe cei de acolo sa aiba grija de ele. Eu care vroiam sa ma schimb rapid din hainele pe care le aveam, dupa dus, in unele curate din bagaj. M-am dus totusi si i-am cerut Iasminei sa imi imprumute macar un tricou, la care ea mi-a propus sa imi dea o rochita, macar cat stau in casa si sa imi dea cand plec tricoul mult dorit. Avea gusturi bune vara-mea. Ma puteam baza pe ea.
Dupa dus, mi-am prins parul in doua cocuri, l-am umezit, l-am uscat si mi l-am incretit. Am stat vreo jumatate de ora in baie, dar a meritat. Parul meu roscat era acum, cat era el de lung, ondulat frumos, miroseam a ceva frumos (gelul de dus al Iasminei) si aratam minunat in rochita simpla, dreapta, putin larguta a ei pe care scria ceva in franceza, destul de scurta totusi.
Au ramas masca ceilalti cand m-au vazut. Nici nu eram prea atenta cand am intrat in sufragerie, incercand sa-mi reaprind telefonul dupa ce il imprastiasem prin baie, temandu-ma sa nu il fi stricat. Cand le-am vazut fetele socate, am fugit in camera Iasminei, cautand repede blugii si noul tricou sa scap cat mai repede de rochita respectiva.
-Stai ma! m-a oprit verisoara mea. Esti superba! Hai inapoi, ca nu de aia se holbau astia asa la tine. Nu ti-au mai vazut picioarele pana acum in felul asta.
-Nu cred! am obiectat eu cu inversunare. Am picioarele strambe? Sau o fi faptul ca nu prea sunt bronzata? Ce era cu mutrele alea pe ei?!
M-a convins pana la urma sa ma intorc, iar de data asta parca nu mai erau toti ochii indreptati asupra mea. Ori asta, ori e de vina faptul ca am stat cu ochii in pamant, privindu-mi picioarele indreptandu-se spre cel mai apropiat fotoliu, si apoi am inceput sa imi studiez unghiile proaspat facute de dimineata, ca si cum incercam sa le schimb culoarea rosie din priviri.
Si mi-a mers chestia asta o perioada, dar chiar si eu m-am plictisit de holbat la niste unghii mici si vopsite cat se poate de simplu cu rosu.
-Angelaaa, l-am auzit pe Andrei asezandu-se pe manerul fotoliului si intinzandu-si mana prin spatele meu. Draga mea Angela.
-Ce? l-am intrebat eu rece si taioasa.
N-aveam nimic cu el, dar nu ma puteam abtine.
-Jucam carti cu baietii si am pierdut, a inceput el.
Jucau carti pe porunci, mai exact. Am aruncat o privire catre baieti, care credeau ca ne privesc subtil, insa in realitae se holbau spre noi, urmarind desfasurarea pedepsei lui Andrei.
-Si cine a castigat? am intrebat ca sa imi dau seama la ce trebuia sa ma astept.
-Nu e asa rau, nu-ti face griji. Trebuie doar sa..., a zis si s-a ridicat in picioare asezandu-se in fata mea si cu o ultima privire spre baieti, mi-a intins mana, cum mai vazusem in filme. Cu toate astea, nu stiam la ce sa ma astept. Imi acorzi acest dans? a intrebat aplecandu-se usor spre mine cand muzica lui Lady Gaga a devenit Robbie Williams-Feel.
Baieti au fugit repede si au tras jaluzelele, au stins becurile, indreptand lumina unei lanterne asupra noastra, in timp ce restul incaperii era intunecata.
Am ramas socata de situatie si socata cand am observat ca draga mea verisoara Iasmina tinea acea lanterna si am aflat mai tarziu ca tot ea a ales melodia.
-Te rog sa nu ma tii cu mana intinsa si nu ma face sa arat ca un ratat in ochii astora, s-a plans Andrei.
Dar daca ma ridicam, eu uram sa fiu gluma, iar el glumetul. Daca il refuzam, inversam si situatia. Ce sa fac?
