ooc: Mentionez ca actiunea din acest thread se refera strict la imprejurimile Curtii Consiliului, cat si strict la incaperea respectiva. Threadul este privat, apartinand lui Aimee. Desigur, pot fii deschise alte threaduri cu aceeasi locatie.
bic: In dimineata aceea, Aimee avu o migrena puternica. Nici nu apuca sa ia o inghititura din cafeaua tare si dulce proaspat pregatita, caci escortele consiliului si incepura sa bata insistent la usa apartamentului. Surprinsa? Nu. Stia prea bine ca va plati scump pentru greseala facuta in urma cu o seara – asa ca nu se vaicari, desi acestia parura a fi mult prea matinali pentru ea. „Oh, musafiri atat de devreme? Nu stiti ca oamenii, ma rog, ingerii, mai si dorm la ora asta?” – adauga ea ironica, fiind trasa mai apoi usor de brat afara. Tot drumul nu facu decat sa schimbe priviri marunte cu gardianul ce n-o scapa o secunda din ochi. Desi avea o fata schimonosita, cu o cicatrice ciudata ce ducea de la ochiul stang pana la coltul gurii, Aimee continua sa-i zambeasca strengareste, ca o pustoaica – nu-i strica sa se puna bina cu cei din consiliu. Desigur, din cand in cand se mai holba pe fereastra masinii, gandindu-se in acelasi timp la un mod de a scapa cu o pedeapsa mai mica – caci fara pedeapsa cu siguranta n-avea sa scape. Cand soferul puse brusc frana, Aimee stramba usor din coltul gurii. ’Helaau, oi fi eu inger, dar nu inseamna ca trebuie sa fiti voi nemanierati. Nu asa se conduce!’ – adauga ea in gand. Cobora usor din masina, intorcandu-se apoi pentru a se privi pentru o ultima data in oglinda improvizata – geamurile. Rochita ei Vintage se potrivea perfect cu parul ei moale, ce-i acoperea cu delicatete umerii mici, iar buzele ei pictate intr-un rosu aprins ii puneau in evidenta chipul ei luminos. In spatele ei, tipul schimonosit, asa cum il poreclise deja, isi drese glasul pentru a-i atrage atentia. Dadu ochii peste cap, apoi merse alaturi de el in tacere.
Cladirea Consiliului nu parea sa-i fie pe plac. Peretii de un crem mult prea sters, ce dadea intr-un alb ingalbenit, nu se potriveau deloc cu geamurile fumurii si lambriul negru. ’Sa nu mai spun ca stilul asta gotic nu se asorteaza cu tinuta mea.’ – chicoti ea in gand. Nu parea sa fie tocmai stresata de situatia in care se afla. Ah da, uitasem sa mentionez. Cunostea deja 3 dintre membrii consiliului – niste nesuferiti, dupa parerea ei. Se stramba usor, in timp ce inainta, aranjandu-si din cand in cand si buclele-i mari. Usa salii mari se deschise. Acelasi decor, sau.. poate putin mai sumbru. Draperiile mari si pompoase de culoarea carbunelui sters erau chiar mai ciudate decat geamurile cu rame negre. Mobila era tot neagra, totusi, un lucru-i placea. Comparativ cu salile de judecata unde stateau oamenii, aceasta avea canapele mari si confortabile. Aproape ca nici nu auzii tot discursul pe care-l tinu Alexis, in care afirma sus si tare ca facuse o fapta incredibil de stupida – era fascinata de modelul tip sah al mesii din fata.
