I. Parcul vechi: Jocul. [privat].

[Niska]

ooc: Mentionez ca actiunea din acest topic se refera strict la parcul vechi al orasului cat si imprejurimile acestuia. De altfel, limbajul folosit poate fi putin mai "piperat". Momentan threadul este privat intre mine si Winterfell Leto (Imparatul-Zeu).

bic:

*** Sub intunericul moale al noptii, lumini stridente inconjurau orasul. Copacii se miscau usor sub influenta vantului de toamna rece, lasand podoabe aramii sa atinga pamantul umed, cu delicatete. Deasupra, un cer plin de scantei se revarsa mirific. Aceasta imagine din urma, ce avea sa para una obisnuita in ochii oricarui om, parea sa trezeasca atat de multa suferinta in ochii violeti si tulburati de lacrimi, ai tinerei fete. Desi o ceata deasa parea sa o invaluie, puteai distinge cu usurinta silueta ei zvelta, incomparabila. Statea asezata pe banca, in fata unei cladiri imense pe care o parasise grabita in urma cu doar cateva minute. Lumina unor beculete ce sclipeau in jurul ei, ii dezvaluia cu gratie tinuta eleganta. Rochia sa neagra de catifea ce se contrasta perfect cu pantofii si geanta sa rosie, lacuita, dezvaluia bucatele considerabile din corpul sau atat de perfect. Bijuterii pretioase ce-i incarcau tinuta sa atat de sublima, incercau sa straluceasca mai tare decat propria-i frumusete - imposibil. Machiajul sau fin ce-i contura chipul sau delicat, ii scotea in evidenta frumusetea buzelor sale pline, de un rosu placut. Cu greu se straduia ca lacrimile-i marunte sa nu intinda rimelul pe obrajii ei pudrati. Statea pierduta undeva-n adancuri, incercand sa afle ce o determina sa-si continue soarta aceea crunta, cautand raspunsuri la intrebari pe care avusese timp sa si le puna mereu si mereu de cativa ani de zile-n coace.
*** Ca in oricare duminica-seara, tanara noastra se intorcea de la o alta extravaganta, dar in acelasi timp si plictisitoare petrecere. In vara acestui din urma an, incepuse sa mearga negresit, desi o coplesea un dezgust total, de fiecare data cand era inconjurata de scumpii ei `prieteni`. Se saturase pana peste cap sa fie inconjurata de aceste fiinte banale, care se multumeau cu un stil de viata atat de pueril si saracacios. Nu putea sa-si imagineze cum, acesti oameni - precum li se spune, se bucurau de niste lucruri atat de minore precum o aniversare, un botez sau, chiar mai rau, o nunta. De fapt, nu-si putea imagina cum arata pentru ei durerea, daca asta avea sa le fie fericirea. Satula sa mai piarda o singura secunda aproape de paradisul asta fals al omenirii, cu bauturi si mancaruri ghiftuitoare, muzica si jocuri captivante, se ridica stangaci in picioare, pornind pe cararea vechiului parc, ce ducea direct spre apartamentul sau luxos. Tot ce-si dorea acum era sa-si goleasca mintea complet si sa uite de infern pentru o clipa, asa ca alese sa porneasca pe jos, evitand aglomeratia si balamucul orasului. 'Poate ca nu-i o idee asa de buna..' gandi ea, intr-un final. Dar cand isi ascultase ultima data ratiunea? '...' Asa este, nu o mai facuse de mult, insa, cu siguranta trebuia sa invete sa o faca cat de curand. Afundandu-se tot mai tare in intunericul vechiului parc, simti o umbra ce-i atinse usor spatele dezgolit de rochia sa stramta. Asa este, se pare ca nici de data asta instinctele sale nu o lasara balta. 'La dracu!' adauga ea repede in gand, in timp ce facu o rotatie de mai putin de 90 de grade spre rasarit. 'Alte probleme?'.

[Imparatul-Zeu]

