[Yaoi] Memories

[Sushi]

Capitolul VI (Austin)


- La naiba. Îţi vine să crezi că Dogy încă vine la clinică.

L-am vazut pe Marcus venind spre mine cu zâmbetul lui cât casa. Cât pote să mă enerveze doar fata tipului ăsta. Cu ochii lui prea mici, nasul ascutit, fruntea lată şi tunsoarea de militar. Pe lângă asta se pare că a mai pus vreo 10 kg de când nu l-am mai vazut. Cu cât e apropie mai mult pot observa ridurile tot mai pronuntate. Se pare că timpul nu iartă pe nimeni, oricum are 45 de ani.
- Demon, omul meu. Am auzit că ai trecut pe aici în ultimele trei zile. Spune.
- Am venit să vad ce provocari noi au aparut pe aici, dar nu pare mare lucru.
- Ooo, te înşeli baiate. S-a întors Criss, se pare că a divortat de bancherul ăla şi i-a luat o parte din avere. Şi mai sunt câţiva baietaşi începatori, dar a venit şi un puşti interesant. Ştii că eu dau pe aici poreclele. Dacă m-aş lua după înfăţişare aş spune că e un înger, dar e dat naibi precum diavolul. Nu-mi amintesc cum îl cheamă, dar i se spune Angel.
- Cumva la adus Dogy?
- Da. Chiar îmi scapă numele lui, şi e atât de interesant. Oricum, e singurul care nu a provocat pe nimeni până azi. Vorbesc serios, a fost doar provocat, şi nu a pierdut nici o provocare. A şters pe joc cu baietii lui Lau Dragonul. Totuşi, nu prea cred că va reuşi să-l învingă pe Lau peste două zile.
- Îmi faci un serviciu?
- Orice.
-Aranjează-mi o cursă cu Angel în seara asta.
- Glumeşti, aşade repede? E imposibil. De ce vrei asta?
- Să-i scot cheful de curse din cap.
Îl priveam pe barbat cum dadea dezaprobator din cap în timp ce zâmbetul mi se lăţea pe chip. Am de gând să-i dau o lectie de neuitat lui Dy. El crede că se poate juca cu mine, nu sunt fraierul nimanui, mai ales al unui puştan fară minte. Îi spun barbatului să aranjeze totul până-n seara asta.
- Apropo, nu-i spune cine-l provoacă, dar spunei că-i cursă dublă.
- Glumeşti, nu s-au mai facut curse duble de aproape doi ani.
Îi fac cu ochiul barbatului şi mă urc pe motocicleta mea pornind în viteză. Mă opresc cu gândul de a da o tură pe pistă să vad ce mai e nou, dar sunetul telefonului mă opreşte. Îl scot şi vad că mă sună Antonia. Înjur toti sfintii care-mi trec prin minte, pe unii de două ori, înainte să mă hotarasc dacă-i voi raspunde sau nu. În ultimele zile mă sună de 10 ori pe zi, parcă am fi un cuplu nu alta.
- Zi repede sau...
- Dy nu mai stă cu parinti lui, am înteles că a hotarât să se mute singur pentru că suficient de matur. Nici macar nu ştie să-şi facă un sandwich. Pariez că s-a mutat cu prietenul ăla al tau, poate sunt împreună.
- Taci dracu din gură sau jur că-şi bag telefonul pe gât.
I-am închis nervos şi am strâns micul aparat în mână. Dacă Dy şi Dogy sunt împreună îi omor pe amândoi. Dacă aşa-zisul meu prieten s-a atins de el îl fac bucăţele, nu-mi pasă dacă mă întorc la închisoare.
Plec în viteză de acolo începând să dau telefoane la toate vechile mele cunoştinte. Trebui să aflu unde stă Dogy, chiar nu cred că stă împreună cu Dylan, nu se poate aşa ceva. Şatenul nu e genul ăla de persoană, el e atât de pur. La naiba, şi eu am încercat să profit de el. Sunt un idiot, e doar vina mea. Chiar încep să am sentimente pentru el, încep să-l iubesc.
- Oribil.
Privesc în jur şi vad că sunt la casa familiei Anthony. De ce oare am venit până aici? Cobor de pe motocicletă aşezându-mi casca pe el. Nu cred că o va fura cineva, şi dacă o ia nu prea-mi fac griji, oricum mă incomodează.
Sun la uşă şi îmi raspunde Antonia. Ochii ei mă privesc ură şi mă avertizează să am grijă ce scot pe gură. Nu am înteles la ce se referă până am fazut-o pe doamna Anthony cu ochii roşii şi parul dezordonat. Am clipit de câteva ori nesigur de ceea ce vad, n-am vazut-o până acum într-o astfel de stare. O privesc pe Antonia şi ea îmi spune că a aflat de curse pentru că ea nu putea să-i ascundă asta.
- La naiba, puteai să taci dracu din gură până rezolvam asta. L-am provocat la o cursă în seara asta şi nu are şanse să mă întreacă.
- Austin. Ce mă fac dacă Dy al meu păţeşte ceva la cursele alea periculoase? Acolo nu există reguli se ucid unii pe altii pentru a câştigă.
Ochii ei au început să verse şi mai multe lacrimi amare. Mă simteam vinovat, şi într-o anumită masură era vinovat. Dacă nu mă gândeam că ar fi amuzant să mă joc cu el, dacă nu apaream eu nu s-ar fi întâmplat toate astea.
- Nu va mai concura mult timp. Am aranjat să concurez cu el în seara asta, peste vreo două ore. Voi avea grijă, promit.