Si oricat de egoista eram uneori, cu Andrei n-am putut sa fiu. Pentru ca era asa dragut cum ma privea cu puppy eyes -albastri- iar eu mai eram si o romantica incurabila, privind momentul, aproape ca pe o scena romantica dintr-un film. Spun aproape pentru ca era destul de greu sa ignor privirile insistente ale celorlalti. De fapt, era cam penibil.
L-am luat de mana, iar el m-a ajutat sa ma ridic cu miscarile unui adevarat gentleman. Nu credeam ca Andrei putea fi chiar asa un domn cu o fata. Mi-a inconjurat usor mijlocul cu bratele, iar eu mi-am dat seama ca mainile mele ar trebui sa fie dupa gatul lui. Dar era ciudat sa fiu atat de aproape de Andrei si sa ii simt mainile mari si barbatesti, devenind din nou constienta ca Andrei nu mai era fratele enervant al Elenei pe care il stiam eu, mic si pipernicit. Crescuse, era cu un cap mai inalt ca mine, iar bratele lui nu mai erau subtiri, umerii i se latisera... Doamne, cand crescuse in halul asta? Cu toate acele tricouri pe care le purta, nu realizasem niciodata cat se schimbase, cat am reusit sa ii studiez anatomia in timpul acelui dans.
Hmm... si sa nu mai zic de parfumul cu care se daduse "subtil" pe gat care n-a facut decat sa ma zapaceasca si mai rau. Nu ca ma pricepeam eu prea bine. Cred ca era primul dans oficial pe care il avusesem. Restul intrau la categoria filme, copilarii si vise cu sau fara ochii deschisi.
La inceput am incercat sa ma concentrez mai mult pe melodie, repetand versurile in gand de parca as fi putut grabi-o. Apoi am pierdut sirul versurilor cand am realizat ca nu cele din capul meu imi rasunau in ureche cu o alta voce decat cea a lui Robbie. Mi-am ridicat capul de pe umarul lui uimita. Miscare gresita, pentru ca nu numai ca el s-a oprit din cantat - si, fara suparare Robbie, il preferam in locul melodiei- cand a realizat ca orice miscare ar fi produs un sarut. Ca in filme.
Bratele lui s-au desprins de pe mine, iar Andrei s-a departat, luandu-si si acel parfum zapacitor cu el.
-Hai, gata, va ajunge, a spus catre baieti, provocand un val de huiduieli. N-a zis nimeni ca trebuie sa asteptam sa se termine melodia, s-a justificat el.
Brusc, m-am trezit singura in mijlocul incaperii, in rochita Iasminei, lasandu-mi picioarele la vedera tuturor. Si era cat pe ce sa lesin de... emotii, cred, cand am auzit o voce zicand ca videoclipul ajunge pe youtube. Andrei aproape a sarit peste canapea, incercand sa puna mana pe telefonul cu respectivul videoclip, in timp ce eu mi-am dat drumul pe cel mai apropiat fotoliu, privind pierduta lupta pe care el o purta in stergera unui amarat de videoclip.
-Primul dans? am auzit-o pe Flori intrebandu-ma, asezandu-se si ea pe manerul fotoliului.
Ma privea cu blandete si cu intelegere. Dar nu cred ca ea intelegea prin ce treceam. Cred ca nici eu. Brusc ma simteam usor apatica, depresiva si gata sa plang. L-am cautat cu privirea pe Ionut simtind o nevoie ingrozitoare de a vorbi cu el. Sau nu, fara cuvinte. Vroiam sa vina langa mine si sa ma imbratiseze, de parca el ar fi putut stii prin ce treceam eu. De parca eu as fi stiut mai bine...
-Cobor la magazin sa imi mai cumpar niste chestii, am anuntat, ridicandu-ma de pe fotoliu si fugind pe usa afara.
