12-02-2012, 12:45 AM
Memories este un fic marturisire. Povestea va fi din perspectiva ambelor personaje. Fiecare capitol va incepe cu o formula de genul „ Hey Ash, mai stii... sau... Buna Dy, inca ma gandesc la... si se termina cu cateva replici intre cei doi. Trebuie sa spun ca dialogul care apare inainte si dupa ghilimele este cand cei doi sunt impreuna, deci dupa un timp de la actiunea petrecuta in povestire.
Limita de varsta:+16( vor fi capitole si + 18)
Observatii cu privire la continut: -
Tip de comentariu solicitat: Avansat
Numar de capitole: 16-18
Capitolul I (Dylan)
- Hei Ash. Sti mai amintesti ziua in care ne-am cunoscut? Te-am urat din prima clipa si credeam ca nici tu nu ma simpatizezi.
Stau pe scaunele din spate alea autobuzului impreuna cu prietena mea Antonia. Nu eram impreuna, dar ne prefaceam pentru ca ne amuzam copios pe seama fetelor si baietilor din liceu. Era jocul nostru preferat, impreuna si totusi in cautarea iubirii. N-am de gand sa neg faptul ca o iubesc pe Antonia, o iubesc ca pe o sora si ea ma iubeste pe mine ca pe un frate mai mare.
Fata imi da la o parte suvitele de par saten ce-mi cadeau pe chip si ma intreaba daca sunt bine. Aveam un oarecare sentiment straniu, de parca ceva rau se va intampla, dar nu-i puteam spune asta. O privesc in ochii si-mi vad reflexia in minunata ei privire calda. Si dau dupa ureche o suvita de par roscat spunand-ui ca o iubesc. Si ea imi spune acele cuvinte, ma simteam bine in preajma ei, parca eram un intreg. Eu si ea vom fi mereu impreuna, nu ca un cuplu, ca o sora si un frate. Ochii ei albastrii au o sclipire ciudata. Afiseaza un zambet gingas si imi spune ca se plictiseste de moarte si ca vrea sa jucam un joc.
- Adevar sau provocare?
Urasc jocul asta si ea stie foarte bine asta, cat demult poate sa ma scoata din sarite fiinta asta in doar cateva momente.
- Chiar vrei sa ma enervezi. Aleg adevar.
As fi ales provocarea, dar de obicei ma punea sa ma dau la vreo tocilara sau ceva de genul si azi nu avea chef de asta. Fata zambeste pervers si se apleaca pentru a-mi sopti ceva la ureche. Simt cum sangele imi urca in obraji cand aud intrebarea ei. O privesc asteptand sa aud o replica de genul „ doar glumeam†, dar nu a spus-o.
- Ce te-a apucat sa ma intrebi asta. Bineinteles ca nu, nu sunt interesat de asa ceva. Hai sa coboram, mai bine am merge pe jos.
Am mers alaturi de roscata pe jos inca doua strazi pana sa inceapa ea sa ma intrebe daca nu am simtit vreodata ca vreau sa fiu cu un baiat. I-am raspuns cu nu la toate intrebarile care erau legate de posibilitatea ca eu sa fiu interesat de o persoana de acelasi sex. Totusi, acum ca a deschis ea acest subiect, ar putea fi adevarat. Sau ar putea sa nu-mi placa nici fetele, nici baietii. Oare exista non-orientare sexuala, nu prea cred. Nici o data nu am fost indragostit, nici de o fata nici de un baiat, deci nu am de unde sa stiu ce orientare am. La urma urmei am doar 17 ani, desi am sarutat si fete si baiati nu am simtit nimic special. Cand sarutat fetele puteam simtii pasiunea lor, dar eu era rece. Cand sarutat baietii era diferit, imi era intr-un fel scarba, poate din cauza principiilor. Nu mi se parea mare lucru un sarut, dar sa faci sex cu un barbat e dea dreptul oribil, scarbos si impotriva religiei.
O vad pe Antonia cum incepe sa alerge spre soseaua mare pentru a trece inaintea mea. Abea se facuse verde si nu trebuia sa se grabeasca, dar ea avea o obsesie sa treaca strada inaintea mea apoi sa-mi strige sa ma grabesc. Uneori se comporta de parca ar fi inca in scoala generala, sau chiar la gradinita, era inocenta si credula.
