10-07-2011, 09:28 AM
Vă mulţumesc mult pentru păreri, sper să vă placă şi capitolul următor.
- Wow, cât de drăguţ e noul profesor! Nu-mi vine să cred! exclamă Ashley încântată.
Ramon o privi ciudat, dar nu zise nimic. Ştia că un profesor nu e motiv de gelozie sau totuşi...
- Ce mai vorbă, e un tocilar, zise băiatul plictisit.
Candy tăcea mâlc, pentru că încă nu-i venea să creadă că tipul pe care l-a agăţat mai devreme e noul profesor, cu care se va vedea la ore. Şi-a mai jurat că îl cucereşte, cât tupeu putea să aibă?
- De ce eu? întrebă ea în gol, pe un ton chinuit.
- Ce tu? întrebă Ashley nedumerită.
- Ce, ce eu? pară Candy la rândul ei.
Ramon surâse amuzat, dar atunci se întoarse diriginta şi le arătă pumnul.
- Hai să ascultăm directorul, Copeica deja face spume la gură, se auzi vocea calmă a lui Jasper.
Toţi ca unul s-au întors în acea parte şi îl priveau uimiţi din cale-afară. Ashley chiar roşi puţin, dar nimeni nu observă faptul dat, căci erau prea ocupaţi să-şi analizeze prietenul.
- Parcă ziceai că te transferi la Hollvile, spuse Candy cu jumătate de gură.
- M-am răzgândit, nu se poate? întrebă el şi-şi dădu ochii peste cap.
- Cool, frate, zise Ramon bucuros şi îl bătu pe umăr.
Era fericit că nu se va despărţi de prietenii lui nici anul acesta. Era să fie culmea dacă venea la şcoală anul întreg fără Jasper sau Alex. Ei trei erau de nedespărţit.
- Candy, de ce eşti supărată? îi şopti Ashley îngrijorată.
- Sunt? Ţi se pare.
- Ba eşti! Nu zâmbeşti, nu faci farse, nu glumeşti, ci doar priveşti profesorul nou ca boul la poartă nouă! o acuză Ashley, încercând să o înveselească.
- Mai zi că m-am îndrăgostit de noul profesor! zise blonda iritată.
- Ah, asta era! Mă gândeam eu ce naiba ai!
- Nu, Ash, nu! Am glumit, chiar nu îţi dai seama?! exclamă Candy iritată.
- Mai eşti aici, domnişoară? întrebă diriginta scoasă din sărite, cu faţa roşie, de parca-r fi fost un rac fiert.
- Gata, doamna profesoară, sunt mormânt, zise Candy convingător şi se feri de lângă Ashley.
- Văd că nu eşti fericită că nu m-am transferat, îi şopti Jasper lui Ashley, privind-o cochet.
- Dispari! şopti ea cu emoţie şi se apropie şi mai mult de Ramon.
***
Alex păşea alene pe coridorul pustiu. Trebuia să o găsească pe Anabella şi să îi explice tot. Era conştient că nu a procedat corect cu ea, dar când a plecat nu credea că se va mai întoarce vreodată. Deschise uşa cabinetului dirigintei sale şi intră. Nu s-a greşit, fata era acolo. Stătea aşezată pe o bancă, cu spatele la el şi avea căştile în urechi. Dădea uşor din cap şi fredona ceva pe sub nas, dar nu asta îl interesa acum. O privi doar câteva clipe în plus şi apoi apăru lângă brunetă. O bătu uşor pe umăr, iar ea, speriată, sări de pe bancă şi-l privi destul de furioasă.
- Vrei să fac atac de cord? întrebă, scoţându-şi căştile din urechi.
Atunci muzica răsună puţin mai tare şi Alex îşi dădu seama că cunoaşte piesa - "Believe" Skilet, interesant, dar nu trebuia să se axeze pe asta. A venit aici să se lămurească.
- Sigur că nu am avut aşa intenţii, zise el şi zâmbi.
"Nu mai zâmbi aşa, că mor" gândi ea şi continuă:
- De ce nu eÅŸti la careu?
- Copeica ne-a alungat pe mine şi pe Candy, zise el şi îi întinse un chupa-chups, iar restul le puse pe bancă.
Anabella începu să râdă. Cum a putut uita de acest obicei al prietenei sale cele mai bune?
- E nebună fata asta, zise ea şi dădu dezaprobator din cap.
- Da, dar e funny, a parat Alex, zâmbind iar.
