Proza scurta

[Storymaker]

O, tu-frumoasa viata

De mult timp, motanul nu simtise frumusetea vietii. Totul era gri in jurul sau iar nici macar ploaia nu-l mai putea face sa zambeasca. De multe ori se intrista cand intalnea o pisica pe drum caci isi amintea cat de diferit este el fata de ceilalti motani care de mult timp aveau o jumatate alaturi. Apoi isi ridica craniul spre cer si, uitandu-se cu luare aminte, isi aminti ce cauta el in viata: dorea sa schimbe lumea! Da, asta isi dorea de mult timp.
De cand se nascuse pana in prezent, societatea pisiceasca fusese controlata si condusa de soareci care, lacomindu-se si imbuibandu-se cu pestii pisicilor, nu le mai lasara nimic. De multe ori foamea ii amenintase viata, dar cu voia Marelui Pisoi, a trecut si peste acele greutati. Viata mergea inainte, iar soarecii il fortau prin intermediul societatii infintate de ei, sa mearga la cotetul cu gaini unde avea sa invete o meserie. Pisoiul se duse acolo si invata ani pisicesti tainele ouatului cat si a cotcodaci cantece de slava pentru soareci. Dar visele sale din copilarie inca persistau in el. Poate dat fiind faptul ca inca nu se maturizase- sau poate ca iubea atat de mult copilul ce a fost, incat la moarte lui, i-a promis ca-i va indeplini visele.
Viata era grea, dar motanul, pregatindu-se sa-si croiasca un drum prin ea, se inarma cu vointa, curaj si incredere in Maele Pisoi. O lua in unica directie ce-i putea aduce multumirea: in fata. Si merse, merse, si iar merse pana ajunse la un loc destul de frumos, unde vazu o pisica minunata. Pentru cateva clipe simti ceea ce nu mai simtise de mult timp. O placea si si-ar fi dorit sa stea langa ea, dar ceea ce urmarea el sa atinga era mult prea important pentru a o face. Asa ca, si-a luat talpasita. Frumos este faptul ca si pisica a luat-o in acelasi sens cu el, cautand poate acelasi lucru. Drumul a fost unul lung si nu prea placut dat fiind faptul ca motanu se simtea ciudat in prezenta ei. Intr-o noapte tarzie, pe cand vantul ucidea oamenii lasati pe afara, pisoiul o vazu mai frumoasa ca nicicand. Se duse spre ea, o linse pe fata si o privi cu toata dragostea ce o avea.
Pisica scoase un mieunat melodios, aratandu-i ca si ea are aceleasi sentimente pentru el. Vantul vazand o asemenea frumusete se induiose intr-atat de mult incat lasa oamenii in pace si pleca spre alte parti in care alti oameni rai trebuiau pedepsiti. Florile, scapate de loviturile vantului, se indreptara si chemara albinele intr-un dans maiastru ce avea sa impanzeasca toata campia cu inmiresmate culori. Venea vara, iar soarele suradea de bucurie la gandul ca inca o data va hrani oasele oamenilor, insanatosiidu-i.
Motanul s-a uitat spre cer, i-a multumit Marelui Pisoi, dupa care a plecat cu aleasa lui sa vietuiasca in acea splendida campie.