Rapita de vampiri

[Me_Samy]

Capitolul 7

Gata. Calm Andreea. Nu va face nimic nesabuit. Cum a spus si el totul a fost doar un vis. Eu nu am nici o legatura cu asta... sper. Usa se deschise si nu am reusit sa nu tresar.
- Te-a apucat sughitul? Iti este frig?
-Nu, nu. Totul este in regula. am incercat sa zimbesc, dar a iesit o grimasa.
- Hai gata cu prosteala, vino sa maninci.
Sper sa maninc doar eu...Il vad ca se aseaza linga mine si imi da parul dupa ureche, dupa care ma indeamna sa maninc mai repede, pana nu se raceste mancarea. Cu mana tremuranda, incerc sa iau cateva linguri din supa adusa de Lorcan pe tava, dar in zadar, pofta de mancare parca mi-a disparut subit. Lorcan imi lua lingura din mana usor si o puse pe tava.
-Scuze, nu-mi mai e foame.
-Nu este nimic, vreau doar sa te intreb ceva. Pot sa-ti beau sangele?
In acel moment tot ce am mai simtit au fost coltii sai cum mi-au strapuns pielea si o caldura puternica mi-a pus stapanire pe corp. Aud cum imi suge sangele din trup si simt ca mi se face rau. Opreste-te, te rog! Ma ranesti! Lacrimi fierbinti tasnesc din ochii mei fara sa le mai pot opri.
- Te rog, opreste-te! Imi faci rau. am reusit sa zic cu ultimele puteri.
Acesta se opri, isi apropie buzele de urechea mea si zise.
- Imi pare rau.
Cum pot sa-l mai cred? Adica are memorie de peste? Uita in cateva secunde ca sunt doar un om slab?! Nu il condamn, stiam ca se va intampla intr-o zi, chiar nu-l condamn.
- Asta se intampla cand un vampir se indragosteste. Numai sangele persoanei iubite mai e indestulator, iar in unele momente, pur si simplu nu te mai poti controla.
-Nu te condamn. am zis ridicandu-ma astfel incat sa-l pot privi in ochi. Este totul in regula.
-Nu, nu este. Sunt un monstru. Nu te merit.
- Daca nu o faceai tu, o facea altcineva, care m-ar fi omorat, faptul ca te-ai oprit inseamna ca nu esti lipsit de sentimente.
I-am cuprins fata cu palmele si i-am sarutat scurt buzele, ce inca mai purtau gustul metalic al sangelui meu. Buzele sale se desprinsera de ale mele, pentru a-mi saruta locul ... nu al muscaturii, nu vreau sa-i zic asa, mai bine locul cu pricina. Mult mai bine asa. Buzele lui atingeau delicat locul acela, alinandu-mi durerea intepatoare, prezenta pe gatul meu.

Ma lua in brate si ma aseza pe perna, dupa care se apleca asupra mea, parul sau revarsandu-se peste pielea mea extrem de palida. Ma saruta scurt pe buze, dupa care, atinse cu degetele sale inghetate gatul meu, actionand ca un foarte bun calmant.
- Uita-te la mine,i-am zis. Nu te simti vinovat, nu este nici o problema.
I-am intors fata cu o palma, dupa care l-am apropiat iar de fata mea, cersind dupa un alt sarut. Isi apropie fata de a mea, dar se opri inainte de a-si lipi buzele inghetate de ale mele.
-Ce s-a intamplat?
- Nimic nu o sa mai fie la fel. raspunse acesta ridicandu-se in picioare si dand sa plece.
- Ba da. Totul e la fel. Nu pleca. am zis cu voce stinsa.
Acesta se intoarse si se uita la mine, dupa care adauga:
- Čši-ar fi mai bine fara mine.
-Nu spune asta. M-as omori daca nu ai fi tu. Te rog nu pleca, nu vreau sa pleci niciodata.

Se apropie de pat si ma trase spre el, luandu-ma in brate. Imi cuprinse fata cu mainile sale si ma saruta apasat, muscandu-mi buza si facandu-ma sa scot un mic scancet. Ma aseza inapoi pe pat, sarutandu-mi pielea fina a gatului. L-am oprit, uitandu-ma in ochii lui patrunzatori si atingandu-i timid pielea gatului cu buzele mele fierbinti.
Isi atinse din nou buzele de gatul meu dupa care ma saruta pe piept si din nou pe buze. Se uita in ochii mei de parca ar fi asteptat o confirmare, pe care nu sunt sigura ca o pot da acum.


~Va Urma~


Acesta a fost capitolul sapte, va astept cu pareri. Dupa cum puteti vedea acest capitol are diacritice si va implor sa ma iertati caci nu le-am avut pana acum si de aceea restul capitolelor sunt fara. Imi cer mii de scuze! :)