[Ridicarea] Petrecerea: intalnirea celor cazuti.

[Xpt1]

Ooc: actiunea se va desfasura in interiorul vilei unde avea loc petrecerea, precum si in imprejurimile acesteia. Actiunea, precum si limbajul folosit, pot fi putin mai 'ascunse' sau 'piperate'.

bic: O alta petrecere plictisitoare, cu oameni plictisitori, unde se intampla doar lucruri plictisitoare. Dar acesta este unul din putinele moduri in care Saar se poate calma, uitand de pacatele oamenilor, uitand de modul lor de a fi atat de... umani. Trecand spre petrecere a vazut ceva ce nu-si dorea sa vada: urmele unei lupte. Pentru un ochi format, se vedea ca acea lupta era intre 'cazuti', insa el tot mai spera sa nu dea peste vre-un cazut disperat dupa lupta.

Pe un balcon al vilei, Saar statea pierdut in ganduri, uitandu-se spre locul unde a vazut urmele luptei. Stia ca s-ar putea ca cineva sa-si fi dat seama ca este demon. Chiar mai mult, a vazut o domnisoara plecand prin parcul cel vechi, urmata, la scurt timp, de un domn care se pare ca a baut cam mult. Pierdut in ganduri, uitat in vechile lupte dinainte de 'cadere', nu mai lua in seama nimic din jurul lui. Niste maimutoi faceau pe desteptii la intrarea pe balcon. De-odata, auzi niste tocuri apropiindu-se de el. Din instinct, s-a incordat si a dus mana spre unul din pumnalele pe care le mostenise la 'cadere', singurele arme care pot ucide un inger sau un demon, fara ca acesta sa se regenereze, fiindca cei cazuti se regenereaza mult mai repede decat oamenii. Calculat, ca deobicei, asteapta sa vada ce se intampla. Asteapta sa vada ce mutare face cealalta persoana. Distinge o umbra feminina. Ajunsa langa el, domnisoara spuse...

ooc: as dori sa continue o domnisoara, va rog

[Stormrage]

"Cerul e mai trist in seara aceasta, am dreptate? "
Fata isi atinti ochii asupra baiatului asteptand o reactie, un raspuns care sa o bine dispuna. Se apropie de balustrada si puse delicat mainile pe ea. Cand ochi sai ajunsera la un punct fix privirea i se schimba; era ca o lupta neterminata dintre renegati.
'Intr-adevar, ceva se intâmpla in noaptea asta, totul pare un haos.'
Tacerea dintre cei doi devenea apasatoare. Amaranthq parea pierduta undeva prin spatiu. O lumina puternica o trezi din visare. Aceasta provenea din interiorul vilei. 'Se pare ca au anceput sa se dezlantuie.'
Fata se intoarse cu spatele la privelistea nu -atat -de- incantatoare ce o studia.
"Ce petrecere plictisitoare" spuse ea dandu-si capul pe spate.
Baiatul ii spuse...

occ: Saar

[Xpt1]

Dupa cateva secunde, in care o privi, fermecat de frumusetea ei, acesta se decise sa se prefaca neinteresat. "Poate... Am vazut cerul si mai trist. Este o seara ca oricare alta, in care niste persoane ca oricare altele se distreaza sau, macar, incearca." Desi incerca sa para neinteresat, ceva il atragea la ea. Pe langa asta, avea impresia ca o cunoaste de undeva. 'Cerul imi aduce aminte de una din primele nopti de cazut. Un festin pentru majoritatea demonilor nesabuiti, care au murit in acel an. Trebuia sa se astepte sa fie pedepsiti... De ce ma gandesc la toate astea? De ce ma gandesc tocmai la Iad, cand incerc sa uit de el, cand incerc sa ma relaxez? Privirea ei este rece ca gheata. Poate de-asta m-am gandit la Iad. Ochi ei s-au schimbat cand si-a atintit privirea asupra unui punct fix."

O lumina puternica incerca sa le fure atentia, sa ii faca sa intre inauntru. Reusi sa-i faca sa se intoarca. "Ce petrecere plictisitoare", spuse ea. Dupa cateva secunde, in care domnisoara isi ridica privirea catre cer, baiatul spuse ca "Decat o petrecere unde toti sa se inbete si sa zaca pe jos... Macar asa avem sansa sa cunoastem persoane noi." 'Inca mi se pare ciudat, dupa mult timp de la cadere, sa le spun oameni. Mai ales fiindca eu nu sunt om. Iar ma gandesc la prostii! Off...' Deodata, niste zgomote ciudate se aud dinauntru. Sunetele ciudate continua sa se auda, luminile stingandu-se dintr-odata. "Off... Cand vor invata si ei ca nu trebuie sa umble la firele de electricitate? " 'Sper ca nu se lupta niste cazuti, acolo. Desi experienta imi spune ca asta ar fi sursa zbolotelor.' Uitandu-se serios inspre cladirea in care se aprindeau, rand pe rand, cateva luminite, probabil de la telefoane, atentia acestuia fuse distrasa.

ooc: Poate se cearta niste cazuti. Poate au murit cateva persoane... poate... poate continua domnisoara de mai sus...

