04-03-2012, 06:03 PM
Stiu ca este regula numarul 10 sa nu aiba limbaj vulgar ficurile si daca au sa zic sus la inceput dar pana acum nu a fost cu limbaj vulgar doar acest capitol are cateva replici mai vulgare!!!
Capitolul 6
Alerg. Tot ce vad in fata este sange, fug cate de repede pot, inima batandu-mi nebuneste in piept. Dedodata vad pe cineva in fata mea, ma indrept in viteza spre acea persoana sperand ca este Lorcan sau macar cineva care ma poate ajuta. El este. Il strig dar din gura mea nu iese nici un sunet, il trag de maneca, dar el nu se intoarce; ma arunc in fata lui in incercarea de a-i atrage atentia, dar cand ma uit la el raman fara aer. Nu era el, cel putin nu parea a fi el, ochii, gura, parul, toate ale lui dar nu era el, nu vroiam sa cred ca este el. Ochii sai erau rosii, reci si goi. I-am atins fata rece cu o mana, dar acesta nu schita nici un gest, nici nu se uita la mine.
Cadrul se schimba. In jurul meu numai fete moarte sau desfigurate, pline de sange si la cativa pasi de mine este... este Lorcan, el le omoara. Am tipat cat am putut de tare, si incerc sa sar din pat, dar ceva sau cineva ma impinge inapoi pe perna. Ma uit buimaca in jur si deodata ochii mi se opresc asupra unui baiat, cam de varsta mea as zice, putin mai mare cred, ce sta si ranjeste insistent.
- Ai avut un cosmar? zise acesta cu o voce irezistbila.
- Cine esti? a sunat mai poruncitor decat ma asteptam.
Cine mai e si asta si ce mai vrea?! Nu pot sa am si eu o zi normala, in limita posibilitatilor nici daca ma tai. Tu de pe ce planeta ai mai venit?
- Eu sunt Aonghus*, imi poti spune Mac Og.
Aonghus, de unde dracu le scot si astia, parintii astia chiar nu sunt inspirati deloc. Si ce pisicii mei cauta fortosu` asta aici? Hai mai baiat, dispari.
- Unde este Lorcan si ce cauti aici? Te rog nu ma plictisi pana la moarte cu raspunsul.
Sper ca isi da seama ca il iau peste picior, daca nu, chiar este un experiment esuat al lui Dumnezeu.
- Hai nu fii asa sarcastica, nu vrem sa se intample mici accidente, nu-i asa? zise acesta apropiindu-se, ranjind din nou, de patul meu.
- Hai sictir, ce accident se mai poate inatmpla? Vrei sangele meu, hai vino, n-ai decat. am zis, si m-am dat jos din pat. Zi dracului unde e Lorcan sau ma duc singura sa-l caut.
- O sa te duci tu singura afara, printre atatia vampiri infometati?
- Cred ca nu stii cine sunt, am iesit deja afara din camera si te pot asigura ca nu mi se inatmpla nimic.
Acesta sta o secunda, se incrunta, dupa care pe fata lui se arata o urma de rusine si in acelasi timp, de prostie.
-Vrei sa spui... ca tu esti Andreea? spuse aceasta marindu-si ochii mari si caprui.
- Vai trebuie sa iti dam un premiu, ti-ai dat seama atat de usor? Cum ai reusit?
Dupa ce am clarificat treaba, am aflat ca Lorcan era plecat cateva ore cu treaba in oras si l-a rugat pe aceast imbecil sa aiba grija de mine. Cred ca va fi foarte ,,fericit" sa afle ca aproape m-a atacat mica forta. Partea malefica din mine se arata odata cu puterea si respectul pe care le-am dobandit.
Mac Og desi are doar 16 ani, este mai inalt ca mine cu doua capete si foarte amuzant. Totusi imi lipseste Lorcan si imi mai lipseste aerul curat, asa ca ia-m zis lui Mac Og sa iesim afara, bineinteles ca nu a putut sa ma refuze , asa ca i-am zis sa ma astepte afara din camera cat timp eu ma pregatesc.