O motocicleta se apropia de intersectie, o masina veni cu viteza din partea stanga si lovii in plin motocicleta. Soferul masinii pierde controlul mergand direct spre Antonia. Oamenii din jur au inceput sa strige la ea speriati, dar ea era impietrita. Mi-am aruncat rucsacul fugind cat puteam de repede spre ea, nu era prea departe. Cand eram aproape am sarit si am impins-o din fata micutei masini inainte sa o loveasca, dar eu nu am mai avut timp sa ma feresc. Simt cum zbor prin aer apoi ma izbesc de ciment. Roscata a venit la mine, o puteam vedea desi era in ceata, eram inca lucid si ea plangea. Mi-am ridicat mana si am asezat-o pe obrazul ei, eram plin de sange pe maini si acum si ea era patata.
- Urasc sa te vad plangand, eu…
Mana imi cade si ochii mi se inchid. Sunt atat de obosit.
Auzeam voci care nu ma lasau sa dorm deschid ochii observand privirea Antoniei si un tavan alb. Prima mea impresie era ca sunt la scoala, dar o durere cumplita de cap m-a facut sa-mi amintesc tot. Fata mi-a sarit in brate. Simteam cum lacrimile ei imi uda pijamaua alba de spital pe care o purtam. Roscata s-a ridicat, cu lacrimi in ochii, si mi-a dat o palma care mi-a intors capul la 90 de grade.
- Nu sunt destul de ranit.
Fata se intoarce si iese plangand din salon. Stiam de ce reactioneaza asa, se simtea vinovata de ceea ce am patit, dar nu ea mi-a cerut sa sar in fata masinii pentru ea. M-am ridicat in capul oaselor privind usa ce se trantise cu cateva secunde in urma. Oare cat de prost se simtea pentru cele intamplate. Sper ca nu crede ca o voi uri. Cum as putea sa o urasc pe ea, este speciala pentru mine, mereu a fost precum o sora, chiar si mama tine mult la ea si nu o va invinovatii.
- Chiar nu ai noroc la femei pustiule. Apropo eu sun Austin, cred ca am fost prinsi in acelasi accident, ce coincidenta placuta.
Am vrut sa-l intreb la ce se refera, dar usa s-a deschis si mama a intrat plangand in salon. A venit langa patul meu si mi-a luat mana intre mainile sale in timp ce ma privea ingrijorata. Am deschis gura dorind sa-i spun ceva, dar ea s-a ridicat si m-a imbratisat incepand sa planga si sa suspine tot mai tare. Ma simteam bine asa ca intelegeam de ce face atata caz, nu ma durea nimic, nu simteam nimic. Atunci parca mi s-a aprins o luminita, nu imi mai simtea deloc picioarele, sau mainile, parca era paralizat.
- Mama, de ce nu simt nimic?
Vocea imi era ragusita. Ma temeam de raspunsul pe care il puteam primii de la femeie, ma temeam ca voi ramane paralizat pe viata. Femeie imi pune mana pe fata incercand sa ma linisteasca, dar gestul ei ma speria mai mult decat adevarul. O aud cum ofteaza adanc spunand ca m-am ranit foarte grav, imi spunea ca doctori au facut tot ce au putut, dar mi-a ramas o cicatrice urata. Raman cu gura cascata in timp ce Austin rade ca un isteric in patul apropiat.
- Tu vrei sa ma omori femeie, eu ma tem aici ca am ramas paralizat si tu-ti faci griji pentru un semn. Cu ce am gresit sa am asa o mama?
Austin continua sa rade ceea ce a facut-o pe mama sa se desprinda de mine si sa-si indrepte privirea spre el. Atunci am observat ca mama nu purta decat un kimono de karate, si parul saten ii era prins intr-o coada la baza gatului. Probabil ca s-a intors la predat, imi placea mult sa lucreze cu copiii. Austin o privea atat de atent incat ma speria, ochii lui negri au tintuit-o pe femeie, aceasta statea nemiscata. Baiatul isi da la o parte o suvita de par brunet si ii zambeste mamei.
- Buna ziua doamna Anthony. A trecut ceva timp de cand nu a-ti mai venit pe la garaj, nimeni nu ne-a mai impins de la spate asa cu faceati dumneavoastra.
Mama parea trasnita de fulger, ochii ei emanau o tristete apasatoare. De ce il priveste asa pe el, de ce ii pasa asa de mult de el? Eu sunt copilul ei, a venit aici la mine nu la ciudatul ala. Mama se indeparteaza de patul meu si se apropie de el, ii pune mana pe par si il mangaie asa cum facea si cu mine cand eram mic. Nu-i corect, mie imi spune ca sunt prea mare pentru a ma mangaia pe par, dar Austin e doar un copil. Era gelos, sau poate chiar il ura pe baiatul ala, uram privirea pe care i-o arunca mama, uram modul in care el ii zambea.