Urma o clipa de tacere, apoi, Iulius ii se adresa incet tinerei fete: „Domnisoara Dlliews, sunteti constienta de pericolul imens in care sunteti acum?” Tanara tacu, prefacandu-si fata intr-una plina de vinovatie. Trucul asta mergea de fiecare data, si fu bucuroasa sa observe chipul acum bland al tanarului inger. Un sunet strident rupse tacerea. „Oh, te rog! E singura de 8 luni de zile. N-avea cine s-o mai gadile” – spuse cu aroganta Seth. Aimee se stramba scurt, iar privirile celor doi se intalnira pentru doar doua secunde. Seth, da. Tipul ipocrit si idiot, pe care nu putu sa-l suporte niciodata. Era constienta cu nu trebuia sa-I fi refuzat acum ceva timp curtea pe care el i-o facea tinerei fete, dar ea era mult prea dezgustata de caracterul lui infect. Isi muta apoi privirea rugatoare catre ceilalti 4 insi. „Stii ce se intampla cu oamenii care sunt sarutati de catre un inger?” - intreba Raimond. „Omul acela va putea sa vada ingerii.” – raspunse tanara sec. „Dar demonii?” – replica el in continuare. „Acelui demon ii vor creste puterile. Cu toate astea, adauga ea, sunt sigura ca EL nu era un demon!” ’Cel putin asa cred..’ – spuse apoi in gand. „Si sarutul a fost foarte scurt. Mai mult ca sigur va disparea peste o zi.” – mai adauga ingerul. „Patetic” – replica domnul infumurat, cu o figura oarecum distrata. Aimee era intr-o situatie destul de grea, chiar daca si-a folosit tot farmecul ca sa-i atraga atentia lui Iulius. Lucrurile nu mergeau asa cum isi dorea. „Aimee, imi pare rau sa te supar, dar vei fi pedepsita la..” spuse Iulius, inainte sa fie intrerupt de fata schimonosita de tristete a lui Aimee „..la doua luni fara puteri de inger” – continua mai apoi. Tanara se bucura in sinea ei. Doua luni nu erau chiar asa mult..
Dupa alte lungi discutii mai putin importante parasi sala, alaturi de excorta ei - schimonositul. Cand ajunse acasa planse iar. Ii era teama. Stia ca ce facuse ea nu era bine, dar nu de-asta plangea acum. Ii era dor de ‚ingerul’ ei..
bic: In dimineata aceea, Aimee avu o migrena puternica. Nici nu apuca sa ia o inghititura din cafeaua tare si dulce proaspat pregatita, caci escortele consiliului si incepura sa bata insistent la usa apartamentului. Surprinsa? Nu. Stia prea bine ca va plati scump pentru greseala facuta in urma cu o seara – asa ca nu se vaicari, desi acestia parura a fi mult prea matinali pentru ea. „Oh, musafiri atat de devreme? Nu stiti ca oamenii, ma rog, ingerii, mai si dorm la ora asta?” – adauga ea ironica, fiind trasa mai apoi usor de brat afara. Tot drumul nu facu decat sa schimbe priviri marunte cu gardianul ce n-o scapa o secunda din ochi. Desi avea o fata schimonosita, cu o cicatrice ciudata ce ducea de la ochiul stang pana la coltul gurii, Aimee continua sa-i zambeasca strengareste, ca o pustoaica – nu-i strica sa se puna bina cu cei din consiliu. Desigur, din cand in cand se mai holba pe fereastra masinii, gandindu-se in acelasi timp la un mod de a scapa cu o pedeapsa mai mica – caci fara pedeapsa cu siguranta n-avea sa scape. Cand soferul puse brusc frana, Aimee stramba usor din coltul gurii. ’Helaau, oi fi eu inger, dar nu inseamna ca trebuie sa fiti voi nemanierati. Nu asa se conduce!’ – adauga ea in gand. Cobora usor din masina, intorcandu-se apoi pentru a se privi pentru o ultima data in oglinda improvizata – geamurile. Rochita ei Vintage se potrivea perfect cu parul ei moale, ce-i acoperea cu delicatete umerii mici, iar buzele ei pictate intr-un rosu aprins ii puneau in evidenta chipul ei luminos. In spatele ei, tipul schimonosit, asa cum il poreclise deja, isi drese glasul pentru a-i atrage atentia. Dadu ochii peste cap, apoi merse alaturi de el in tacere.