Deschid sifonierul si am surpriza de al gasi plin cu haine foarte frumoase si de firma. Desigur ca Lorcan s-a ocupat de asta, este asa adorabil si grijuliu. Dar acum ce sa aleg dintre atatea haine? O rochita vaporoasa cu multe imprimeuri si mai scurta de genunchi cu doua palme, mi-a atras atentia, asa ca pe aceea am luat-o. Imi piaptan parul cu grija in fata onglinzii de la baie. Astazi aratam mai bine, nu mai eram asa palida, chiar... eram roz in obraji. Mi-am prins parul intr-o coada inalta si am iesit sa-l intampin pe Mac Og.
- Chiar arati bine. zise acesta ranjind.
- Te spun lui Lorcan, am zis si am trecut pe langa el, lasandu-l sa viseze vreo cateva secunde dupa care l-am strigat sa vina sau il las acolo.
Ah, cat as vrea sa ies afara si sa fie canicula, soare orbitor; sa fie frumos, dar tot la fel e, aceeasi imagine monotona si plictisitoare. Desi curtea Sediuliu este luminata ca un stadion, aceste lumini nu pot inlocui lumina soarelui. De ce trebuie sa fie asa? Totul e gresit, nu zic ca exista numai parti rele caci daca nu se intamplau toate acestea, poate Lorcan ar fi gasit pe altcineva.
- Hei, esti bine?
- Da sunt in regula, hai sa jucam ceva. Ai vreo minge, rachete de tenis, ceva?
- Sigur, cu cine crezi ca vorbesti?! zise aceasta mandru, si totodata indignat,trecandu-si o mana prin parul si asa destul de ciufulit.
-Prefer sa nu raspund la asta. am zis chicotind si urmarindu-l cum alearga spre camera lui sa aduca cele necesare.
Ma uit in jur, nimic schimbat, doar ca aud ceva. Rasete, de fete. Ma intorc cu fata spre strada si ma apropii de portile Sediului. Sunt fostele mele colege, si vorbesc... cu baieti din Sediu. Sunt zdravene?! Sunt vreo zece baieti, care au cel putin 16 ani fiecare si ele sunt doua. Cat de disperat sa fi? Ma retrag in penumbra si ma concentrez pe vorbele lor.
- Si ce sa facem baieti? spuse una dintre ele, dupa voce parca este Jessica.
- Pai, cu totii cred ca stim de ce suntem aici. zise zeflemitor unul dintre baieti.
-Hei, ce faci aici?! sopti Mac Og chiar in spatele meu.
-La dracu, vrei sa ma omori? Nu stii sa anunti cand vii sau vrei sa mor de inima?
Balmaji niste scuze, dar i-am zis sa taca, caci incerc sa aud ceva. Acesta imi zise ca se va duce chiar el acolo sa vada despre ce e vorba, caci ii cunoaste pe acei baieti. Tot ce am mai auzit a fost cum Mac Og i-a salutat pe aceia, dupa care nu am mai fost atenta caci ceva imi distrase atentia.
- Andreea. aceeasta voce inconfundabila apartine doar unei singure persoane.
El era. Un sentiment de pace si liniste se instaureaza in corpul meu. Ma intorc si il vad zambind acolo in fata mea, chiar in fata ochilor mei. Cum sa fie el cel din visul meu? Cum cineva asa de dulce si grijuliu sa fie un criminal asa fioros?! Nu este posibil. Alerg spre el si ii sar in brate, incepand sa plang foarte puternic cu suspine mari.
-Ce s-a intamplat? Ti-a facut ceva Mac Og? Nu i-am zis cine esti, crezand ca nu va face o asa tampenie. zise Lorcan strangadu-ma foarte tare in brate.
-Nu, nu, el nu are nici un amestec. Am avut un cosmar cu tine aseara.
Mi-am ingropat fata in bratele lui, udandu-i tricoul negru. Aceasta isi puse o palma pe capul meu zicandu-mi sa ma linistesc ca totul a fost doar un vis. Si eu sper la fel. Ma eliberez din stransoarea lui pentru a-mi sterge lacrimile fierbinti de pe fata, si il vad pe Mac Og venind in fuga spre mine, cu o expresie terifiata.
- Le-au omorat. Pur si simplu, le-au omorat. Imi cer scuze pentru prietenele tale, daca ma bagam, riscam sa pornesc o lupta.
-Prietene, ha? Le urasc din ziua in care le-am vazut prima oara. Bine ati facut baieti! am strigat ultima propozitie agitandu-mi mainile spre grupul de acolo.