Gume, biscuiti, servetele? ma intrebam in timp ce coboram scarile in graba, cautand sa imi golesc gandurile, care nu numai ca nu ma lamureau in legatura cu cauza depresiei, dar imi dadeau un sentiment aiurea. Brusc, mi-am dorit sa il fi rugat pe Ionut sa ma insoteasca, dar am incercat sa ignor acest gand. Apoi, n-am mai putut si m-am trezit urcand scarile inapoi. Am auzit usa si mi-am dorit sa fie el, pentru ca ar fi parut ciudat sa ma intorc din drum ca sa il chem cu mine. Si, ce vroiam sa cumpar pana la urma? Guma am, de biscuiti nu aveam pofta, iar servetele aveam deja destule. Of Doamne, te rog sa fie Ionut...
-Esti ok?
Doi ochi albastrii in locul a doi ochi verzi. Andrei?
-Da, da... N-am prea dormit iar acum ma simt putin adormita si vroiam sa imi cumpar un energizant.
Ma privea ingrijorat si incurcat.
-Dar tu ce ai?
Unde era Andrei, baiatul popular, energic, tot timpul pus pe glume?
-E-energizant? a zis zambind, folosindu-se si el de scuza mea.
Am inceput sa radem amandoi, iar eu nu m-am suparat pe faptul ca acum nu-l mai puteam avea pe Ionut ca insotitor.
-E vorba de Iulia? am intrebat eu dupa ce am iesit din magazin.
Si stiam ca nu aveam sa ating o coarda sensibila prin ea. Incercam doar sa fac convsersatie.
-Se da in continuare la al tau Ionut si... ma cam dezgusta pentru ca e evident, ca el e inca indragostit de tine, iar ea ca nu vrea sa observe.
Ionut inca indragostit de mine... nu-mi placea sa o aud si de la altii.
-De ce v-ati despartit pana la urma? a intrebat el, intrebarea pe care nimeni nu indraznise sa mi-o puna.
-Din cauza mea, am raspuns repede, dand de inteles ca ma dernjeaza subiectul.
-Nu inteleg de ce e asa mare secret, sau cat de dureros poate fi dupa atata vreme, incat niciunul dintre voi nu vrea sa vorbeasca despre asta.
Si mai era de asemenea, singurul care nu imi acceptase raspunsurile taioase.
-Nu e mare secret si nici atat de dureros, doar ca... e penibil. Si e urat ce s-a intamplat. Si... nu-mi place ca am facut ce am facut.
-Poate ca e cazul sa vorbesti despre asta.
M-am uitat la el cu o fata de "da, sigur...", cand el mi-a spus ca nu trebuie sa fie cu el, insa poate m-as mai descarca putin.
Iar eu incepusem sa plang. Iar el m-a luat in brate. Rezultat? Am inceput sa plang si mai tare.
Apoi m-a condus catre banca din fata blocului, unde ne-am asezat amandoi, eu cu nasul intr-un servetel (luasem un pachet din rest pentru ca se parea ca niciodata nu aveam destule), iar el framanatand in mana sticla de energizant, negasindu-si cuvintele.
-L-am cam... de fapt, l-am foarte inselat. Cu cel mai bun prieten al lui frate-miu. A aflat, s-a oferit sa ma ierte, dar eu l-am ales pe celalat. Iar celalalt, a ales sa plece la facultate si sa ma lase in urma. Sunt exact ca si Will. Imi merit soarta.
Si s-a lasat liniste. Niciun cuvant.
Hai mai, doar nu iti e atat de mila de mine, sau de Ionut..?! am gandit intorcandu-ma spre el. El statea nemiscat si nu cu o moaca trista schimonosita de mila sau compasiune, ci mai mult socat.
-What the..?!
A tresarit. Ce naiba se intampla cu el?
-Mi se pare mie, sau tu chiar arati putin socat? Nu ma credeai in stare de asa ceva, nu? Si nici pe Ionut nu-l credeai in stare sa ma ierte, nu? Sau inca sa ma iubeasca si acum... Sau…
-Nu te credeam in stare..., m-a lamurit el, privind drept inainte fara sa clipeasca.
I-am trecut mana prin fata ochilor, facandu-l sa clipeasca repede.
-Imi pare rau daca te-am dezamgait, i-am zis eu ironica.
E pe naiba! Am fost si eu odata in viata mea..rea, si gata, v-am dezamagit pe toti! Vorba celor de pe 9gag: Not a single...