[Stormrage]

"Ceva imi spune ca incepe sa devina interesanta petrecerea" spuse fata afisand un zambet inocent. Totusi ceva se petrecea acolo, ceva nu prea bun. 'Si uite cum dau de belele fara sa vreau! Doamne Ama`, ai fost si tu invitata la o petrecere si chiar atunci vin EI sa si strice treaba. Nu ca mi-ar pasa dar... Of, ma las batuta. Incep sa cred ca viata pe pamant nu e chiar asa frumoasa cum mi-o imaginam.' Fata nu apuca sa scoata o vorba caci unul dintre geamurile vilei se crapa. Incet- incet toate geamurile s-au spart, aratand ca niste franturi de stele.
"Nu iar...", sopti adolescenta incercand sa arate ca nu ii pasa insa baiatul...

occ: le poetul xpt1.

[Xpt1]

"Ceva imi spune ca începe sa devina interesanta petrecerea" a fost o replica la care Saar nu se astepta. Desi parea putin speriat, dezorientat, speriatnu era chiar deloc. Furia clocotea in el, iar ceea ce pe altii ii facea sa creada ca este frica, era doar o incercare disperata de a se calma. Doar o incercare de a nu-si dezvalui forma, sperand ca, defapt, nu este nici un cazut acolo, iar daca intr-adevar este vre-un cazut, habar n-are ca el este cazut, deasemenea. Se auzi o pocnitura, apoi inca una si, incetul cu incetul, toate geamurile crapara. Rand pe rand, fiecare geam se crapa si se sparse. Dupa ce se sparsera toate geamurile, inainte ca o umbra sa acopere lumina palida ce venea din incapere, cu o faţa speriata, Amaranth spuse: "Nu iar..." Insa de data asta era diferit. Acea umbra, desi era a unui cazut, lucru ce se observa din pricina aripilor ce se intindeau incet, intunecand baloconul, nu era un pericol pentru cei doi. Apropiindu-se cu pasi mici si rasunatori, forma i-se contura din ce in ce mai mult, pana cand...

O.o .c: De unde ai stiut ca scriu poezi? Nu-mi amintesc sa fi publicat vre-o una pe-aici...
Oricine poate sa continue... desi as dori sa stiu cum vedea Amaranth aceste scene.

[Stormrage]

"Iei, astept momentul asta de aproape cinci minute. Ce greu se duce timpul, am dreptate? " rosti Ama` intorcandu-si privirea catre baiatul ce statea in continuare sprijinit de balustrada acoperit de o masca a indiferentei.
"Hai ca nu ma pacalesti daca stai acolo. Ai vre-un nume? " il intreba aceasta incordandu-si muschii fiind pregatita sa atace in orice moment. Strainul se apropia de cei doi cu pasi marunti , fata fiindu-i acoperita de intuneric se puteau distinge doar doua sclipiri, posibil ochii. 'Intr-o zi imi voi lua liber si atunci voi lenevi non-stop. De ce tocmai eu intru in situatii ca aceasta?' Cei doi adolescenti continuara se se priveasca, un mesaj al expresiilor faciale. Ce se poate intampla cu ei?

ooc: le Saar.

[Xpt1]

Geamurile crapara, prefacandu-se, incet, incet, in praf de stele. O limina slaba strapungea intunericul sinistru al acelei nopti. Sunetul unor pasi rasuna adanc in vocile disperate ale celor din vila. Pe masura ce timpul trecea, incepu a se contura o umbra ce se apropia de noi.
"Iei, aștept momentul asta de aproape cinci minute. Ce greu se duce timpul, am dreptate?" Spuse Ama, intorcandu-si capul spre Saar. Parea incordata. Saar continua sa se prefaca neatent, sa para ca nu a observat nimic, dar, in adancul sau, era gata sa explodeze. Avea pregatit un pumnal mostenit de dinainte de cadere, un pumnal blestemat si binecuvantat, in acelasi timp, care putea ucide si un demon, dar si un inger. Insa suvenirul se tocise, in timp. 'De ce a trebuit sa ma opresc la petrecerea asta? Tocmai ce eram in drum spre un vechi templu abandonat de secole, unde speram ca voi gasi cele necesare pentru a ascuti pumnalul. Puteam sa ma relaxez si in alte moduri! De ce tocmai la petrecerea asta a trebuit sa ma opresc? Nu-mi plac luptele. Nu am fost trimisi pe pamand pentru a ne luptam! Am fost trimisi pe pamant sa...'
"Hai ca nu ma păcălești dacă stai acolo. Ai vre-un nume?" au fost cateva cuvinte ce-l mai relaxara putin. Stia ca ea era un cazut. Pur si simplu stia! Cu o voce iritata, acesta spuse: "Saar mi-e numele si mi-e mila de planeta asta jalnica." Auzind asta, umbra se opri din mers. Parea ca ceva o speria la numele lui Saar. 'Sper ca nu stie cine sunt sau, mai rau, sper ca nu ma cunoaste. Asta chiar ar fi o problema. Insa domnisoara statea neclintita. Probabil nu stia cine sunt sau, tocmai, stia cine sunt.'
O liniste mortuara se aseza asupra acelui balcon. Timp de aproape 10 secunde nimeni nu facu vre-un zgomot. Insa tacerea fu sparta, cand...