Mac Og rase si la fel facu si Lorcan, cand ma vazura asa agitata cum ma miscam de colo colo. I-am tras pe cei doi dupa mine fara avertisment sa ne jucam cu mingea. Am inceput prin a juca volei, Lorcan a zis ca nu joaca, ci doar sta pe margine si arbitreaza. Bineinteles, chiar daca era punct pentru Mac Og, tot la mine se trecea si Mac se infuria si se inrosea, dupa iar isi revenea. Am castigat detasat bineinteles cu tehnica mea inovatoare. La tenis a arbitrat Mac Og, zicand ca nu se mai joaca in viata lui cu noi doi, mai ales daca eu sau Lorcan suntem arbitrii. Si aici am castigat, dar cred ca m-a lasat Lorcan, avand in vedere ca eu eram preocupata mai mult sa nu mi se ridice rochia decat sa lovesc mingea.
- Hai ca m-am distrat, m-as mai juca. un lucru insa m-a tradat, am lasat sa-mi scape un cascat lung, care m-a facut sa ma uit spre Lorcan, ce avea fata de ,, treci la culcare imediat".
Mi-am luat la revedere de la Mac Og, dupa care Lorcan ma invita sa luam cina in oras. In oras?! El stie mai bine. Sa speram ca mi-a pus si ceva haine mai elegante in sifonier.
Caut ca disperata deja de douazeci de minute ceva potrivit si nu gasesc, cand deodata imi ridic capul de sub mormanul de haine pentru ca aud o bataie in usa.
-Eu sunt. Pot sa intru?
Am mormait un da. Dupa care vad familiara fata zambitoare. Deodata deveni serios, dupa care pufni in ras.
- Ce incerci sa faci?
- Sa gasesc ceva cu care sa ma imbrac, nu e logic?
-Dar nu asa, hai sa te ajut sa le strangi. Nu mai mergem nicaieri, lasa, putem manca si in camera.
Asta este cea mai buna veste a zilei, m-a salvat de la o soarta cruda. Cruda in sensul ca imbatraneam pana gaseam ceva potrivit. In timp ce eu zambeam, gandindu-ma la varianta mea batrana cautand o rochie, Lorcan imi lua bluza din mana si incepu sa impatureasca hainele si sa le aseze in dulap.
- Hai, ia-le cu bratu` si arunca-le acolo cum s-o nimeri. Tot eu sa te invat? strig si ii sar in spate facandu-l sa scape hainele proaspat stranse.
Am luat eu de pe jos cat am putut si le-am indesat in dulap, dupa care, cu piciorul am inchis dulapul. M-am intors spre Lorcan cu o privire mandra si triumfatore si el rase cand ma vazu cat de impunatoare stateam acolo.
-Ma pricep, nu?
- Ai un talent innascut. Mint. Tu esti un talent.
- Ce face linguseala asta din om, sa-l cred sau sa nu? cu un gest teatral parca intrebam un auditoriu imaginar. Il cred, il cred.
M-am dus si l-am luat in brate, luandu-i o suvita de par si jucandu-ma cu ea. Ce moale e si ce frumos miroase. A... nu stiu a ce. Un miros dulce si subtil, asa placut. Miroase a acasa. Ma uit cum parul sau aluneca de-a lungul mainii mele, in timp ce palmele sale rece imi gadila pielea bratelor si a fetei. Mi-am indreptat privirea spre ochii lui albastrii si calzi. Cum sa nu-l iubesti? Mi-am lasat privirea in pamant, fiind sigura ca rosisem si ca el ma vazuse.
Imi ridica barbia, astfel incat sa ma priveasca in ochi. Ma saruta pe frunte si apoi imi spuse ca este vremea sa ma culc.
-Nu vreau sa ma culc. Este inca devreme si nu am mancat.
- In regula, dar dupa ce mancam te culci, da?
- Promit! am spus, facand o fata de pisicut ascultator.
Stai asa, a zis << Dupa ce mancam>>, eu da stiu ce mananc dar el cu ce are de gand sa se hraneasca... sau din cine?!
*Aonghus= O forta, o putere.