-Nu, nu-i asta, a zis intorcandu-se spre mine cu un ranjet oarecum pervers pe fata.
Sper ca glumesti.
-Rautate mica...
L-am plesnit.
-Andrei, revino-ti!
-Nu stiam ca ai si o parte din asta in tine... mai... hmm... perversa?! a zis si a bufnit in ras. Adica, sa-l inseli tu pe mult prea ravnitul Ionut?!
-Hai baaa! Nu fi rau, ca nu am facut-o din rautate.
-L-ai sarutat? Pe tipul ala?
Da.
-Nu e treaba ta! Ma duc sus ca vad ca innebunisi. Bausi ceva? E de la energizant?
-Am dansat cu tine... inima mea a luat-o razna. Intelege-ma si tu, a zis el razand.
-Ba, nu sunt una din colegele tale, asa ca lasa glumele astea ca... e ciudat rau de tot sa aud asa ceva de la tine...si sa imi fie si adresat mie.
-Acum ca am simtit gustul flirtului cu tine... nu ma mai pot opri, a zis si iar a izbugnit in ras.
-Stii ce? Tu ramai aici, la aer curat... eu o sa ma duc sus si... poti sa vi si tu cand iti revii.
Si m-am intors cu spatele si am intrat in scara, urcand treptele pana la etajul trei, unde statea Iasmina. M-am oprit in fata usii si m-am holbat la reflexia mea de pe ea, cautand sa vad daca mi-a curs rimelul sau ceva de genul asta. Nu stiu ce ma apucase in ultima vreme, dar foloseam mai mult machiaj decat o faceam cand eram cu Ionut, sau Will. Am oftat, stergandu-mi obrajii preventiv, pentru ca nu reuseam sa vad prea multe pe usa prafuita. Nu il mai vazusem pe Will de o gramada de vreme. Si sincera sa fiu, imi era dor de el. Si tot pe el il iubeam mai mult decat orice alt baiat. Desi a fost un idiot, care a ales sa plece de langa mine cand mi-era lumea mai draga. M-a cucerit si apoi m-a lasat balta. M-a facut sa risc totul, inclusiv inima lui Ionut, pentru o dragoste ce am crezut-o eu reala si prea mare ca sa nu lupt pentru ea, pentru nimic. Absolut nimic. Oricum, lui ii era atat de dor de mine incat nu a dat niciun semn de viata. Mai auzeam de el de la frate-miu, cand il scapa gura si incepea sa povesteaca cat de tare a fost el cand a vrajit cine stie ce tipa pe la facultate. Baieti astia, sunt niste insensibili.
M-a prins Andrei din urma, iar cand m-am intors la el, am realizat ca mi s-au umplut ochii de lacrimi din nou.
-Mama lor de lacrimi! am exclamat stergandu-le repede.
-Nu plange maaa! a strigat el, dandu-mi pachetul lui de servetele.
-Nu plang ma! am ripostat, aruncad cu pachetul de servetele in el.
Si am deschis usa si am intrat inauntru, inchizandui-o in nas. Am fugit direct la baie, care uitasem cat de suprasolicitata era de cand cu atata lume in apratament, lovindu-ma bineinteles de un:
-Ocupaaattt! a raspunat vocea Oanei din spatele usii.
-Nu era nevoie sa urlii, am zis si eu, fugind catre celalta baie, care spre norocul meu era libera, unde mi-am aranjat putin machiajul, intorcandu-ma din nou printre cei cu care venisem. Dintr-o data mi s-a facut pofta de ceva... alcool. Atat de pofta incat n-am putut sa stau linistita pe fotoliul meu, plimbandu-ma prin bucatarie cautand locul in care unchiul meu pastra bautura. Si plimbandu-ma asa, draga mea verisoara, Iasmina, si-a dat seama ca nu eram doar capiata, ci cautam ceva anume.
-Spune-mi ce cauti si poate te ajut, mi-a spus, intinzandu-si bratul pe dupa capul meu.