Urmară câteva secunde de linişte mortală. Se priveau intens în ochi, dar nu ziceau absolut nimic. Când Alex îşi lăsă ochii în jos şi dori să zică ceva, Anabella îl întrerupse:
- Scuteşte-mă de explicaţii, bine?
- Dar, Bella...
- Alex, nu vreau să aud nimic! Fii bun şi nu-mi adu aminte de acea greşeală, eu m-am chinuit să uit tot vara asta!
- Trebuie să mă asculţi, o rugă el trist.
"Urăsc când faci mutrele astea de căţeluş părăsit, dar nu pot rezista" gândi ea şi zise:
- Bine, dar nu aştepta să-ţi sar în gât.
- Am fost nevoit să plec, căci tata s-a îmbolnăvit rău de tot şi trebuia să conduc întreprinderea în locul său, dar nu m-a isprăvit. Evident, l-am dezămăgit şi a găsit pe cineva mai bun, zise el şi se strâmbă.
- Asta e clar, dar o întrebare: ce dracu, ţi-a fost greu să ne spui şi nouă despre asta? Acum am mai multe motive să te urăsc, Alex! exclamă fata iritată.
- Am crezut că nu mă mai întorc...
- Mai bine nici nu te întorceai, idiotule! strigă ea şi îl privi cu ură.
- Dar nu puteam să îţi spun că plec şi că nu mă mai întorc! Nu doream să suferi, mai ales că eşti îndrăgostită...
- Sunt? întrebă Anabella automat şi ridică o sprânceană.
- Erai...
- Exact, eram!
- Bella, zise el şi răsuflă din greu.
Sigur nu a dorit să se certe şi mai rău decât era, acum situaţia a devenit prea tensionată şi nu avea nicio idee, cum trebuie să procedeze, ce trebuie să facă.
- Acum că ştii motivul ăsta tâmpit al tău, să ştii că te urăsc şi mai mult! A fost josnic din partea ta. Eu ca eu, dar Ramon? întrebă Bella dezămăgită.
- Tu eşti mai importantă pentru mine, îi răspunse el blând.
- Scuteşte-mă, a fost o simplă partidă de sex. Am fost victima care s-a îndrăgostit de ochişorii tăi frumoşi, dar crede-mă Alex - a fost prima şi ultima dată când am intrat în plasa ta! zise ea şi-şi puse demonstrativ căştile în urechi, dându-i de înţeles că discuţia a luat sfârşit.
- A fost cel mai frumos lucru din viaţa mea, zise el şi se aşeză la locul său, ignorând-o complet acum, gândindu-se trist la ceva.
Fata citi acele cuvinte pe buzele băiatului, dar nu zise nimic. Nu putea să creadă în nimeni şi nimic. Peste câteva minute au intrat toţi colegii lor în cabinet. Candy o trase pe o tipă de păr şi se ascunse după Jasper.
- Te-ai tâmpit, Jasper?! întrebă roşcata cu ură şi îşi neteri părul.
Brunetul nu înţelegea despre ce merge vorba, dar atunci Candy începu să râdă în hohote.
- Mă gândeam eu, zise roşcata cu şi mai multă ură în voce.
- Scuze, Sarah, dar ai o coamă exact ca la calul bunicii! zise ea printre hohote de râs.
Toţi elevii au început să râdă, dar Sarah sări repede cu gura, să se apere:
- Ţi-e ciudă! Tu niciodată nu ai avut aşa păr frumos!
Anabella dădu din cap nemulţumită. Nu îi plăcea când Candy îşi bătea joc de nevinovaţi. Nu era maica Teressa, dar era compătimitoare şi Sarah chiar nu merita una ca asta din prima zi.
În clasă îşi făcu apariţia Serena şi Tessa Corris. Toţi îşi îndreptară privirile spre ele, îndeosebi spre Tessa. Era elegantă, frumoasă şi cu nasul pe sus, ca întotdeauna.
- Mă ierţi, Sarah, căci calul bunicii seamănă cu altcineva deja, zise Candy amuzată.
- Vă salut pe toţi, zise Tessa pe un ton amabil, ignorând-o total pe Candy şi automat privirea i se duse la Alex.
Merse spre el şi când ajunse foarte aproape, se plecă şi îl sărută apăsat pe buze.
- Mă bucur că te-ai întors, frumosule! Cum a fost acolo? Ce mai face tatăl tău?
Anabella rămase de-a dreptul şocată.
"Târfa asta ştia, ei i-a spus!" gândi ea, nevenindu-i să creadă.
Alex o privi vinovat, dar bruneta pur şi simplu ieşi nervoasă din cabinet. Doar Candy observă asta şi se duse după ea.