~ Va urma~
P.S. : Capitolul este facut sub inspiratia melodiei lui Adele- Set fire to the rain si va recomand sa cititi capitolul ascultand melodia.[ O parte din melodie se aplica si ficului]
Capitolul 6
Alerg. Tot ce vad in fata este sange, fug cate de repede pot, inima batandu-mi nebuneste in piept. Dedodata vad pe cineva in fata mea, ma indrept in viteza spre acea persoana sperand ca este Lorcan sau macar cineva care ma poate ajuta. El este. Il strig dar din gura mea nu iese nici un sunet, il trag de maneca, dar el nu se intoarce; ma arunc in fata lui in incercarea de a-i atrage atentia, dar cand ma uit la el raman fara aer. Nu era el, cel putin nu parea a fi el, ochii, gura, parul, toate ale lui dar nu era el, nu vroiam sa cred ca este el. Ochii sai erau rosii, reci si goi. I-am atins fata rece cu o mana, dar acesta nu schita nici un gest, nici nu se uita la mine.
Cadrul se schimba. In jurul meu numai fete moarte sau desfigurate, pline de sange si la cativa pasi de mine este... este Lorcan, el le omoara. Am tipat cat am putut de tare, si incerc sa sar din pat, dar ceva sau cineva ma impinge inapoi pe perna. Ma uit buimaca in jur si deodata ochii mi se opresc asupra unui baiat, cam de varsta mea as zice, putin mai mare cred, ce sta si ranjeste insistent.
- Ai avut un cosmar? zise acesta cu o voce irezistbila.
- Cine esti? a sunat mai poruncitor decat ma asteptam.
Cine mai e si asta si ce mai vrea?! Nu pot sa am si eu o zi normala, in limita posibilitatilor nici daca ma tai. Tu de pe ce planeta ai mai venit?
- Eu sunt Aonghus*, imi poti spune Mac Og.
Aonghus, de unde dracu le scot si astia, parintii astia chiar nu sunt inspirati deloc. Si ce pisicii mei cauta fortosu` asta aici? Hai mai baiat, dispari.
- Unde este Lorcan si ce cauti aici? Te rog nu ma plictisi pana la moarte cu raspunsul.
Sper ca isi da seama ca il iau peste picior, daca nu, chiar este un experiment esuat al lui Dumnezeu.
- Hai nu fii asa sarcastica, nu vrem sa se intample mici accidente, nu-i asa? zise acesta apropiindu-se, ranjind din nou, de patul meu.
- Hai sictir, ce accident se mai poate inatmpla? Vrei sangele meu, hai vino, n-ai decat. am zis, si m-am dat jos din pat. Zi dracului unde e Lorcan sau ma duc singura sa-l caut.
- O sa te duci tu singura afara, printre atatia vampiri infometati?
- Cred ca nu stii cine sunt, am iesit deja afara din camera si te pot asigura ca nu mi se inatmpla nimic.
Acesta sta o secunda, se incrunta, dupa care pe fata lui se arata o urma de rusine si in acelasi timp, de prostie.
-Vrei sa spui... ca tu esti Andreea? spuse aceasta marindu-si ochii mari si caprui.
- Vai trebuie sa iti dam un premiu, ti-ai dat seama atat de usor? Cum ai reusit?
Dupa ce am clarificat treaba, am aflat ca Lorcan era plecat cateva ore cu treaba in oras si l-a rugat pe aceast imbecil sa aiba grija de mine. Cred ca va fi foarte ,,fericit" sa afle ca aproape m-a atacat mica forta. Partea malefica din mine se arata odata cu puterea si respectul pe care le-am dobandit.
Mac Og desi are doar 16 ani, este mai inalt ca mine cu doua capete si foarte amuzant. Totusi imi lipseste Lorcan si imi mai lipseste aerul curat, asa ca ia-m zis lui Mac Og sa iesim afara, bineinteles ca nu a putut sa ma refuze , asa ca i-am zis sa ma astepte afara din camera cat timp eu ma pregatesc.
Deschid sifonierul si am surpriza de al gasi plin cu haine foarte frumoase si de firma. Desigur ca Lorcan s-a ocupat de asta, este asa adorabil si grijuliu. Dar acum ce sa aleg dintre atatea haine? O rochita vaporoasa cu multe imprimeuri si mai scurta de genunchi cu doua palme, mi-a atras atentia, asa ca pe aceea am luat-o. Imi piaptan parul cu grija in fata onglinzii de la baie. Astazi aratam mai bine, nu mai eram asa palida, chiar... eram roz in obraji. Mi-am prins parul intr-o coada inalta si am iesit sa-l intampin pe Mac Og.