-Mi-e sete si nu vreau nici apa si nici suc, i-am zis ridicand din sprancene sugestiv.
-De ce n-ai spus asa de la inceput? a zis si ea, luandu-ma de mana si carandu-ma pana in camera lu' Catalin, unde s-a aplecat sub pat si a luat o sticla plina de vin rosu. Nu-ti face griji. E al lu' taica-su, iar taica-su nu stie nici pana in ziua de azi ce s-a intamplat cu sticla lui de vin, motiv pentru care n-o sa intrebe nimic. Adu-ti paharul de suc. N-o sa isi dea nimeni seama, a terminat ea cu un ras malefic, chinuindu-se sa deschida cumva sticla.
Pe mine nu m-a deranjat ideea, asa ca am plecat repede sa imi cau paharul prin multimea de pahare de pe masa, majoritatea cu acelasi suc de visine. Nu am putut sa imi dau seama deloc care din ele era al meu, asa ca am luat unul aproape gol, l-am terminat si am fugit inapoi in dormitorul lui Cata. L-am umplut inapoi si m-am intors. Iasmi a ascuns sticla in dormitorul ei ca sa nu fie chiar asa ciudat ca ma tot intorceam singura in dormitorul lui Cata.
Cand am inceput sa rad ca nebuna, dupa doua pahare, Ionut a intrat deja la banuieli. A fost primul. Apoi a urmat Andrei, care a realizat ca ii jucam jocul de-a flirtul. Robert, cand l-am sarutat pe obraz si Cata cand i-am sarit in spate si i-am poruncit sa ma duca la Prince Charming-ul meu. Apoi toata lumea a luat in calcul varianta betiei cand dupa al trei-lea pahar am cazut razand in mijlocul sufrageriei si ma inceput sa rad ca o nebuna de pe jos, nereusind sa imi restabilesc ehilibrul. In timp ce doi dintre baieti, nu prea imi aduc aminte care, se chinuiau sa ma ridice, eu cadeam de fiecare data la loc, hotarandu-se sa ma aseze undeva sa nu mai am de unde cadea.
Auzem vag niste discutii in jurul meu pe seama carora eu ma amuzam teribil.
-Ma, ce naiba, e beata?! a intrebat Victor, in timp ce eu radeam de freza lui cu prea multa pofta.
-N-are cum. A baut numai suc de visine, a raspuns Anca. Cel putin asa cred.
-Ma cam plictisititi! am strigat eu. Haideti sa jucam ceva! am propus.
-Nu mai jucam nimic, a zis Flori. Intr-o ora trebuie sa fim in gara. Hai sa te imbraci ca sa putem pleca si noi.
-Ma duc cu Iasmi, am insistat eu, vrand sa o conving sa imi dea restul sticlei.
Si vara-mea chiar era o inconstienta pentru ca mi-a pus restul intr-o sticla de plastic mai mica pe care mi-a infipt-o in geanta impreuna cu inca cateva rochii si fuste, dorind sa ii dau gata pe toti cu ele. Ea avea zeci de rochii si nu ii era greu sa renunte la cateva, mai ales ca majoritatea semanau intre ele.
La usa Radu si Iasmina s-au sarutat.
-What the f**k?! Voi doi?! De unde pana unde?
Bineinteles, toata lumea a inceput sa rada de mine ca eram asa aeriana.
-Ba Radule, te cam dai la toate p'aci... am zis eu fara sa ma gandesc, iar restul au inceput sa rada, crezand ca iar glumeam. Serios, am insistat eu. Pai nu numai ce ai incercat sa ma saruti la fantana atunci?
Si am bufnit in ras si nu realizam ca radeam singura. Bine ca Iasmi stia clar ca eram beata ca altfel probabil ar fi iesit urat. M-am agatat iar de gatul lui Ionut si am pornit spre taxi-ul nostru.
-Mirosi bine. E parfunul ala pe care l-ai avut si in ziua in care ne-a prins ploaia la lac? De ne-am sarutat in ploaie... Stii, acum imi pari mult mai inalt. Cum ajungeam la tine sa te sarut, oare?... Eu m-as fi omorat in locul tau la chetsia cu Will... Ti-am spus vreodata ca saruti mult mai bine ca el?... Iti place de Iulia?
