05-08-2011, 06:29 PM
Mulţumesc foarte mult pentru comentarii, nu mă aşteptam să am atâţia cititori. Iată nextul.
Când s-a trezit din somn, Tom avea o dispoziţie foarte bună, iar faptul acesta la uimit nespus de mult. A zâmbit somnoros şi apoi a deschis ochii, pregătindu-se să sesizeze că încă se află în camera oferită de prietenul tatălui său. Aşa era, din păcate sau... din fericire. Înainte să adoarmă, când scria acele rânduri importante în jurnalul său, i-a venit în minte un gând straniu. Băiatul, de fapt, era de acord cu decizia părintelui, la urma urmei o încercare de a trăi viaţa mai bine ca până atunci, nu era atât de groaznică. Tom s-a închis în sine după ce a plecat mama lui şi noroc de Zack, care nu l-a lăsat singur şi i-a fost mereu alături. Nu ar fi fost în stare să-l piardă şi pe el, mai ales că doar alături de acest om simţea că este important, că există cineva care îl preţuieşte şi care nu-l va lăsa niciodată în voia soartei, aşa cum a făcut acea femeie. Nu avea el puterea şi nici dreptul de a o judeca, dar totuşi era singurul ei fiu...
Ridicându-se din pat, şi-a dat seama că e singur în dormitor, mai mult de atât, Zack nici nu a înoptat aici. Oare ce avea să însemne asta? Celălalt pat era aşternut şi neatins, aşa cum l-a văzut Tom înainte de culcare. Probabil bărbatul a stat de vorbă toată noaptea cu prietenul său din copilărie şi nu au ţinut cont de vreme. Apropo de timp, oare cât e ora? Brunetul a ridicat capul şi privi toţi pereţii, cu speranţa că va găsi un ceas acolo, dar nu a fost să fie. Din fericire şi-a adus aminte de telefonul mobil pe care îl ţinea în ghiozdan. Peste câteva clipe îl ţinea în mână şi privea la ecran cu gura căscată. La naiba! A dormit cincisprezece ore, cum a putut să facă una ca asta?! Nu îi venea să creadă! Şi da, ora era instalată corect, s-a schimbat automat chiar atunci când au călcat pe primul trotuar din Londra.
A hotărât să facă un duş şi apoi să coboare la primul etaj - trebuia să-şi găsească tatăl neapărat. Era obligat să îi spună că s-a răzgândit, că îl va susţine în toate hotărârile sale şi că îi va fi mereu alături, aşa cum merita cel din urmă. Nu avea mulţi prieteni în New York, chiar nu-i avea deloc. Toţi cu care şi-a petrecut timpul Tom vreodată erau nişte adolescenţi zvăpăiaţi, dornici de distracţie şi care nu au nici un scop în viaţă. Bun, nici Tom nu ştia sigur care e scopul său suprem, dar măcăr se gândea la asta şi dădea dovadă de seriozitate în tot ce făcea. New-York-ul era casa lui şi iubea nespus de mult acel oraş, dar spera să găsească ceva familiar şi în împrejurimile Londrei. Optimismul era binevenit în această situaţie.
Brusc, printre acesturi gânduri clare, a trecut o imagine îndrăzneaţă, care l-a făcut să roşească imediat. În acel moment şi-a adus aminte visul din noaptea cu pricina şi a înghiţit în sec. Stop! A fost doar un vis, care nu înseamnă nimic şi nu dovedeşte nimic! Şi ce dacă două trupuri masculine, dintre care unul era al său cu siguranţă, se împleticeau, formând poziţii ruşinoase? Nu conta deloc că a făcut sex cu o persoană de acelaşi gen, nu era prima dată când visa una ca asta. Desigur, tatăl său i-a spus într-o bună zi că fiecare imagine din timpul somnul semnifică ceva, dar nu neapărat merită atenţie. Problema era în experienţa lui sexuală, care nici nu exista. Şi-a pierdut virginitatea cu o fată beată, în toaleta unui club de noapte şi a fost oribil. Primul său orgasm adevărat a fost scurt şi fără emoţie, ceea ce nu l-a impresionat deloc. Atunci nu şi-a piedut speranţa, dar când a făcut-o a doua oară cu Mary, o fată mai mică cu un an din vecini, a pus punctul. Atunci credea că e asexual. I-a spus lui Zack despre asta, roşind şi bâlbâindu-se, dar chiar avea nevoie de un sfat, de o părere sinceră! Tătăl său a râs şi i-a spus că ăsta e abia începutul şi nu trebuie să îşi facă griji, deoarece când persoana potrivită va apărea în viaţa lui, Tom va înţelege asta şi nu va mai lăsa gândurile stupide ca acelea legate de asexualitate, să-i domine în cap. Când visa ceva legat de homosexuali, Tom se înjura cu ultimile cuvinte. Era doar vina lui, pentru că o dată, din greşeală, a intrat pe un site suspect şi acolo a văzut nişte imagini care sigur nu erau pentru copii. Atunci, pentru prima dată în viaţă, a aflat despre gay şi nici până în ziua de azi nu ştia dacă e homofob ca majoritatea sau indiferent. Oare ce însemnau aceste visuri? Erau ruşinoase, clar, dar măcăr bine că el era singurul martor. Trebuia să uite şi să le alunge din cap.
