[Ridicarea] Still long road: Norvegia.

[Stormrage]

Chiar inainte sa inceapa discutia despre viitoarele lor planuri toti disparusera. O lumina puternica le strapunse privirile. Incet incet, Ama nu mai simtea nimic, nu mai vedea nimic, nu mai stia unde se afla sau ce cauta, totul era... in intuneric. Toate simturile ii erau oprite, nici respiratia nu isi mai avea efectul. Parea, mai mult ca sigur, moarta. Nu stia cat timp a trecut, dar adormise. Ceva umed o trezise, cateva cristale incolore, ceva ca...ploaia?
"Ce s-a intamplat, unde...? " Dar nu apuca sa-si termine propozitia caci realizase. Se afla intr-o padure, singura. Se ridicase de pe pamantul rece incepand sa caute un drum sau macar un loc mai adapostit. Intre timp ploaia incetase, lasand loc unui soare superb. Un urlet se auzise. Din spatele unor tufisuri se vedeau doua sclipiri. Da, adolescenta isi zarise catelul asteptand-o.
"Stiai ca vin dupa tine, nu-i asa? " spuse Ama luandu-l in brate si incepand sa se joace cu el. Acestia isi continuasera drumul pana ajunsera la asfalt. Inaintara cam doi kilometri pe jos pana la vederea unui Semn.
" Skien? Si eu care nu credeam ca voi mai ajunge pe aici vreodata. Ce zici Terro, ne intoarcem 'acasa'? " spuse fata, aproape soptit, cu o urma de regret in voce."Casa, dulce casa..."

Ooc: Sa va vad. : )