-Angi, mai bine taci ca poate o sa spui ceva ce o sa regreti.
Ochii lui verzi priveau tristi intr-un punct fix. Era inca sensibil la subiectul asta, desi trecuse mai bine de un an. Eu nu eram chiar asa beata, cat eram distrata si plina de tupeu si subiecte tabu de discutie.
-Sa inteleg ca da? Cum poate sa iti placa fata aia?! Plus ca Andrei o place si stii prea bine... Ce fel de prieten esti tu? E mai draguta ca mine? Asa ti se pare? Doamne... dar dintre toate, ea?!
Mda, chiar am inceput sa aberez si sa spun lucrurile pe care planuisem sa nu i le aduc la cunostinta niciodata.
-Cum poti sa fi asa de oarba si sa nu vezi ca tu esti singura fata pe care o observ cu adevarat?! s-a enervat el ridicand vocea la mine, astfel incat taximetristul s-a intors spre noi, gata sa intervina in caz ca urma sa ma si plesneasca.
M-am agatat de bratul lui, lasandu-mi capul pe umarul lui. Realizam ca exageram, numai ca alcoolul din mine imi spunea ca daca tot calcasem pe bec, macar sa merg pana la capat. Totusi, privindu-l cat de trist parea, uitandu-se la mine, realizand parca din nou ca probabil ma pierduse pentru totdeauna, plin de regrete ca nu a fost mai atent cand a trebuit, mi-am dat seama ca nu faceam decat sa il ranesc din nou si din nou. Mereu il raneam. Dupa ce ne-am despartit oficial, iar eu am ramas cu alesul meu, Will, el a tot incercat sa ma convinga sa ne impacam, riscand sa isi ia o bataie cat toate zilele de la actualul prieten, care in majoritatea timpului il privea ca si o cantitate neglijabila. Si cam asa era. Pentru ca desi il iubeam si nu vroiam sa il ranesc, sentimentele pentru Will s-au aprins atat de repede si atat de puternic, incat putea sa imi aduca si luna de pe cer, iar eu tot nu m-as fi razgandit.
-Imi pare rau... Adevarul e ca nu sunt oarba deloc..., i-am spus in soapta. N-am vrut sa te supar...
Era evident, atat pentru mine, cat si pentru restul lumii, ca el nu trecuse peste tot ce-am insemnat odata, si nu reusea sa ascunda acest lucru sub niciun chip.
Mi se parea urat cum tot ce am simtit pentru el, s-a dus atat de repde. Si suspicios. Eram suparata pe Will, si ma razbunam pe fieacre baiat, in sensul ca nu credeam ca ar mai merita vreunul osteneala. El ramanea fidel, oricat il raneam si il jucam pe degete, cu semnale positive care ii dadeau de inteles ca inca il placeam, ca mai apoi sa il ignor complet o perioada. Pana si eu in locul lui m-as fi urat.
Si-a intins bratul si m-a cuprins intr-o imbratisare.
-Stiu draga mea... Stiu...

Cand am ajuns la gara, eu adormisem deja in bratele lui Ionut, iar din cate mi-a povestit Iulia dupa aceea, cu o oarecare nemultumire, m-a carat in brate si dupa ce a urlat vreo zece minute la restu sa se mobilizeze si sa isi puna pe banca gecile, m-a asezat cu grija, tragandu-si rucsacul langa mine ca sa ma poata pazi. M-am trezit pestre vreun sfert de ora ametita fara sa imi amintesc prea multe si intr-un moment de neatentie al lui Ionut, m-am ridicat si am plecat in cautarea toaletei, care era undeva pe la subsol. Mergeam mai mult in zig zag si aveam o durere de cap ingrozitoare. Ma intrebam daca am vazut cu adevarat o farmacie in gara sau doar am visat una, in timp ce am auzit vocea lui Ionut in urma mea.
-De ce imi tot faci asta? De ce tot pleci? a strigat in urma mea, cu respiratia greoaie, rezemandu-si mainile de genunchi.