- Chiar arati bine. zise acesta ranjind.
- Te spun lui Lorcan, am zis si am trecut pe langa el, lasandu-l sa viseze vreo cateva secunde dupa care l-am strigat sa vina sau il las acolo.
Ah, cat as vrea sa ies afara si sa fie canicula, soare orbitor; sa fie frumos, dar tot la fel e, aceeasi imagine monotona si plictisitoare. Desi curtea Sediuliu este luminata ca un stadion, aceste lumini nu pot inlocui lumina soarelui. De ce trebuie sa fie asa? Totul e gresit, nu zic ca exista numai parti rele caci daca nu se intamplau toate acestea, poate Lorcan ar fi gasit pe altcineva.
- Hei, esti bine?
- Da sunt in regula, hai sa jucam ceva. Ai vreo minge, rachete de tenis, ceva?
- Sigur, cu cine crezi ca vorbesti?! zise aceasta mandru, si totodata indignat,trecandu-si o mana prin parul si asa destul de ciufulit.
-Prefer sa nu raspund la asta. am zis chicotind si urmarindu-l cum alearga spre camera lui sa aduca cele necesare.
Ma uit in jur, nimic schimbat, doar ca aud ceva. Rasete, de fete. Ma intorc cu fata spre strada si ma apropii de portile Sediului. Sunt fostele mele colege, si vorbesc... cu baieti din Sediu. Sunt zdravene?! Sunt vreo zece baieti, care au cel putin 16 ani fiecare si ele sunt doua. Cat de disperat sa fi? Ma retrag in penumbra si ma concentrez pe vorbele lor.
- Si ce sa facem baieti? spuse una dintre ele, dupa voce parca este Jessica.
- Pai, cu totii cred ca stim de ce suntem aici. zise zeflemitor unul dintre baieti.
-Hei, ce faci aici?! sopti Mac Og chiar in spatele meu.
-La dracu, vrei sa ma omori? Nu stii sa anunti cand vii sau vrei sa mor de inima?
Balmaji niste scuze, dar i-am zis sa taca, caci incerc sa aud ceva. Acesta imi zise ca se va duce chiar el acolo sa vada despre ce e vorba, caci ii cunoaste pe acei baieti. Tot ce am mai auzit a fost cum Mac Og i-a salutat pe aceia, dupa care nu am mai fost atenta caci ceva imi distrase atentia.
- Andreea. aceeasta voce inconfundabila apartine doar unei singure persoane.
El era. Un sentiment de pace si liniste se instaureaza in corpul meu. Ma intorc si il vad zambind acolo in fata mea, chiar in fata ochilor mei. Cum sa fie el cel din visul meu? Cum cineva asa de dulce si grijuliu sa fie un criminal asa fioros?! Nu este posibil. Alerg spre el si ii sar in brate, incepand sa plang foarte puternic cu suspine mari.
-Ce s-a intamplat? Ti-a facut ceva Mac Og? Nu i-am zis cine esti, crezand ca nu va face o asa tampenie. zise Lorcan strangadu-ma foarte tare in brate.
-Nu, nu, el nu are nici un amestec. Am avut un cosmar cu tine aseara.
Mi-am ingropat fata in bratele lui, udandu-i tricoul negru. Aceasta isi puse o palma pe capul meu zicandu-mi sa ma linistesc ca totul a fost doar un vis. Si eu sper la fel. Ma eliberez din stransoarea lui pentru a-mi sterge lacrimile fierbinti de pe fata, si il vad pe Mac Og venind in fuga spre mine, cu o expresie terifiata.
- Le-au omorat. Pur si simplu, le-au omorat. Imi cer scuze pentru prietenele tale, daca ma bagam, riscam sa pornesc o lupta.
-Prietene, ha? Le urasc din ziua in care le-am vazut prima oara. Bine ati facut baieti! am strigat ultima propozitie agitandu-mi mainile spre grupul de acolo.