Cladirea Consiliului nu parea sa-i fie pe plac. Peretii de un crem mult prea sters, ce dadea intr-un alb ingalbenit, nu se potriveau deloc cu geamurile fumurii si lambriul negru. ’Sa nu mai spun ca stilul asta gotic nu se asorteaza cu tinuta mea.’ – chicoti ea in gand. Nu parea sa fie tocmai stresata de situatia in care se afla. Ah da, uitasem sa mentionez. Cunostea deja 3 dintre membrii consiliului – niste nesuferiti, dupa parerea ei. Se stramba usor, in timp ce inainta, aranjandu-si din cand in cand si buclele-i mari. Usa salii mari se deschise. Acelasi decor, sau.. poate putin mai sumbru. Draperiile mari si pompoase de culoarea carbunelui sters erau chiar mai ciudate decat geamurile cu rame negre. Mobila era tot neagra, totusi, un lucru-i placea. Comparativ cu salile de judecata unde stateau oamenii, aceasta avea canapele mari si confortabile. Aproape ca nici nu auzii tot discursul pe care-l tinu Alexis, in care afirma sus si tare ca facuse o fapta incredibil de stupida – era fascinata de modelul tip sah al mesii din fata.
Urma o clipa de tacere, apoi, Iulius ii se adresa incet tinerei fete: „Domnisoara Dlliews, sunteti constienta de pericolul imens in care sunteti acum?” Tanara tacu, prefacandu-si fata intr-una plina de vinovatie. Trucul asta mergea de fiecare data, si fu bucuroasa sa observe chipul acum bland al tanarului inger. Un sunet strident rupse tacerea. „Oh, te rog! E singura de 8 luni de zile. N-avea cine s-o mai gadile” – spuse cu aroganta Seth. Aimee se stramba scurt, iar privirile celor doi se intalnira pentru doar doua secunde. Seth, da. Tipul ipocrit si idiot, pe care nu putu sa-l suporte niciodata. Era constienta cu nu trebuia sa-I fi refuzat acum ceva timp curtea pe care el i-o facea tinerei fete, dar ea era mult prea dezgustata de caracterul lui infect. Isi muta apoi privirea rugatoare catre ceilalti 4 insi. „Stii ce se intampla cu oamenii care sunt sarutati de catre un inger?” - intreba Raimond. „Omul acela va putea sa vada ingerii.” – raspunse tanara sec. „Dar demonii?” – replica el in continuare. „Acelui demon ii vor creste puterile. Cu toate astea, adauga ea, sunt sigura ca EL nu era un demon!” ’Cel putin asa cred..’ – spuse apoi in gand. „Si sarutul a fost foarte scurt. Mai mult ca sigur va disparea peste o zi.” – mai adauga ingerul. „Patetic” – replica domnul infumurat, cu o figura oarecum distrata. Aimee era intr-o situatie destul de grea, chiar daca si-a folosit tot farmecul ca sa-i atraga atentia lui Iulius. Lucrurile nu mergeau asa cum isi dorea. „Aimee, imi pare rau sa te supar, dar vei fi pedepsita la..” spuse Iulius, inainte sa fie intrerupt de fata schimonosita de tristete a lui Aimee „..la doua luni fara puteri de inger” – continua mai apoi. Tanara se bucura in sinea ei. Doua luni nu erau chiar asa mult..
Dupa alte lungi discutii mai putin importante parasi sala, alaturi de excorta ei - schimonositul. Cand ajunse acasa planse iar. Ii era teama. Stia ca ce facuse ea nu era bine, dar nu de-asta plangea acum. Ii era dor de ‚ingerul’ ei..
-sfarsitul partii II-
![[Imagine: dh4h3a.png]](http://i47.tinypic.com/dh4h3a.png)
~.~
„Nu poti cunoaste cu adevarat decat ceea ce renunti a stapani.”