Nu am auzit nimic din conversatia lor, eram prea ocupat sa-i gasesc defecte tipului, dar nu am reusit, era perfect, poate doar vanataile si zgarieturile de pe fata, dar vor disparea. De ce nu poate sa-i ramana si lui un semn in urma acestui accident? Snainte sa pot sa o rog pe mama sa mearga sa-mi aduca ceva de baut a intrat in camera o asistenta care spunea ca putem pleca chiar azi, dar trebuie sa vina cineva sa-l ea pe Austin. Baiatul a privit spre piciorul lui drept care era pus in ghips si nu se putea misca. Ei bine, macar defectul acesta va fi pentru o luna si ceva.
- Va sta la mine, oricum nu se va putea duce la cumparaturi in starea in care este.
Nu-mi vine sa cred, mama nu gandeste deloc, tocmai l-a bagat pe ala in casa noastra. Asistenta o priveste putin ciudat, dar nu la fel de ciudat ca mine, si ii spune sa o urmeze pentru a semna iesirile din spital.
Mama iese impreuna cu asistenta ramanand doar eu si brunetul care imi zambeste. Uit de varsta pe care o am si ii spot limba spunand-ui sa nu-mi mai zambeasca in viata lui pentru ca nu-mi place fata lui. Acesta imi arunca un zambet cuceritor si imi spune ca sunt precum o pisicuta, una foarte draguta. Simt cum obrajii imi iau foc asa ca ma intorc pe o parte mormaind ca sunt obosit. Oficial chiar il urasc pe baiatul asta, abea astept sa i se vindece piciorul pentru a disparea complet din viata mea, dar inainte de asta sa aflu ce legatura are cu mama.
- Ce tot spui pisicuto te-am placut din prima clipa, acum treci inapoi in pat, e prea devreme.
M-am strecurat in pat, in bratele lui si mi-am pus capul pe pieptul lui, nu-mi vine sa cred ca-l iubesc pe cel pe care l-am urat.
- Ma bucur ca am avut acel accident.
L-am auzit chicotind la replica mea si i-am simtit inima batand. Sl iubeam, desi nu i-am spus niciodata asta el stia , i-am dovedit de multe ori ce simt pentru el.
Limita de varsta:+16( vor fi capitole si + 18)
Observatii cu privire la continut: -
Tip de comentariu solicitat: Avansat
Numar de capitole: 16-18
Capitolul I (Dylan)
- Hei Ash. Sti mai amintesti ziua in care ne-am cunoscut? Te-am urat din prima clipa si credeam ca nici tu nu ma simpatizezi.
Stau pe scaunele din spate alea autobuzului impreuna cu prietena mea Antonia. Nu eram impreuna, dar ne prefaceam pentru ca ne amuzam copios pe seama fetelor si baietilor din liceu. Era jocul nostru preferat, impreuna si totusi in cautarea iubirii. N-am de gand sa neg faptul ca o iubesc pe Antonia, o iubesc ca pe o sora si ea ma iubeste pe mine ca pe un frate mai mare.
Fata imi da la o parte suvitele de par saten ce-mi cadeau pe chip si ma intreaba daca sunt bine. Aveam un oarecare sentiment straniu, de parca ceva rau se va intampla, dar nu-i puteam spune asta. O privesc in ochii si-mi vad reflexia in minunata ei privire calda. Si dau dupa ureche o suvita de par roscat spunand-ui ca o iubesc. Si ea imi spune acele cuvinte, ma simteam bine in preajma ei, parca eram un intreg. Eu si ea vom fi mereu impreuna, nu ca un cuplu, ca o sora si un frate. Ochii ei albastrii au o sclipire ciudata. Afiseaza un zambet gingas si imi spune ca se plictiseste de moarte si ca vrea sa jucam un joc.
- Adevar sau provocare?
Urasc jocul asta si ea stie foarte bine asta, cat demult poate sa ma scoata din sarite fiinta asta in doar cateva momente.
- Chiar vrei sa ma enervezi. Aleg adevar.
As fi ales provocarea, dar de obicei ma punea sa ma dau la vreo tocilara sau ceva de genul si azi nu avea chef de asta. Fata zambeste pervers si se apleaca pentru a-mi sopti ceva la ureche. Simt cum sangele imi urca in obraji cand aud intrebarea ei. O privesc asteptand sa aud o replica de genul „ doar glumeam†, dar nu a spus-o.