Parul lui saten se ciufulise si era rosu tot la fata. Probabil ma cautase prin toata gara pana sa ma gaseasca.
-Aa... ca toata lumea, am si eu nevoie la toaleta, i-am spus putin sarcastica. Tre' sa anunt de fiecare data cand plec undeva?
Si-a trecut mana prin par, ciufulindu-l si mai rau – lucru de notat undeva, pentru ca avea o grija exagerata fata de frezele lui ca sa le supuna la un asa tratament si sa strice tot -, dupa care s-a asezat jos, ascunzandu-si fata in palme. Ultima oara cand l-am vazut atat de trist, a fost la ultima lui incercare de a ne impaca. Era de rau.
-Acum ti-ai revenit si nu mai ai nevoie de mine, a concluzionat el mai mult pentru sine. Iei tot ce ai spus inapoi...
Am incercat sa fac un efort sa imi amintesc dar n-am reusit decat sa imi intarat durerea de cap si mai rau.
-Deocamdata, nici nu stiu la ce te referi..., i-am zis strambandu-ma de durere.
El a tras aer in piept, a scotocit prin buznunar si mi-a intins un Nurofen.
-Mersi, am zis cu jumatate de gura.

Era cat pe ce sa alunec la iesirea din baie, insa Ionut m-a prins la timp. Se parea ca inca nu imi recapatasem controlul asupra picioarelor pe deplin.
-Multumesc din nou, am spus cu inima batandu-mi nebuneste in piept de la spaima, cu mainile lui Ionut stranse in jurul meu.
Ca sa fie sigur ca nu o sa mai cad, m-a luat de mijloc, punandu-ma sa imi trec bratul drept pe dupa umerii lui.
-Ce ti-am zis inainte? La ce te-ai referit?
Nu era mai fericit ca inainte, dar pur si simplu nu ma putea lasa singura.
-Desi nu imi imaginez cum, te-ai imbatat si ai spus tot felul de tampenii...
-Ca de exemplu?
-Esti sigura ca vrei sa stii? m-a intrebat oprindu-se si asezandu-se in fata mea, continuand sa ma tina de mijloc.
Ochii lui verzi priveau fix intr-ai mei, iar eu nu i-am putut sustine privirea, pe care mi-am fixat-o in schimb, in pamant. Am aprobat putin speriata din cap.
-M-ai intrebat daca sunt indragostit de Iulia...
Cand am auzit mi-am ridicat privirea contrariata. Cum de l-am intrebat asa ceva?!
Atunci el s-a aplecat si la inceput doar mi-a atins usor buzele, dupa care vazand ca nu incerc sa scap de acolo cumva, ba chiar par dornica de mai mult decat un simplu pupic - si sincera sa fiu, eram! - am inceput sa ne sarutam parca recuperand timpul pierdut.
Poate era alcoolul. Poate era el. Poate niciuna. Nu conta.
-Si de asemenea, mi-ai zis ca sarut mai bine decat Will, a spus dupa ce cu greu a rupt sarutul.
Subiectul Will nu m-a deranjat chiar deloc. I-am cuprins buzele intr-un alt sarut, el raspunzandu-mi la fel de doritor ca mine.
Beata si tot stiam sa apreciez. Pe langa el, Will nu stia deloc sa sarute. Si mi-a fost dor de Ionut. Si am scos imaginea lui Will din inima mea.
Ori eram prea beata ca sa imi amintesc si sa compar.
Si ca in filme, a inceput sa ii sune telefonul in buznunar. Si prima oara l-am ignorat. Cine indraznea sa ne deranjeze intr-un moment ca asta? Ia sa sune alta data ca suntem ocupati. Si a sunat, dar imediat dupa ce a inchis si noi am fi respirat usurati daca nu ne sarutam si daca nu incepea sa sune din nou.
Injurand, Ionut a respins, s-a uita la ceas, m-a luat de mana si am plecat spre tren.
-Zece minute pana la plecare, m-a lamurit el.