***
Capitolul 4
Cea mai stresantă zi de şcoală (partea 3)
Cea mai stresantă zi de şcoală (partea 3)
- Wow, cât de drăguţ e noul profesor! Nu-mi vine să cred! exclamă Ashley încântată.
Ramon o privi ciudat, dar nu zise nimic. Ştia că un profesor nu e motiv de gelozie sau totuşi...
- Ce mai vorbă, e un tocilar, zise băiatul plictisit.
Candy tăcea mâlc, pentru că încă nu-i venea să creadă că tipul pe care l-a agăţat mai devreme e noul profesor, cu care se va vedea la ore. Şi-a mai jurat că îl cucereşte, cât tupeu putea să aibă?
- De ce eu? întrebă ea în gol, pe un ton chinuit.
- Ce tu? întrebă Ashley nedumerită.
- Ce, ce eu? pară Candy la rândul ei.
Ramon surâse amuzat, dar atunci se întoarse diriginta şi le arătă pumnul.
- Hai să ascultăm directorul, Copeica deja face spume la gură, se auzi vocea calmă a lui Jasper.
Toţi ca unul s-au întors în acea parte şi îl priveau uimiţi din cale-afară. Ashley chiar roşi puţin, dar nimeni nu observă faptul dat, căci erau prea ocupaţi să-şi analizeze prietenul.
- Parcă ziceai că te transferi la Hollvile, spuse Candy cu jumătate de gură.
- M-am răzgândit, nu se poate? întrebă el şi-şi dădu ochii peste cap.
- Cool, frate, zise Ramon bucuros şi îl bătu pe umăr.
Era fericit că nu se va despărţi de prietenii lui nici anul acesta. Era să fie culmea dacă venea la şcoală anul întreg fără Jasper sau Alex. Ei trei erau de nedespărţit.
- Candy, de ce eşti supărată? îi şopti Ashley îngrijorată.
- Sunt? Ţi se pare.
- Ba eşti! Nu zâmbeşti, nu faci farse, nu glumeşti, ci doar priveşti profesorul nou ca boul la poartă nouă! o acuză Ashley, încercând să o înveselească.
- Mai zi că m-am îndrăgostit de noul profesor! zise blonda iritată.
- Ah, asta era! Mă gândeam eu ce naiba ai!
- Nu, Ash, nu! Am glumit, chiar nu îţi dai seama?! exclamă Candy iritată.
- Mai eşti aici, domnişoară? întrebă diriginta scoasă din sărite, cu faţa roşie, de parca-r fi fost un rac fiert.
- Gata, doamna profesoară, sunt mormânt, zise Candy convingător şi se feri de lângă Ashley.
- Văd că nu eşti fericită că nu m-am transferat, îi şopti Jasper lui Ashley, privind-o cochet.
- Dispari! şopti ea cu emoţie şi se apropie şi mai mult de Ramon.
***
Alex păşea alene pe coridorul pustiu. Trebuia să o găsească pe Anabella şi să îi explice tot. Era conştient că nu a procedat corect cu ea, dar când a plecat nu credea că se va mai întoarce vreodată. Deschise uşa cabinetului dirigintei sale şi intră. Nu s-a greşit, fata era acolo. Stătea aşezată pe o bancă, cu spatele la el şi avea căştile în urechi. Dădea uşor din cap şi fredona ceva pe sub nas, dar nu asta îl interesa acum. O privi doar câteva clipe în plus şi apoi apăru lângă brunetă. O bătu uşor pe umăr, iar ea, speriată, sări de pe bancă şi-l privi destul de furioasă.
- Vrei să fac atac de cord? întrebă, scoţându-şi căştile din urechi.
Atunci muzica răsună puţin mai tare şi Alex îşi dădu seama că cunoaşte piesa - "Believe" Skilet, interesant, dar nu trebuia să se axeze pe asta. A venit aici să se lămurească.
- Sigur că nu am avut aşa intenţii, zise el şi zâmbi.
"Nu mai zâmbi aşa, că mor" gândi ea şi continuă:
- De ce nu eÅŸti la careu?
- Copeica ne-a alungat pe mine şi pe Candy, zise el şi îi întinse un chupa-chups, iar restul le puse pe bancă.
Anabella începu să râdă. Cum a putut uita de acest obicei al prietenei sale cele mai bune?
- E nebună fata asta, zise ea şi dădu dezaprobator din cap.
- Da, dar e funny, a parat Alex, zâmbind iar.