Tom s-a îmbrăcat într-o pereche de pantaloni scurţi de culoare albă şi într-un tricou negru din bumbac. Şi-a pieptănat părul brunet, care în ultimile luni i-a crescut cu câţiva centimentri şi acum cădea lin pe umeri. S-a gândit că ar trebui să-şi scurteze un pic bretonul, dar pentru asta avea nevoie să găsească un salon de frumuseţe. Va mai răbda, la urma urmei nu era aşa urgent.
Pentru final, ca un băiat educat, a hotărât să facă patul. Când a apucat de colţul plapumei a zărit undeva la mijloc, o pată albă, dovadă clară a visului din noaptea asta. La naiba, Tom ştia că pantalonii în care a dormit erau murdari de spermă şi i-a ascuns în ghiozdan, dar cu albiturile ce trebuia să facă? Doar nu trebuia să le îndese tot acolo, mai ales că nu erau ale sale, erau în ospeţie!
"Vai, sigur mă voi face de ruşine" gândi el disperat şi ca dovadă, obrajii i s-au înroşit imediat.
Avea inima cât un purice şi mergea pe coridoarele înguste a acelei case, iar în capul său era o adevărată încurcătură. Păşind aşa, cu capul în nori, s-a lovit de cineva şi deja se pregătea să cadă cât e de lung pe podea, dar o mână puternică îl cuprinse ferm de talie şi nu îl lăsa să se întindă pe jos. Tom îl cercetă cu privirea pe băiatul cu părul argintiu din faţa lui, înghiţi în sec când văzu acel chip frumos atât de aproape de al său şi răsuflă uşurat când tânărul şi-a luat mâinile şi l-a lăsat liber.
- Eşti bine? întrebă cel din urmă pe un ton ironic.
A întrebat asta mai degrabă din politeţe şi părea răutăcios la prima vedere, dar vocea lui... Doamne, ce voce frumoasă şi profundă avea.
- D... da, murmură Tom şi îl privi încă uimit.
- Mă bucur, zise celălalt şi apoi continuă pe un ton sigur:
- Mă numesc Brian şi sunt fiul lui Merlin. Taţii noştri sunt în bucătărie, pregătesc prânzul. Eu te-am salvat de la o căzătură spectaculoasă, sper să-mi mulţumeşti prin următorul mod: să le spui că am făcut cunoştinţă deja şi asta mă va scuti să fiu prezent acolo, am treabă. Eşti de acord, Tom? întrebă băiatul nerăbdător.
Doamne, cum putea să fie aşa liber când îi spunea toate aceste lucruri pe un ton superior? De parcă Tom ar muri fără prezenţa lui Brian la masă. Cel din urmă se credea atât de important şi vorbea atât de deschis şi rece, de parcă se cunoşteau de mici copii. Nu era normal, era prea tupeist băiatul şi Tom nu iubea aşa persoane.
- Nicio problemă, văd că ştii cum mă numesc, deci nu va trebui să mint - chiar am făcut cunoştinţă, Brian. O zi bună, zise Tom zâmbind retras şi plecă de acolo.
Brian a stat aşa câteva secunde, privindu-i în spate şi apoi surâse şmecher. Totuşi va fi foarte interesant.
"Care va fi reacţia acestui brunet mândru, când va afla că părinţii noştri pleacă în Madrid pentru o lună de zile, iar el rămâne în grija mea? Dumnezeule, cred că voi muri de râs când îi voi vedea faţa. Nu pare genul care adoră astfel de lucruri şi sper că nu mă va încurca să dau party pe trei iunie, altfel va fi rău" gândi blondul şi hotărî să se retragă în camera sa pentru a termina un proiect.