Mac Og rase si la fel facu si Lorcan, cand ma vazura asa agitata cum ma miscam de colo colo. I-am tras pe cei doi dupa mine fara avertisment sa ne jucam cu mingea. Am inceput prin a juca volei, Lorcan a zis ca nu joaca, ci doar sta pe margine si arbitreaza. Bineinteles, chiar daca era punct pentru Mac Og, tot la mine se trecea si Mac se infuria si se inrosea, dupa iar isi revenea. Am castigat detasat bineinteles cu tehnica mea inovatoare. La tenis a arbitrat Mac Og, zicand ca nu se mai joaca in viata lui cu noi doi, mai ales daca eu sau Lorcan suntem arbitrii. Si aici am castigat, dar cred ca m-a lasat Lorcan, avand in vedere ca eu eram preocupata mai mult sa nu mi se ridice rochia decat sa lovesc mingea.
- Hai ca m-am distrat, m-as mai juca. un lucru insa m-a tradat, am lasat sa-mi scape un cascat lung, care m-a facut sa ma uit spre Lorcan, ce avea fata de ,, treci la culcare imediat".
Mi-am luat la revedere de la Mac Og, dupa care Lorcan ma invita sa luam cina in oras. In oras?! El stie mai bine. Sa speram ca mi-a pus si ceva haine mai elegante in sifonier.
Caut ca disperata deja de douazeci de minute ceva potrivit si nu gasesc, cand deodata imi ridic capul de sub mormanul de haine pentru ca aud o bataie in usa.
-Eu sunt. Pot sa intru?
Am mormait un da. Dupa care vad familiara fata zambitoare. Deodata deveni serios, dupa care pufni in ras.
- Ce incerci sa faci?
- Sa gasesc ceva cu care sa ma imbrac, nu e logic?
-Dar nu asa, hai sa te ajut sa le strangi. Nu mai mergem nicaieri, lasa, putem manca si in camera.
Asta este cea mai buna veste a zilei, m-a salvat de la o soarta cruda. Cruda in sensul ca imbatraneam pana gaseam ceva potrivit. In timp ce eu zambeam, gandindu-ma la varianta mea batrana cautand o rochie, Lorcan imi lua bluza din mana si incepu sa impatureasca hainele si sa le aseze in dulap.
- Hai, ia-le cu bratu` si arunca-le acolo cum s-o nimeri. Tot eu sa te invat? strig si ii sar in spate facandu-l sa scape hainele proaspat stranse.
Am luat eu de pe jos cat am putut si le-am indesat in dulap, dupa care, cu piciorul am inchis dulapul. M-am intors spre Lorcan cu o privire mandra si triumfatore si el rase cand ma vazu cat de impunatoare stateam acolo.
-Ma pricep, nu?
- Ai un talent innascut. Mint. Tu esti un talent.
- Ce face linguseala asta din om, sa-l cred sau sa nu? cu un gest teatral parca intrebam un auditoriu imaginar. Il cred, il cred.
M-am dus si l-am luat in brate, luandu-i o suvita de par si jucandu-ma cu ea. Ce moale e si ce frumos miroase. A... nu stiu a ce. Un miros dulce si subtil, asa placut. Miroase a acasa. Ma uit cum parul sau aluneca de-a lungul mainii mele, in timp ce palmele sale rece imi gadila pielea bratelor si a fetei. Mi-am indreptat privirea spre ochii lui albastrii si calzi. Cum sa nu-l iubesti? Mi-am lasat privirea in pamant, fiind sigura ca rosisem si ca el ma vazuse.
Imi ridica barbia, astfel incat sa ma priveasca in ochi. Ma saruta pe frunte si apoi imi spuse ca este vremea sa ma culc.
-Nu vreau sa ma culc. Este inca devreme si nu am mancat.
- In regula, dar dupa ce mancam te culci, da?
- Promit! am spus, facand o fata de pisicut ascultator.
Stai asa, a zis << Dupa ce mancam>>, eu da stiu ce mananc dar el cu ce are de gand sa se hraneasca... sau din cine?!
*Aonghus= O forta, o putere.
~ Va urma~
P.S. : Capitolul este facut sub inspiratia melodiei lui Adele- Set fire to the rain si va recomand sa cititi capitolul ascultand melodia.[ O parte din melodie se aplica si ficului]
Samy fu` a`ci!
~Marele meu fratior mai mic: Stefuu~ :smart:
`Mica mea surioara mai mare: Wanna` :bv:
*Sora mea geamana: Me_Amy* :love:
~Marele meu fratior mai mic: Stefuu~ :smart:
`Mica mea surioara mai mare: Wanna` :bv:
*Sora mea geamana: Me_Amy* :love: