07-02-2012, 05:24 PM
Pentru Aimee, timpul se opri in loc. Nu se mai satura sa-l priveasca. Desi era extrem de confuza pentru tot ceea ce se intamplase putin mai devreme, un lucru era sigur - EL era cel mai frumos om pe care il vazuse vreodata. De fapt, sa-i spuna om ar fi fost poate putin ciudat pentru ea. Nici inger n-ar fi putut sa-l numeasca, firesc. Chipul lui aspru si ochii lui ce ardeau in intuneric, zambetul sau rece, corpul sau ferm, il faceau sa semene a ceva ce ea nu vazuse niciodata in viata ei, lunga si mult prea linistita. Cu toate astea, nu-i parea greu sa deduca acea aura mai putin pamanteana, ce-i stralucea in priviri. "Sunt patetica!" gandi ea. "N-ar avea ce cauta un demon tocmai aici. Si oh, Dumnezeul meu drag, te rog sa nu fie asa. Bate-ti joc de gandurile si de ratiunea mea, dar nu-mi lua fericirea. Nu mi-l lua pe EL. Nu acum!". Gandurile acestea ii goneau fulgerator prin minte, distrugand pana si cea mai mica farama de pace. Desigur, nici acum nu putu sa evadeze din privirea sa, atat de calda. Nu s-ar fi suparat sa ramana etern captiva acolo. Desi erau la o asemenea distanta, desi nu-si spuneau nimic unul celuilalt, tanara stia ca acela fusese cel mai romantic moment pe care-l traise pana acum. Se multumea cu tacerea, se multumea sa-l priveasca, ii era de ajuns doar sa-i simta prezenta. Cu toate astea, se simti agitata odata ce el paru sa-si schimbe complet chipul. Il simti derutat in timp ce incerca sa schiteze un zambet nervos. Si atunci, se intampla:" Hei, nu m-am prezentat. Sunt Leto." Tanara ramase blocata. "O doamne, cu asa o voce trebuie sa fie un inger! Te rog, te rog ajuta-ma sa-mi pastrez calmul!" - spuse ea alarmata, spre final. Dar starea asta nu-I fu de folos. Isi deschise incet gura, blocandu-se pe o prima vocala. Nu putu sa continue. Ce se intampla cu ea? Niciodata nu a ramas blocata in fata unui barbat, cu atat mai mult atunci cand era singura cu unul. Nici nu era firesc. Aimee era deja invatata cu majoritatea tipurilor de gen masculin din ziua de azi. Ii parea simplu sa priveasca si sa judece pe fiecare in parte, desi, daca stam s-o luam asa, niciodata nu a fost cucerita de unul, doar dintr-o simpla privire. Si atunci, cuvintele ii rasunara clar in minte, precum o voce ce-I dicta ferm: "˜N-ai sa te indragostesti! Nu iti este permisa una ca asta! Esti un inger, iar telul tau este sa frangi inimi altora, pentru a supravietuii!' Si intr-adevar, acesta era un lucru cert. Dar, sa nu va imaginati ca un inger atat de sensibil ca Aimee ar fi putut face vreodata una ca asta. Exact. Nu a frant niciodata nimanui inima, intrucat nu lasa pe nimeni sa se apropie atat de mult de sufletul ei. Isi starnise orice pofta care ii putea aduce ei sau unui om moartea. Nu era proasta. Un inger nu este menit sa faca una ca asta, iar acela ce o facea, nu s-ar mai numi inger. Si cum ar fi putut ea vreodata sa-I franga inima lui? Atunci totul deveni clar pentru ea si atat de limpede precum apa unui izvor din munti. Isi musca puternic buza de jos, in timp ce lacrimi ii navalira obrajii. "Eu sunt Aimee"- fura singurele cuvinte rostite, in timp ce o lua la goana spre casa. In ciuda faptului ca nu vroia ca el sa o urmareasca, ceva parea sa se auda in urma ei.
~.~
„Nu poti cunoaste cu adevarat decat ceea ce renunti a stapani.”