- Ce te-a apucat sa ma intrebi asta. Bineinteles ca nu, nu sunt interesat de asa ceva. Hai sa coboram, mai bine am merge pe jos.
Am mers alaturi de roscata pe jos inca doua strazi pana sa inceapa ea sa ma intrebe daca nu am simtit vreodata ca vreau sa fiu cu un baiat. I-am raspuns cu nu la toate intrebarile care erau legate de posibilitatea ca eu sa fiu interesat de o persoana de acelasi sex. Totusi, acum ca a deschis ea acest subiect, ar putea fi adevarat. Sau ar putea sa nu-mi placa nici fetele, nici baietii. Oare exista non-orientare sexuala, nu prea cred. Nici o data nu am fost indragostit, nici de o fata nici de un baiat, deci nu am de unde sa stiu ce orientare am. La urma urmei am doar 17 ani, desi am sarutat si fete si baiati nu am simtit nimic special. Cand sarutat fetele puteam simtii pasiunea lor, dar eu era rece. Cand sarutat baietii era diferit, imi era intr-un fel scarba, poate din cauza principiilor. Nu mi se parea mare lucru un sarut, dar sa faci sex cu un barbat e dea dreptul oribil, scarbos si impotriva religiei.
O vad pe Antonia cum incepe sa alerge spre soseaua mare pentru a trece inaintea mea. Abea se facuse verde si nu trebuia sa se grabeasca, dar ea avea o obsesie sa treaca strada inaintea mea apoi sa-mi strige sa ma grabesc. Uneori se comporta de parca ar fi inca in scoala generala, sau chiar la gradinita, era inocenta si credula.
O motocicleta se apropia de intersectie, o masina veni cu viteza din partea stanga si lovii in plin motocicleta. Soferul masinii pierde controlul mergand direct spre Antonia. Oamenii din jur au inceput sa strige la ea speriati, dar ea era impietrita. Mi-am aruncat rucsacul fugind cat puteam de repede spre ea, nu era prea departe. Cand eram aproape am sarit si am impins-o din fata micutei masini inainte sa o loveasca, dar eu nu am mai avut timp sa ma feresc. Simt cum zbor prin aer apoi ma izbesc de ciment. Roscata a venit la mine, o puteam vedea desi era in ceata, eram inca lucid si ea plangea. Mi-am ridicat mana si am asezat-o pe obrazul ei, eram plin de sange pe maini si acum si ea era patata.
- Urasc sa te vad plangand, eu…
Mana imi cade si ochii mi se inchid. Sunt atat de obosit.
Auzeam voci care nu ma lasau sa dorm deschid ochii observand privirea Antoniei si un tavan alb. Prima mea impresie era ca sunt la scoala, dar o durere cumplita de cap m-a facut sa-mi amintesc tot. Fata mi-a sarit in brate. Simteam cum lacrimile ei imi uda pijamaua alba de spital pe care o purtam. Roscata s-a ridicat, cu lacrimi in ochii, si mi-a dat o palma care mi-a intors capul la 90 de grade.
- Nu sunt destul de ranit.
Fata se intoarce si iese plangand din salon. Stiam de ce reactioneaza asa, se simtea vinovata de ceea ce am patit, dar nu ea mi-a cerut sa sar in fata masinii pentru ea. M-am ridicat in capul oaselor privind usa ce se trantise cu cateva secunde in urma. Oare cat de prost se simtea pentru cele intamplate. Sper ca nu crede ca o voi uri. Cum as putea sa o urasc pe ea, este speciala pentru mine, mereu a fost precum o sora, chiar si mama tine mult la ea si nu o va invinovatii.
- Chiar nu ai noroc la femei pustiule. Apropo eu sun Austin, cred ca am fost prinsi in acelasi accident, ce coincidenta placuta.
Am vrut sa-l intreb la ce se refera, dar usa s-a deschis si mama a intrat plangand in salon. A venit langa patul meu si mi-a luat mana intre mainile sale in timp ce ma privea ingrijorata. Am deschis gura dorind sa-i spun ceva, dar ea s-a ridicat si m-a imbratisat incepand sa planga si sa suspine tot mai tare. Ma simteam bine asa ca intelegeam de ce face atata caz, nu ma durea nimic, nu simteam nimic. Atunci parca mi s-a aprins o luminita, nu imi mai simtea deloc picioarele, sau mainile, parca era paralizat.
