Matt vs. Hope

[Matt]

Inima unui caine-lup

Totul incepe cand un catel s-a nascut.Nu-i prea puteai spune catel caci avea infatisare de lup datora faptului ca era pe jumatate lup si pe jumatate caine.Tatal sau a fost un mare lup negru,iar mama sa un caine husky.Si din aceasta cauza era luat in ras de ceilalti caini deoarece il credeau "diferit".Pana la urma el a fost diferit de toti ceilalti si aici incepe povestea.
Blake,caci asa i se spunea,locuia intr-o cabana parasita de oameni la marginea padurii.Isi dorea sa poata locui in sat, dar oamenii il alungau deoarece credeau ca va rani copii si va ataca oamenii.Dar ce credeau nu era adevarat deoarece Blake avea o inima blanda si nu ar fi facut nimanui rau asa cum se credea.
Nu avea prieteni si nici nu isi dorea un prieten care sa-l ia in ras,insa el iubea mult copii.Cand avea ocazia se strecura in sat si privea de la distanta copii cum se joaca.S-ar fi jucat si el cu ei,dar adultii l-ar fi alungat imediat fara sa astepte explicatii.Dar intr-o zi a avut ocazia sa fie eroul unei mici fetite.Andreea,asa o chema pe fetita,plecase cu parintii la picnic in padure.Ca deobicei,Blake veghea de la distanta micul copil si se asigura ca niciun pericol nu se afla prin preajma.
Si pericolul de care el avea grija sa nu apara se dovedise a fi unul dintre cei mai buni prieteni al omului,un caine.Era doar un caine fara stapan,dar bineteles ca pe el il lasau sa se apropie de mica fetita si chiar el,cel ce se credea a fi inefensiv,a inceput sa maraie cu putere la copil.Atunci Blake a sarit si a trantit cainele la pamant chiar inainte ca acesta sa o muste pe Andreea.
Mama: Andreea!!Esti bine?
Andreea: Da,Blake m-a salvat!
Mama: Corcitura aia?
Andreea: Nu e o corcitura,e un erou!
Cainele fugise speriat de furia lui Blake,iar lui Blake nu-i venea sa creada,pentru prima data in viata sa cineva i-a spus ca este un erou.Si din ziua aceea oamenii nu l-au mai gonit,l-au lasat sa stea alaturi de copii si sa se joace cu ei si tot in aceeasi zi,el auzise o voce familiara,era tatal sau!
Tatal: Fiule!Sunt mandru de tine!
Blake: Tata?!
Dar nici nu apucase sa ii spuna tatalui ceva caci el disparuse.Dar nu disparuse de tot caci mereu va fi in inima lui Blake care acum era mandru ca tatal sau este un lup si ca si el are sange de lup.









Pisica Noptii

Imaginatia ei bogata se putea vedea instantaneu pe panza alba. Culorile formau un curcubeu de frumusete si iubire pentru arta picturii. Atat nuantele cat si dragostea depusa pentru acest tablou, creeau o imagine abstracta, dar totusi vie a lumii. Cu siguranta si cei mai mari critici, aveau sa vada stralucirea intensa a picturii. Brigitte Chanson era o adevarata maestra, un geniu in culori si nuante. Isi merita cu desavarsire titlul de geniu, si totusi pentru ea, mai erau multe dealuri de urcat. Inca nu era atat de celebra precum dorise, si totusi, intrecuse multi pictori in talent si imaginatie. Tabloul facut de ea, la acesta ora tarzie, era intruchiparea trufasa a pisicii ei persane, Michele. Pictorita ii evidentiase perfect ochii verzi sclipitor, dar si blana de un alb imaculat. " Este perfect , " gandi Brigitte " sper ca voi castiga acest concurs, este tot ceea ce imi doresc ! " Un miorlait asurzitor, sparse linistea ce cuprindea incaperea. Se pare ca pisica, nu dormea. Lingusitoare, Michele, se freca de picioarele desculte ale stapanei sale. Brigitte o luase intr-un final in brate, managaindu-i blana pufoasa. Pisica fericita ca-si atinse scopul, torcea in bratele stapanei sale. Se opri brusc la un moment dat, admirand pictura lui Brigitte. Semanau ca doua picaturi de apa, doar ca una sclipea mai mult ca cealalta.
- Iti place pictura Michele ? M-am chinuit sa o fac..
Nici nu termina bine fraza, caci pisica zgare cu ghiara suprafata neteda a picturii, lasat o zgarietura de alungul pisicii pictate. Din furie, Michelle arunca pisica pe podea ca pe o carpa murdara. Michelle incepu sa miorlaie grav, pana ce Brigitte o lovise din nou cu piciorul.
- Pisica proasta ! M-am chinuit enorm sa fac acest tablou, acum nu voi mai castiga concursul iar noi nu vom mai avea faima !
Urletele pisicii in balanta cu zbieratele lui Brighitte, creeau o muzica asurzitoare, ce trezise intreaga casa. Michele, speriata de atitudinea grava a stapanei sale, se repede la usa, iesind in intunericul noptii. Femeia, terifiata de gandul ca-si putea pierde pisica, fuge dupa ea in noapte. In zadar o cautase printre blocuri si in tufisuri, pisica ei persana era de negasit. Brighite striga in toiul noptii numele pisicii, in timp ce alerga la disperare pentru asi gasi pisica. Intr-un final hotarse sa amane cautarea, pana dimineata. Cu mintea plina de ganduri negative, si fara de speranta, Brighitte se indrepta spre casa ei. Razele lunii i dadeau lumina, in timp ce stelele se ascundeau dupa nori. " Va ploua, " gandi ea " iar Michele este singura in intuneric si ploaia. " Disperata Brighitte intrase camera unde se intamplara toate, luand tablou sfintecat in mana. Acesta era distrus, iar persana ei disparuta. Nu va mai castiga concursul si cu siguranta singura fiinta vie din vaita ei, va ramane pierduta pentru totdeunda. Cu aceste idei, femeia se baga in pat, speriata de fulgerele de afara si de ploaia torentiala. " Michele, unde esti ? "
In visele ei , castigase concursul, primise banii, pisica venise acasa..dar cand se trezise, visul frumos a fost dat uitarii. Desi era dimineata ploaia nu se oprise, dar nici pisica acasa nu venise. Somnoroasa se ridica din pat, iesind din nou pe strada, in cautarea pisicii ei. Nici de aceasta data nu o gasise. Cand ajunse acasa, pisica se afla pe masa, zgariind din nou pictura. Stapana se navali asupra pisicii, luand-o afectiv in brate, apoi arunca pictura in foc.
- Tu esti mai importanta decat aceea pictura si acel concurs, Michele.
Pisica toarse din nou, ghemuindu-se in bratele stapanei sale.