09-04-2012, 05:14 PM
Capitolul V (Dylan)
- Hei, Dy. La ce te gândeşti?
- La Cameron.
Stau rezemat de capota maşini jucându-mă cu cheile acesteia. Sper ca Dogy să ajungă mai repede pentru că nu mai am rabdare, vreau să plec din locul ăsta muzerabil. Aud o motocicletă ce se apropie cu viteză de mine. Face o curbă bruscă şi intră pe strada pe care sunt şi eu.
- Ce loc de rahat. Intru tu?
- Da. Ai adus?
Brunetul îmi arucă un plic alb şi îşi scoate telefonul din buzunar. Îl apelez iar acesta raspunde fară a mai sta pe gânduri. Ştiu că pare o prostie, dar dacă intru în probleme el va auzi şi , sper, că va ajunge la timp. Bag plicul cu praf în buzunar şi intru în scare unui bloc mizerabil. Un miros oribil de urină, tunun şi iod îmi dă stomacul pe dos.
- La naiba. Hei, ştii cumva de unde se poate face rost de „Crocodil”?
- Alexei, rusul ăla de la garaje, dar nu cred că mai face trafic. Dc?
- Întrebam.
- Ştii că, dacă eşti prins, eşti ca şi mort, nu?
- Da, dar nu pot să stau ca prostul. Eu am aflat că, Cameron, e aici. Oricum, ar trebuii să te bucuri pentru că-l iubeşti.
Îmi pun telefonul în buzunarul de la jacheta de piele şi încep să urc scarile. Nu-mi vine să cred că nişte oameni normali au traii într-un astfel de loc plin de drogati. Oftez în timp ce urc scarile spre apartamentul 30. Simt că mor doar urcând scarile, un bloc de 10 etaje fară lift. Ajung, în cele din urmă, în fata apartamentului şi, spre marea mea surpriză, trebuie să bat în uşă pentru că nu are sonerie.
O femeie de vreo 28 de ani mă priveşte printre genele lungi. Ochii ei sunt roşiatici şi umezi, iar din interior se simtea un miros puternic de fum.
- A, tu erai. Mă întrebam cine mă deranjează, ştii că sunt foarte ocupată.
- Sigur că ştiu, dar ţi-am adus un cadou frumoaso.
Femeia chicotii şi işi trecu o mână prin parul scurt, blond şi dezordonat, îşi strânge capodul în jurul corpului mic şi îndesat şi-mi face loc să intru în micul apartament. Avea doar două camere, o baie şi o bucatarie. Cu putin efort locul ar arata bine, dar ce poti saceri de la o drogată fară conştiinţă. Îi întind plicul şi aceasta mă sarută de obraz, deşi cred că încerca să mă sarute pe buze. Aceasta se aşează pe o mică canapea patată de cafea şi prafuită. Mă aşez lângă ea şi îi zâmbesc, cel mai fals zâmbet pe carel-am aratat vreodată, dar n-are cum să-şi dea seama. Nu cred că trebuia să îi mai aduc şi eu prafuri, orcum e deja fumată rau de tot. Adrianita, cum o cunosc toti „prieteni” ei, mă priveşte pervers întrebându-mă dacă nu mă plictisesc.
- De fapt, am venit să vad ce mai face Cameron, m-a trimis...
- O nu, şi tu eşti gay, sau doar prieten cu Lau Dragonu.
- Sunt un bun prieten de lui Lau. Şi mi-a cerut să...
- Ştiu, ştiu, mereu trimite pe cineva să-l ia de aici. Oricum, tu eşti cel mai draguţ. Merg să-l aduc, mă întorc imediat frumusete mică.
Ce prostă, nu-mi vine să cred că-i aşa uşor de tras pe sfoară, sau poate am doar eu talent la fraierit. Un lucru mă deranjează în povestea asta, Lau. Aud paşi din spatele meu şi o vad pe femeie cum se întoarce cu un puştan. Din câte am înteles e mai mare dacât mine cu doi ani, dar arată ca dracu. Seamană cu Ash, brunet cu ochii negri, dar e atât de slab şi palid încât pare un mort viu. Pot să jur că l-au drogat idiotii. Un impuls de furie mi-a strabatut tot corpul, simteam nevoia să lovesc ceva, orice. Brunetul nu mă privea, parea preocupat de covorul plin de sticle, plicuri şi ambalaje. Femeia a privit putin în jur şi apoi mi-a spus să-i dau 25 de euro pentru cazare şi mâncare. Nici nu vreau să mă gândeasc cum arată camera în care a fost „ cazat” şi , serios vorbind, arată de parcă nu ar fi mâncat de o saptamână. Îi privesc presupusa îmbracaminte ce continea doar o pereche de blugi uzati şi un tracou verde gaurit în unele locuri. Dacă îl vedeai pe stradă puteai paria că e un om al strazii, singura diferenţă este faptul că e curat.
Înainte să ieşim din apartament fameia îmi spune că nu are încalţăminte pentru „jucarie”. Deci ăsta e motivul pentru care îl ţine Lau, e jucaria lui.
- Şi spunei că nu mai am pastile pentru el.
- Tot nu mi-ai spus de ce l-ai ajutat, mai ales că mi-ai spus înainte că nu vrei să mă vezi. Spune că mă...
- Nu!
- Deja te-ai înroşit. Hai, spune, sau îţi spun eu.
- Nu!
- Te iubesc!
- Hei, Dy. La ce te gândeşti?