Am stat cu doamna Anthony care a început să-mi arate poze cu Dylan de când eramic şi să-mi povestească diverse întâmplari amuzante. Îmi placeau foarte mult să vorbească despre fiul ei, iar zâmbetul i se largea la fiecare întâmplare din viata baiatului. Era aproape ora nouă şi eu trebuia să plec, dar dacă îi aminteam de cursă sigur ar începe să plângă.
- Mă întreb dacă-şi va gasi pe cineva. Mereu mi-am imaginat că va fi cu o fată precum Antonia şi că voi avea multi nepotei.
Am simtit cum inima mi se strânge dureros în piept. De ce a trebuit să spună una ca asta, de ce?
- Eşti bine? Nu arăţi prea bine.
-Sunt bine, mă gândeam că imediat va începe cursa şi trebuie să plec.
Am vazut cum ochii ei s-au marit şi a aprobat încet. Lacrimile începeau să i se adune în coltul ochilor. Îmi parea rau că am fost aşa de dur cu femeia, dar şi ea m-a ranit cu cuvintele ei. La ce are nevoie de nepoti, e tânară, să facă un copil. Mi-am pus mâna pe frunte gândindu-mă la ce prostii îmi trec prin cap.
Înainte să ies Antonia a insistat să vină cu mine, dar imediat că mi-am vazut privirea m-a rugat să fiu atent şi a plecat. Acum sunt la intrarea la The Black şi îmi privesc motocicleta. Chiar e periculoasă o astfel de cursă, mă surprinde faptul că Dy nu s-a ranit mortal până acum.
Imediat ce intru mă întâmpină Marcus spunându-mi că totul s-a aranjat, şi că "puştiulică" a fost mai mult decât încântat de provocarea dublă. I-am zâmbit şi m-am îndreptat spre pistă. Dylan îşi aranja manuşile, iar Dogy îi dadea tot felul de sfaturi inutile. Zâmbeau pe tot parcursul discutiei, dar Dogy care m-a observat primul parea lovit de trasnet.
- Ei bine, cred că ar trebuii să pleci de aici pentru că începe cursa, iar noi încă n-am ales cerintele.
Imediat ce brunetul se îndeparteză Dy se întorce spre mine şi mă priveşte în ochii. Nu mai avea acel lumină jucauşă şi copilaroasă, erau reci ca gheata.
- Credeam că nu mai vi, desigur, eram sigur că nu renunti aşa uşor. Acum cerintele mele: prima, dispari complet din viata mea şi a familiei mele; şi a doua, nu te vei supara pe mine când vei afla ce-am facut.
- Bine. Te-aş întreba ce-ai facut, dar ştiu deja că eşti împreună cu Dogy, deci mă voi ocupa doar de el...
-Nu suntem împreună. Ai bauat Fayri, nu eşti chiar aşa gras, dar dacă aşa vrei să scapi de kilogramle în plus, treba ta.
- Bine, cum spui tu. Acum vin conditiile mele. Unu: Renunti devinitiv la curse, nu-mi pasă de cea pe care o ai peste două zile; doi: vei fi al meu.
- Ce vrei să spui prin " vei fi al meu", cumva..
- Exact, al meu trup şi suflet. Dar, dacă te dai batut acum nu trebuie să îndeplineşti decât prima provocare.

Două ore mai târziu mă aflu în apartamentul meu şi îi trimit un mesaj Antoniei că cursa s-a terminat şi totul e bine, dar îi mai scriu că o i-a dracu dacă mă deranjează în noaptea asta.
I-au două doze de Cola şi mă îndrept spre dormitor. Dy statea pe pat şi mă aştepta, nu parea tulburat de ce urma să se întâmple, era mai degrabă nerabdator.
- Să terminam odată, trebuie să ajung cât mai repede acasă.
În vad cum işi dă jacheta jos şi începe să se desheie la camaşă. Ce naiba l-a pucat, vrea să mă provoace sau e inconştient. Scap din mână dozele şi îl prind de mâini. Îl privesc în ochii în timp ce-i închei nasturi la loc. Pot să jor că el este cel care mă vede pe mine nebun.
- Am spus că vreau să ter...
Îmi presez buzele peste ale sale oprind orice protest. Îl doream, îl doream cu adevarat, dar îmi mi-ar placea să mă dorească şi el la fel de mult. Şatenul îşi pune mâna în parul meu tragându-mă mai aproape şi adâncind sarutul. Am rupt sarutul simtind nevoia de aer şi l-am privit. Era tot el, se îmbujorase, şi ochii lui avea o sclipire putin tristă. L-am strâns în braţ, iar el a început să plângă repetându-mi că mă urăşte şi că sunt un prost.


- Ar trebuii să accepti asta, îl iubeşte.
- De altii poti spune că se iubesc, dar mie nu-mi poti spune asta.
Dy m-a privit atent apoi şi-a întors capul într-o parte.
- Te urasc.