Urmară câteva secunde de linişte mortală. Se priveau intens în ochi, dar nu ziceau absolut nimic. Când Alex îşi lăsă ochii în jos şi dori să zică ceva, Anabella îl întrerupse:
- Scuteşte-mă de explicaţii, bine?
- Dar, Bella...
- Alex, nu vreau să aud nimic! Fii bun şi nu-mi adu aminte de acea greşeală, eu m-am chinuit să uit tot vara asta!
- Trebuie să mă asculţi, o rugă el trist.
"Urăsc când faci mutrele astea de căţeluş părăsit, dar nu pot rezista" gândi ea şi zise:
- Bine, dar nu aştepta să-ţi sar în gât.
- Am fost nevoit să plec, căci tata s-a îmbolnăvit rău de tot şi trebuia să conduc întreprinderea în locul său, dar nu m-a isprăvit. Evident, l-am dezămăgit şi a găsit pe cineva mai bun, zise el şi se strâmbă.
- Asta e clar, dar o întrebare: ce dracu, ţi-a fost greu să ne spui şi nouă despre asta? Acum am mai multe motive să te urăsc, Alex! exclamă fata iritată.
- Am crezut că nu mă mai întorc...
- Mai bine nici nu te întorceai, idiotule! strigă ea şi îl privi cu ură.
- Dar nu puteam să îţi spun că plec şi că nu mă mai întorc! Nu doream să suferi, mai ales că eşti îndrăgostită...
- Sunt? întrebă Anabella automat şi ridică o sprânceană.
- Erai...
- Exact, eram!
- Bella, zise el şi răsuflă din greu.
Sigur nu a dorit să se certe şi mai rău decât era, acum situaţia a devenit prea tensionată şi nu avea nicio idee, cum trebuie să procedeze, ce trebuie să facă.
- Acum că ştii motivul ăsta tâmpit al tău, să ştii că te urăsc şi mai mult! A fost josnic din partea ta. Eu ca eu, dar Ramon? întrebă Bella dezămăgită.
- Tu eşti mai importantă pentru mine, îi răspunse el blând.
- Scuteşte-mă, a fost o simplă partidă de sex. Am fost victima care s-a îndrăgostit de ochişorii tăi frumoşi, dar crede-mă Alex - a fost prima şi ultima dată când am intrat în plasa ta! zise ea şi-şi puse demonstrativ căştile în urechi, dându-i de înţeles că discuţia a luat sfârşit.
- A fost cel mai frumos lucru din viaţa mea, zise el şi se aşeză la locul său, ignorând-o complet acum, gândindu-se trist la ceva.
Fata citi acele cuvinte pe buzele băiatului, dar nu zise nimic. Nu putea să creadă în nimeni şi nimic. Peste câteva minute au intrat toţi colegii lor în cabinet. Candy o trase pe o tipă de păr şi se ascunse după Jasper.
- Te-ai tâmpit, Jasper?! întrebă roşcata cu ură şi îşi neteri părul.
Brunetul nu înţelegea despre ce merge vorba, dar atunci Candy începu să râdă în hohote.
- Mă gândeam eu, zise roşcata cu şi mai multă ură în voce.
- Scuze, Sarah, dar ai o coamă exact ca la calul bunicii! zise ea printre hohote de râs.
Toţi elevii au început să râdă, dar Sarah sări repede cu gura, să se apere:
- Ţi-e ciudă! Tu niciodată nu ai avut aşa păr frumos!
Anabella dădu din cap nemulţumită. Nu îi plăcea când Candy îşi bătea joc de nevinovaţi. Nu era maica Teressa, dar era compătimitoare şi Sarah chiar nu merita una ca asta din prima zi.
În clasă îşi făcu apariţia Serena şi Tessa Corris. Toţi îşi îndreptară privirile spre ele, îndeosebi spre Tessa. Era elegantă, frumoasă şi cu nasul pe sus, ca întotdeauna.
- Mă ierţi, Sarah, căci calul bunicii seamănă cu altcineva deja, zise Candy amuzată.
- Vă salut pe toţi, zise Tessa pe un ton amabil, ignorând-o total pe Candy şi automat privirea i se duse la Alex.
Merse spre el şi când ajunse foarte aproape, se plecă şi îl sărută apăsat pe buze.
- Mă bucur că te-ai întors, frumosule! Cum a fost acolo? Ce mai face tatăl tău?
Anabella rămase de-a dreptul şocată.
"Târfa asta ştia, ei i-a spus!" gândi ea, nevenindu-i să creadă.
Alex o privi vinovat, dar bruneta pur şi simplu ieşi nervoasă din cabinet. Doar Candy observă asta şi se duse după ea.
***