In timp ce incercam sa tin pasul cu el, am inceput deja sa imi regret scaparile.
Trebuia sa ma imbat. Trebuia sa vorbesc prostii si trebuia neaparat sa verific daca am dreptate, mi-am spus ironica. Serios acum, cum de i-am spus ca saruta mai bine ca Will? Eram beata?! D'yaaa! Evident ca eram beata. Si ce mi-a venit sa fac pe geloasa intrebandu-l de Iulia? Si, mai ales, Angela, esti pregatita sa suporti consecintele? Inseamna asta oare ca ne vom impaca?! Imi doresc asta? L-am uitat peWill?
La iesirea din subsol, el s-a oprit pe loc, in timp ce eu prinsa in gandurile mele am continuat neobservand ca el se oprise. M-a tras de mana inapoi, lipindu-ma de un zid cu blande si cautandu-mi buzele pentru ultima oara inainte sa ne intoarcem la restul. I-am raspuns la sarut, la inceput nu pentru ca nesiguranta imi disparuse ci pentru ca mi s-a parut ciudat sa il resping dupa ce se intamplase in ultimile cinci minute. Apoi, aproape ca am uitat de tot, sarutul devenind din ce in ce mai placut si din ce in ce mai greu de rupt. A trebuit totusi, pentru ca telefonul lui tot continua sa ii sune in buzunar si la un moment dat a inceput si al meu, asa ca el m-a luat de mana sa plecam spre tren.
Angi, nu e corect pentru el...
Mi-am lasat toata greutatea corpului pe spate, oprindu-l astfel in loc.
-Ce faci? m-a intrebat el probabil banuind ca vroiam mai mult. O sa ne omoare Victor, mi-a zis razand.
Mi-am tras mana dintr-a lui, evitand orice contact cu ochii lui. Nu vroiam sa ii vad fata cand ii faceam una ca asta.
-Tu crezi ca asta inseamna ca o sa fim din nou impreuna?
-Nu mai esti tu.... Unde a plecat acea Angela care nu m-ar fi sarutat niciodata fara sa insemne ceva?
-Ionut, nu ma mai judeca, te rog.
-Si ce ai vrea sa fac?! Continui sa imi faci faze din astea din nou si din nou...
-Tu m-ai sarutat iar eu ti-am raspuns..
-Acum dai vina pe mine. Dar stii ce? Spre deosebire de tine, eu te-am sarutat pentru ca sunt un prost indragostit pana peste cap de o fata pe care o doare undeva de mine si care se joaca cu mine la nesfarsit... Pentru ca pentru unii sarutul nu este doar un sport si nu are la baza doar hormonii. Si pe langa asta, si tu m-ai sarutat pe mine!
Ce mai puteam sa zic?
-Ok, descurca-te. N-o sa mai fiu eu fraierul care sta in fundul tau indiferent de cat de multe chestii din astea ii faci. Stii ca baietii ma cearta de fiecare data cand tu cazi iar vin sa te ridic? "O iubesc frate, ce sa fac?!" le zic eu, iar ei mai rau se enerveaza. "Da-o naiba si de iubire. Nu merita daca asta inseamna sa te lasi calcat in picioare chiar de persoana pe care o iubesti!" imi zic ei si mai enervati ca inainte. Si nu i-am bagat niciodata in seama, dar poate ca au dreptate.
Zicand astea, s-a intors cu spatele si a pornit inainte spre tren.
L-am privit cu lacrimi in ochi - da, incepusem sa bocesc - si i-am strigat:
-Poate ca asa ar trebui sa faci!
-Asa am sa fac! a spus intorcandu-se din nou spre mine. Si n-o sa iti placa.
Apoi mi-a intors din nou spatele si a plecat. Mi-am sters lacrimile nervoasa si l-am urmat. Apoi l-am depasit si l-am lovit cu geanta pe spate.
-Te urasc! i-am strigat si am fugit spre tren.
In momentul in care am pasit in el, acesta a inceput sa se deplaseze, iar Ionut a trebuit sa alerge putin dupa el.
Asa meriti!
Desi nu avea nicio vina pentru cele intamplate...