ooc: Auziti, da' numai noi 2 scriem? Acest 'episod' nu este privat, daca nu ati observat... si chiar avem nevoie de inca un participant. Mai ales ca am ajuns din urma 'episodul' privat (si primul postat, dealtfel). Si asta in doar 9 ore si jumatate...

[Eve.]

Insa tacerea fu sparta cand persoana din umbra facu inca cativa pasi, sunetul tocurilor fiind acum singura perturbare a linistii din balcon. Privirile celor doi ce se sprijineau de balustrada erau atintite spre persoana necunoscuta.
"Saar" am repetat soptit. Stiam numele acesta mult prea bine doar ca momentan totul era invaluit in ceata. Cred ca mi s-a urcat vodka la cap dupa ce i-am oprit pe acei cazuti. Le-am spus consecintele teribile care o sa le sufere daca continua, insa acestia si-au luat talpasita imediat ce au auzit cuvintele "focul Iadului" in propozitie. Mi-am retras aripile albe, intrand in balcon. Imi dadusem seama de indata ca si cealalta persoana era un cazut, mai exact o fata putin mai scunda decat mine, subtirica, cu parul brunet. Ambii ma priveau, putin surprinsi. "Hei, stati linistiti, am facut eu curatenie." spun asta zambind sarcastic.

ooc: Amaranthq/Saar

[Xpt1]

"Hei, stati linistiti, am facut eu curatenie." Stia prea bine ce vroia sa spuna. Dupa ce s-a mai calmat, si-a dat seama ca o stia. Avea ceva legaturi cu familia regala din Iad sau din Rai, dar nu-si amintea nimic sigur. Ama parea confuza. Probabil este prima data cand nu este atacat de un alt cazut. Mai ales ca sunt 3 cazuti, in total, pe o arie atat de mica. "Sper sa nu ne atace cineva, acum. Nu stiu daca m-as controla sa nu le atac." Spera ca, dupa mult timp, sa-si faca, iar, prieteni. "Caderea mi-a rupt toate legaturile cu prietenii vechi, care nu stiu daca mai sunt vii..." Insa nu putea continua sa traieasca in trecut. "Nu pot sa cred, insa, ca atati cazuti pot sta intr-un singur loc, fara sa fie atacati. Dar poate ca ceilalti nu stiau ca suntem, toti, cazuti. Dar nu mi se parea normal ca ceilalti cazuri, din zona, sa lase martori. Sau poate ca o asteptau sa plece, sane lase singuri. Ori, poate, sunt doar speriati." Pe masura ce timpul trecea, Saar se relaxam tot mai mult. Insa, mana de langa arma tot nu o lua.

[Stormrage]

Amaranthq reveni la pozitia initiala, mai relaxata si mult mai...zambareata? Ceva se intamplase cu ea, parea mai, mai altfel. Intr-o fractiune de secunda aceasta aparuse chiar in fata fetei ce tocmai venise. O privea fix in ochi fara sa isi miste corpul sau chipul.
'Pare de treaba tipa, si chiar nu mi-ar strica inca un "prieten". Cine stie, poate incep sa socializez'. Ama` chicoti in sinea ei si se apropie mai mult de fata , pana cand distanta dintre ele nu era mai mult de 30-40 centimetri. Isi duse mainile la spate, strangand pumni si se apleca putin. Luase pozitia unui copil care vede o jucarie noua si o vrea din tot sufletul. Iar acum, chiar si chipul o ajuta. Ce copil...
"Hai salut. Eu sunt Amaranthq dar prefer Ama`. Cel de acolo e noul meu prieten, si singurul ce-i drept, Saar care e scarbit de lume; da, ce pot spune, lumea e un camp de ipocriti, increzuti, mincinosi si prefacuti. Tu cine esti? ". Ama afisase un zambet larg si călduros, foarte rar pentru ea, dar avand in vedere ca nu are amici sau persoane apropiate, nu te-ai putea astepta sa fie prea des fericita.
Domnisoara necunoscuta, cand ii auzi numele se dadu un pas in spate apoi...

occ: Eve.. - chan ^^