¤*¤*¤
Capitolul 2
Când s-a trezit din somn, Tom avea o dispoziţie foarte bună, iar faptul acesta la uimit nespus de mult. A zâmbit somnoros şi apoi a deschis ochii, pregătindu-se să sesizeze că încă se află în camera oferită de prietenul tatălui său. Aşa era, din păcate sau... din fericire. Înainte să adoarmă, când scria acele rânduri importante în jurnalul său, i-a venit în minte un gând straniu. Băiatul, de fapt, era de acord cu decizia părintelui, la urma urmei o încercare de a trăi viaţa mai bine ca până atunci, nu era atât de groaznică. Tom s-a închis în sine după ce a plecat mama lui şi noroc de Zack, care nu l-a lăsat singur şi i-a fost mereu alături. Nu ar fi fost în stare să-l piardă şi pe el, mai ales că doar alături de acest om simţea că este important, că există cineva care îl preţuieşte şi care nu-l va lăsa niciodată în voia soartei, aşa cum a făcut acea femeie. Nu avea el puterea şi nici dreptul de a o judeca, dar totuşi era singurul ei fiu...
Ridicându-se din pat, şi-a dat seama că e singur în dormitor, mai mult de atât, Zack nici nu a înoptat aici. Oare ce avea să însemne asta? Celălalt pat era aşternut şi neatins, aşa cum l-a văzut Tom înainte de culcare. Probabil bărbatul a stat de vorbă toată noaptea cu prietenul său din copilărie şi nu au ţinut cont de vreme. Apropo de timp, oare cât e ora? Brunetul a ridicat capul şi privi toţi pereţii, cu speranţa că va găsi un ceas acolo, dar nu a fost să fie. Din fericire şi-a adus aminte de telefonul mobil pe care îl ţinea în ghiozdan. Peste câteva clipe îl ţinea în mână şi privea la ecran cu gura căscată. La naiba! A dormit cincisprezece ore, cum a putut să facă una ca asta?! Nu îi venea să creadă! Şi da, ora era instalată corect, s-a schimbat automat chiar atunci când au călcat pe primul trotuar din Londra.
A hotărât să facă un duş şi apoi să coboare la primul etaj - trebuia să-şi găsească tatăl neapărat. Era obligat să îi spună că s-a răzgândit, că îl va susţine în toate hotărârile sale şi că îi va fi mereu alături, aşa cum merita cel din urmă. Nu avea mulţi prieteni în New York, chiar nu-i avea deloc. Toţi cu care şi-a petrecut timpul Tom vreodată erau nişte adolescenţi zvăpăiaţi, dornici de distracţie şi care nu au nici un scop în viaţă. Bun, nici Tom nu ştia sigur care e scopul său suprem, dar măcăr se gândea la asta şi dădea dovadă de seriozitate în tot ce făcea. New-York-ul era casa lui şi iubea nespus de mult acel oraş, dar spera să găsească ceva familiar şi în împrejurimile Londrei. Optimismul era binevenit în această situaţie.
Brusc, printre acesturi gânduri clare, a trecut o imagine îndrăzneaţă, care l-a făcut să roşească imediat. În acel moment şi-a adus aminte visul din noaptea cu pricina şi a înghiţit în sec. Stop! A fost doar un vis, care nu înseamnă nimic şi nu dovedeşte nimic! Şi ce dacă două trupuri masculine, dintre care unul era al său cu siguranţă, se împleticeau, formând poziţii ruşinoase? Nu conta deloc că a făcut sex cu o persoană de acelaşi gen, nu era prima dată când visa una ca asta. Desigur, tatăl său i-a spus într-o bună zi că fiecare imagine din timpul somnul semnifică ceva, dar nu neapărat merită atenţie. Problema era în experienţa lui sexuală, care nici nu exista. Şi-a pierdut virginitatea cu o fată beată, în toaleta unui club de noapte şi a fost oribil. Primul său orgasm adevărat a fost scurt şi fără emoţie, ceea ce nu l-a impresionat deloc. Atunci nu şi-a piedut speranţa, dar când a făcut-o a doua oară cu Mary, o fată mai mică cu un an din vecini, a pus punctul. Atunci credea că e asexual. I-a spus lui Zack despre asta, roşind şi bâlbâindu-se, dar chiar avea nevoie de un sfat, de o părere sinceră! Tătăl său a râs şi i-a spus că ăsta e abia începutul şi nu trebuie să îşi facă griji, deoarece când persoana potrivită va apărea în viaţa lui, Tom va înţelege asta şi nu va mai lăsa gândurile stupide ca acelea legate de asexualitate, să-i domine în cap. Când visa ceva legat de homosexuali, Tom se înjura cu ultimile cuvinte. Era doar vina lui, pentru că o dată, din greşeală, a intrat pe un site suspect şi acolo a văzut nişte imagini care sigur nu erau pentru copii. Atunci, pentru prima dată în viaţă, a aflat despre gay şi nici până în ziua de azi nu ştia dacă e homofob ca majoritatea sau indiferent. Oare ce însemnau aceste visuri? Erau ruşinoase, clar, dar măcăr bine că el era singurul martor. Trebuia să uite şi să le alunge din cap.
