[+18] Déjà vu

[Nyx]

Capitolul 2

" Jigneste-ma pentru a-mi da forta de a te ucide"

Paul Valery

Isi stranse patura imprejuru-i, ridicandu-se, indreptandu-se cu pasi mici catre pervazul ingust al geamului. Parul rosu, ca o vapaie, ii cugea in valuri pe umerii goi, pana la coapse. Intregul bulevard Carlow, rece si dispretuitor ii aparea in fata ochilor, odata cu el. De la departare, parea un barbat respectabil, de o eleganta si o charmanta extravaganta, inalt, cu o fata aspra si un nas iesit putin cam mult in evidenta. Pielea sa era negricioasa, ochii mici, negri ca iadul, o frunte ingusta si incretita de riduri, semn al celor 47 de ani proaspat impliniti. Parul ar fi putut parea lunguiet, brun si el, aranjat perfect pe spate, iar obrajii sai erau aspri si exprimau duritate. Avea o barbie ingusta, ce indulcea trasaturile aproape vulgare ale chipului sau si o mustata, si ea neagra, facand frumos conturul buzelor sale subtiri.

Nu, Georges Harrison nu era un barbat frumos. Fost Subofiter de meserie, amator al jocurilor de noroc si al noptilor albe, Georges nu era un barbat al carui renume bun sa fi ajuns departe. Desi umbla fara o lira in buzunar, deseori fregventa casele curtezanelor sau ale fetelor tinere, in cautarea placerii trupesti. Si in seara aceea, pe 5 Februarie 1902, o ademenise pe ea, Charlotte Hamilton, fiica unui mare jurist si avocat al vremurilor acelea. O partida buna, cum s-ar zice. "Secatura odioasa" isi spuse ea indepartandu-se de pervaz, pentru a nu fi vazuta. Un sentiment puternic de repulsie o invaluia privindu-l. Singurul sentiment ce se putea citii in ochii sai era ura; razbunare, singurul cuvant ce zacea pe buzele sale moi.

Statea culacata pe pat, lipita de cearceaful alb retraind fiecare scena, fiecare geamat, fiecare sentiment resimtit in noaptea ce abia trecuse. Ii venea sa planga. Asteptarea lui o macina pe interior, grija unui alt viol, unei alte batai, grija mamei sale, a tatalui sau. Ii era tema ca ei ar putea afla. "Cine stie, poate e chiar in acest moment la parintii mei; ah, poate acum ei sunt ruinati. Si, la urma urmei, e vina tatei. El l-a insarcinat sa aiba grija de mine". Plecase genele, strangandu-si bratele la piept. In momentul acela voia sa uite tot, tot. Cu tote astea, era cu neputinta...tot corpul o durea, iar mainile ei simteau nevoia sangelui lui; asa cum el, prin mijloace brutale si perverse, il luase pe al ei. Fara sa isi dea seama, un nou sentiment incoltea in inima ei: Razbunarea.

Nu isi putea imagina cat timp statuse acolo. Stia, insa, ca va fi libera. Cu, sau fara voia lui. Era deja pe inserate, tarziu. Tropotul schiopatat al unui cal o trezi din visare. Se ridica alene, tragand dupa ea fasia de matase alba ce ii mai ramasese din rochie. Era el. Zgomotul botinelor sale rasuna pe scara de lemn, acelasi mers schiopatat si tantos. Fara indoiala, era chiar el. Cu o miscare brusca, usa odai se deschise larg, izbindu-se de perete. Parea turbat. Sprancenele stufoase i se arcuisera pe nas, iar hainele sale duhneau a alcool si tutun. Tinea in mana o sticla de vodka pe jumatate goala, iar buzunarul, plin, era acum gol golut. Se apropie destul de linisit de ea, dar atat de tare mirosea a tigara incat ea dadu un pas inapoi.
- Tarfa ordinara! Ii striga acesta cu glasul sau ragusit.
Se napusti asupra ei, apucand de gatul sticlei. Sticla se sparsese de picioarele sale goale, un strigat ascutit tulburand acea liniste de mormant. Se putea observa cu ochiul liber ca de data aceasta, poftele sale animalice se rezumau doar la bataie. O lovea cu brutalitate, fara sa isi dea seama unde, sau de ce.

Se ghemuise sub el gemand la fiecare lovitura de a sa. Cioburile o zgariau pretutindeni. Se oprise. Inceuse sa o sarute pe gat, ceva ce semana mai mult a muscatura dureroasa lasandu-i semne mici.
- Iti place, catea mica ce esti! Ii soptise cu un zambet ironic, muscandu-i sanul tanar.
- Du-te la dracu' ! Ii strigase ea strangand din dinti.
Asta parea ca pusese capac. De sub paltonul gros, incepuse sa se vada stralucind lama cutitului, manerul sau de lemn gros fiind infipt in buzunarul din captuseala. Isi intinse mana groasa catre el, si chiar in momentul acela ea il lovi cu piciorul. Cutitul cazuse, iar ea il apuca cu mana ei alba si subtire, tragandu-l spre ea.

Cu o zvacnire brusca, trezita parca dintr-o lunga betie, se ridica in capul oaselor privindu-l in ochii. Avea o privire de om nebun. Ea, purta in ochii sai albastri nebunie violenta si razbunatoare. Era decisa sa il ucida. Cu o mana tremuratoare, dar atat de sigura pe ea cum nu fusese niciodata, se aropie de el. El, in schimb, parea terifiat. nu o stia in stare de as ceva, si totusi...
Fara sa zaboveasca nici macar o clipa, cutitul se infipse in el. Parea ca simtise si ea, aceeasi durere. Lama ii strapunse ielea atat de usor, incat, el, muri aprape pe loc, fara ca macar sa apuce sa spuna ceva. Un fir de sage i se scurse din coltul gurii si apoi...nimic. Era mult prea tarziu pentru resentimente.