- La Cameron.
Stau rezemat de capota maşini jucându-mă cu cheile acesteia. Sper ca Dogy să ajungă mai repede pentru că nu mai am rabdare, vreau să plec din locul ăsta muzerabil. Aud o motocicletă ce se apropie cu viteză de mine. Face o curbă bruscă şi intră pe strada pe care sunt şi eu.
- Ce loc de rahat. Intru tu?
- Da. Ai adus?
Brunetul îmi arucă un plic alb şi îşi scoate telefonul din buzunar. Îl apelez iar acesta raspunde fară a mai sta pe gânduri. Ştiu că pare o prostie, dar dacă intru în probleme el va auzi şi , sper, că va ajunge la timp. Bag plicul cu praf în buzunar şi intru în scare unui bloc mizerabil. Un miros oribil de urină, tunun şi iod îmi dă stomacul pe dos.
- La naiba. Hei, ştii cumva de unde se poate face rost de „Crocodil”?
- Alexei, rusul ăla de la garaje, dar nu cred că mai face trafic. Dc?
- Întrebam.
- Ştii că, dacă eşti prins, eşti ca şi mort, nu?
- Da, dar nu pot să stau ca prostul. Eu am aflat că, Cameron, e aici. Oricum, ar trebuii să te bucuri pentru că-l iubeşti.
Îmi pun telefonul în buzunarul de la jacheta de piele şi încep să urc scarile. Nu-mi vine să cred că nişte oameni normali au traii într-un astfel de loc plin de drogati. Oftez în timp ce urc scarile spre apartamentul 30. Simt că mor doar urcând scarile, un bloc de 10 etaje fară lift. Ajung, în cele din urmă, în fata apartamentului şi, spre marea mea surpriză, trebuie să bat în uşă pentru că nu are sonerie.
O femeie de vreo 28 de ani mă priveşte printre genele lungi. Ochii ei sunt roşiatici şi umezi, iar din interior se simtea un miros puternic de fum.
- A, tu erai. Mă întrebam cine mă deranjează, ştii că sunt foarte ocupată.
- Sigur că ştiu, dar ţi-am adus un cadou frumoaso.
Femeia chicotii şi işi trecu o mână prin parul scurt, blond şi dezordonat, îşi strânge capodul în jurul corpului mic şi îndesat şi-mi face loc să intru în micul apartament. Avea doar două camere, o baie şi o bucatarie. Cu putin efort locul ar arata bine, dar ce poti saceri de la o drogată fară conştiinţă. Îi întind plicul şi aceasta mă sarută de obraz, deşi cred că încerca să mă sarute pe buze. Aceasta se aşează pe o mică canapea patată de cafea şi prafuită. Mă aşez lângă ea şi îi zâmbesc, cel mai fals zâmbet pe carel-am aratat vreodată, dar n-are cum să-şi dea seama. Nu cred că trebuia să îi mai aduc şi eu prafuri, orcum e deja fumată rau de tot. Adrianita, cum o cunosc toti „prieteni” ei, mă priveşte pervers întrebându-mă dacă nu mă plictisesc.
- De fapt, am venit să vad ce mai face Cameron, m-a trimis...
- O nu, şi tu eşti gay, sau doar prieten cu Lau Dragonu.
- Sunt un bun prieten de lui Lau. Şi mi-a cerut să...
- Ştiu, ştiu, mereu trimite pe cineva să-l ia de aici. Oricum, tu eşti cel mai draguţ. Merg să-l aduc, mă întorc imediat frumusete mică.
Ce prostă, nu-mi vine să cred că-i aşa uşor de tras pe sfoară, sau poate am doar eu talent la fraierit. Un lucru mă deranjează în povestea asta, Lau. Aud paşi din spatele meu şi o vad pe femeie cum se întoarce cu un puştan. Din câte am înteles e mai mare dacât mine cu doi ani, dar arată ca dracu. Seamană cu Ash, brunet cu ochii negri, dar e atât de slab şi palid încât pare un mort viu. Pot să jur că l-au drogat idiotii. Un impuls de furie mi-a strabatut tot corpul, simteam nevoia să lovesc ceva, orice. Brunetul nu mă privea, parea preocupat de covorul plin de sticle, plicuri şi ambalaje. Femeia a privit putin în jur şi apoi mi-a spus să-i dau 25 de euro pentru cazare şi mâncare. Nici nu vreau să mă gândeasc cum arată camera în care a fost „ cazat” şi , serios vorbind, arată de parcă nu ar fi mâncat de o saptamână. Îi privesc presupusa îmbracaminte ce continea doar o pereche de blugi uzati şi un tracou verde gaurit în unele locuri. Dacă îl vedeai pe stradă puteai paria că e un om al strazii, singura diferenţă este faptul că e curat.
Înainte să ieşim din apartament fameia îmi spune că nu are încalţăminte pentru „jucarie”. Deci ăsta e motivul pentru care îl ţine Lau, e jucaria lui.
- Şi spunei că nu mai am pastile pentru el.
- Tot nu mi-ai spus de ce l-ai ajutat, mai ales că mi-ai spus înainte că nu vrei să mă vezi. Spune că mă...
- Nu!
- Deja te-ai înroşit. Hai, spune, sau îţi spun eu.
- Nu!
- Te iubesc!
![[Imagine: romeo%20n..jpg]](http://files.myopera.com/kellyhollybabyyhaty101/blog/romeo%20n..jpg)