- Mama, de ce nu simt nimic?
Vocea imi era ragusita. Ma temeam de raspunsul pe care il puteam primii de la femeie, ma temeam ca voi ramane paralizat pe viata. Femeie imi pune mana pe fata incercand sa ma linisteasca, dar gestul ei ma speria mai mult decat adevarul. O aud cum ofteaza adanc spunand ca m-am ranit foarte grav, imi spunea ca doctori au facut tot ce au putut, dar mi-a ramas o cicatrice urata. Raman cu gura cascata in timp ce Austin rade ca un isteric in patul apropiat.
- Tu vrei sa ma omori femeie, eu ma tem aici ca am ramas paralizat si tu-ti faci griji pentru un semn. Cu ce am gresit sa am asa o mama?
Austin continua sa rade ceea ce a facut-o pe mama sa se desprinda de mine si sa-si indrepte privirea spre el. Atunci am observat ca mama nu purta decat un kimono de karate, si parul saten ii era prins intr-o coada la baza gatului. Probabil ca s-a intors la predat, imi placea mult sa lucreze cu copiii. Austin o privea atat de atent incat ma speria, ochii lui negri au tintuit-o pe femeie, aceasta statea nemiscata. Baiatul isi da la o parte o suvita de par brunet si ii zambeste mamei.
- Buna ziua doamna Anthony. A trecut ceva timp de cand nu a-ti mai venit pe la garaj, nimeni nu ne-a mai impins de la spate asa cu faceati dumneavoastra.
Mama parea trasnita de fulger, ochii ei emanau o tristete apasatoare. De ce il priveste asa pe el, de ce ii pasa asa de mult de el? Eu sunt copilul ei, a venit aici la mine nu la ciudatul ala. Mama se indeparteaza de patul meu si se apropie de el, ii pune mana pe par si il mangaie asa cum facea si cu mine cand eram mic. Nu-i corect, mie imi spune ca sunt prea mare pentru a ma mangaia pe par, dar Austin e doar un copil. Era gelos, sau poate chiar il ura pe baiatul ala, uram privirea pe care i-o arunca mama, uram modul in care el ii zambea.
Nu am auzit nimic din conversatia lor, eram prea ocupat sa-i gasesc defecte tipului, dar nu am reusit, era perfect, poate doar vanataile si zgarieturile de pe fata, dar vor disparea. De ce nu poate sa-i ramana si lui un semn in urma acestui accident? Snainte sa pot sa o rog pe mama sa mearga sa-mi aduca ceva de baut a intrat in camera o asistenta care spunea ca putem pleca chiar azi, dar trebuie sa vina cineva sa-l ea pe Austin. Baiatul a privit spre piciorul lui drept care era pus in ghips si nu se putea misca. Ei bine, macar defectul acesta va fi pentru o luna si ceva.
- Va sta la mine, oricum nu se va putea duce la cumparaturi in starea in care este.
Nu-mi vine sa cred, mama nu gandeste deloc, tocmai l-a bagat pe ala in casa noastra. Asistenta o priveste putin ciudat, dar nu la fel de ciudat ca mine, si ii spune sa o urmeze pentru a semna iesirile din spital.
Mama iese impreuna cu asistenta ramanand doar eu si brunetul care imi zambeste. Uit de varsta pe care o am si ii spot limba spunand-ui sa nu-mi mai zambeasca in viata lui pentru ca nu-mi place fata lui. Acesta imi arunca un zambet cuceritor si imi spune ca sunt precum o pisicuta, una foarte draguta. Simt cum obrajii imi iau foc asa ca ma intorc pe o parte mormaind ca sunt obosit. Oficial chiar il urasc pe baiatul asta, abea astept sa i se vindece piciorul pentru a disparea complet din viata mea, dar inainte de asta sa aflu ce legatura are cu mama.
- Ce tot spui pisicuto te-am placut din prima clipa, acum treci inapoi in pat, e prea devreme.
M-am strecurat in pat, in bratele lui si mi-am pus capul pe pieptul lui, nu-mi vine sa cred ca-l iubesc pe cel pe care l-am urat.
- Ma bucur ca am avut acel accident.
L-am auzit chicotind la replica mea si i-am simtit inima batand. Sl iubeam, desi nu i-am spus niciodata asta el stia , i-am dovedit de multe ori ce simt pentru el.
![[Imagine: romeo%20n..jpg]](http://files.myopera.com/kellyhollybabyyhaty101/blog/romeo%20n..jpg)