Tom s-a îmbrăcat într-o pereche de pantaloni scurţi de culoare albă şi într-un tricou negru din bumbac. Şi-a pieptănat părul brunet, care în ultimile luni i-a crescut cu câţiva centimentri şi acum cădea lin pe umeri. S-a gândit că ar trebui să-şi scurteze un pic bretonul, dar pentru asta avea nevoie să găsească un salon de frumuseţe. Va mai răbda, la urma urmei nu era aşa urgent.
Pentru final, ca un băiat educat, a hotărât să facă patul. Când a apucat de colţul plapumei a zărit undeva la mijloc, o pată albă, dovadă clară a visului din noaptea asta. La naiba, Tom ştia că pantalonii în care a dormit erau murdari de spermă şi i-a ascuns în ghiozdan, dar cu albiturile ce trebuia să facă? Doar nu trebuia să le îndese tot acolo, mai ales că nu erau ale sale, erau în ospeţie!
"Vai, sigur mă voi face de ruşine" gândi el disperat şi ca dovadă, obrajii i s-au înroşit imediat.
Avea inima cât un purice şi mergea pe coridoarele înguste a acelei case, iar în capul său era o adevărată încurcătură. Păşind aşa, cu capul în nori, s-a lovit de cineva şi deja se pregătea să cadă cât e de lung pe podea, dar o mână puternică îl cuprinse ferm de talie şi nu îl lăsa să se întindă pe jos. Tom îl cercetă cu privirea pe băiatul cu părul argintiu din faţa lui, înghiţi în sec când văzu acel chip frumos atât de aproape de al său şi răsuflă uşurat când tânărul şi-a luat mâinile şi l-a lăsat liber.
- Eşti bine? întrebă cel din urmă pe un ton ironic.
A întrebat asta mai degrabă din politeţe şi părea răutăcios la prima vedere, dar vocea lui... Doamne, ce voce frumoasă şi profundă avea.
- D... da, murmură Tom şi îl privi încă uimit.
- Mă bucur, zise celălalt şi apoi continuă pe un ton sigur:
- Mă numesc Brian şi sunt fiul lui Merlin. Taţii noştri sunt în bucătărie, pregătesc prânzul. Eu te-am salvat de la o căzătură spectaculoasă, sper să-mi mulţumeşti prin următorul mod: să le spui că am făcut cunoştinţă deja şi asta mă va scuti să fiu prezent acolo, am treabă. Eşti de acord, Tom? întrebă băiatul nerăbdător.
Doamne, cum putea să fie aşa liber când îi spunea toate aceste lucruri pe un ton superior? De parcă Tom ar muri fără prezenţa lui Brian la masă. Cel din urmă se credea atât de important şi vorbea atât de deschis şi rece, de parcă se cunoşteau de mici copii. Nu era normal, era prea tupeist băiatul şi Tom nu iubea aşa persoane.
- Nicio problemă, văd că ştii cum mă numesc, deci nu va trebui să mint - chiar am făcut cunoştinţă, Brian. O zi bună, zise Tom zâmbind retras şi plecă de acolo.
Brian a stat aşa câteva secunde, privindu-i în spate şi apoi surâse şmecher. Totuşi va fi foarte interesant.
"Care va fi reacţia acestui brunet mândru, când va afla că părinţii noştri pleacă în Madrid pentru o lună de zile, iar el rămâne în grija mea? Dumnezeule, cred că voi muri de râs când îi voi vedea faţa. Nu pare genul care adoră astfel de lucruri şi sper că nu mă va încurca să dau party pe trei iunie, altfel va fi rău" gândi blondul şi hotărî să se retragă în camera sa pentru a termina un proiect.
¤*¤*¤