Pentru Winterfell, toamna era ceva special. Toamna era anotimpul care il reprezenta. Uneori, visa sa fie ca toamna, urat si iubit in acelasi timp. Sa fie momentul ala din an pe care il urasti cand vine si sa-ti doresti sa revina atunci cand se termina. „Ziua asta e asa cum imi place.”  Isi spuse Leto, inainte sa intre in barul in care obisnuia sa intre deobicei. Prima data cand a ajuns acolo, i-a fost teama. Cand a pasit atunci, l-a izbit mirosul de alcool, de sudoare. Ceva ce nu mai simtise niciodata pana atunci. Acum, cand intra acolo, zambeste. Sau, cel putin, asa crede el. „In sfarsit am ajuns, scaunul meu preferat, barmanul meu preferat. Sunt obsesiv, ce naiba. Da-mi un whisky dublu, doar asa, de gust!”  Dupa ce termina primul pahar, langa el aparu un om, un om oarecare, fara nume si fara o fata de care sa-ti aduci aminte. „Ah, iarasi! Niciodata nu scap de betivi care considera ca e momentul potrivit sa faca pe psihologul, de parca viata lor e ceva extraordinar, nu o prostie ce si-o irosesc intr-un bar. Trebuie sa-mi strice si mie seara, ca deobicei.De ce ma mai mir?”  „Mocofanule, ce dracu cauti intr-un bar? Nu-mi spune, te-a parasit prietena si acum vii sa plangi ca un prost.”  „Ai putea sa pleci, scuza-ma ca-ti spun, dar nu am chef de tine.”  „Cand ai intrat aici trebuia sa te astepti sa dai de un betiv plictisit si singur ca mine! Intr-o zi, poate sit u o sa faci la fel.”  „Da.Si probabil ca o sa fiu si un cretin sa stau de vorba cu un strain fara niciun motiv.”  „Hai, spune-mi un nume, sa stiu cui sa-I spun ca are o viata mult mai buna ca a mea!”  „Leto.”  „Ok, Leto, hai sa-ti spun cum am ajuns eu aici. Totul a inceput intr-o zi de marti. Niciodata nu mi-a placut martea, mereu am avut ghinion in ziua asta. Trebuia sa plec de la munca si, ajungand la colt, aud telefonul cum imi suna in geanta. Politia imi spune ca baiatul a murit intr-un accident de masina si printr-o coincidenta sumbra, nevasta-mea s-a sinucis la 30 de minute dupa ce a auzit vestea. Imagineaza-ti cum m-am simtit in acel moment.” „Jalnic.”  „Nici pe departe. Adevarul e ca nu-mi mai aduc aminte nimic, momentul In care mi-am revenit eram intr-un spital cu fratele meu langa mine. Idiotul, mi-a spus ca nu e vina mea.De parca eu nu stiam asta.”  „Stii, devine interesant, barman, inca un whisky.De fapt, stai, adu o sticla!”  „Asa, unde ramasesem? Ah da, dupa ce am iesit din spital, am ajuns sa stau impreuna cu idiotul, parca asa suna mai bine.Cu el langa mine, am reusit sa fiu dat afara de la munca. Mereu trebuia sa ma cheme, sa fac ceva pentru el. Eheee, dar o data am avut ocazia sa-I multumesc pentru stresul creat! Bataie ca aia nu am mai dat la nimeni si nici nu cred ca o sa mai dau. Acum sunt pe strazi. Stii, aici am de a face cu o comunitate extraordinara, ma simt mai bine ca acum 7 ani, cand pot spune ca aveam tot ce imi doream. Sau, de fapt! Stai, ce? Unde esti, ba Leto, tampitule?”  „Nu mai pot sa-l ascult, trebuie sa ma plimb, sa scap o data de gandurile astea.”  Parc. Ce isi mai dorea Leto sa se plimbe printr-un parc, sa stea pe banca si sa vada luna. Sa se gandeasca la vremurile de mult apuse. Parca nici nu ar mai exista pentru el. „Ce naiba se intampla acolo? Ce face fata asta la o ora ca asta? Cat e ceasul? Ah, firar, iar mi l-au furat cat timp il ascultam pe omul ala!” „Hmmm, interesant! Hai sa vedem cum ma mai descurc in forma aia de mult uitata.”  „Hai sa ne jucam un pic, sa vedem daca alcoolul imi dezvolta imaginatia mie, asa cum le dezvolta dobitoacelor printre care sunt obligat sa traiesc.”

[Niska]

Privirea sa pierduta cauta in nestiut. Vroia sa afle un indiciu care putea sa-i dea de inteles ca totul era bine - precum ea-si dorea sau, din contra, ca era urmarita - lucru ce-o inspaimanta de-a binelea. Ochii ei violeti straluceau precum cristale pretioase in lumina palida a lunii. Vazu o umbra stearsa timp de o fractiune de secunda, umbra ce se ascunse mai apoi, avand noaptea drept complice. Un fosnet ce rasuna enervant in mintea tinerei se auzii din spatele ei, iar ea, reflexiv, intoarse capul si mai apoi, intreg corpul. Nu era nimic acolo. Derutata, facu un pas inapoi, sunetul tocurilor rasunand in tacere. Se simtea precum intr-unul din visele acelea, in care trebuie sa-ti astepti finalul crud, neavand alta sansa sa fugi de soarta. Dar oare ea nu-si putea decide soarta? Nu putea pur si simplu sa se transforme in ceea ce era de fapt? Ce conta ca avea sa fuga? Ce conta ca ii era teama? La urma urmei, nu era nimeni acolo sa o vada cum se teme, cum tremura precum un inger firav si bolnav ce este, inchisa intr-un corp de portelan crispat. Nimeni nu avea sa stie ca nu era in stare sa lupte. Nimeni n-ar fi avut sa stie macar ca a zburat spre apartamentul ei luxos, unde se arunca direct in patu-i gol cu o cana de ceai de menta si o carte buna in brate. "Sunt puternica, pot sa fac asta!" Tipic! Credeati ca o sa fuga?... - Ei bine, v-ati inselat. Aimee era genul de persoana care atragea mereu pericolul cu frumusetea ei rapitoare. Era constienta ca avea nevoie de cineva sa o protejeze, cat de curand insa, nu putea sa lase un om sa faca asta. Pana si ea stia cat de usor poate cadea in plasa unui barbat, asa ca riscul sa se apropie prea mult de unul avea un procent destul de mare. Inghiti in sec, in timp ce clatina usor din cap, revenind la activitatea de mai devreme - sa priveasca in jur. "Un pas in spate. Nimeni n-are sa fie acolo. Am sa ma intorc si am sa-mi continui drumul. Simplu ca Buna ziua! Pot sa o fac'. Stranse puternic din palme, facand ceea ce-si dictase mai devreme. Sunetul tocurilor se auzii rasunand iar, in timp ce atinse cimentul rece al aleii. In secunda urmatoare, chipu-i fu plin de groaza, ne mai apucand sa se intoarca. Acum era sigura ca cineva era acolo. Incremeni in timp ce o rasuflare calda ii atinse ceafa acoperita de numai cateva fire subtiri din parul sau."Trebuie sa ma transform, trebuie!" Insa, in secunda urmatoare ratiunea sa putin tensionata incepu s-o ia la goana. O mana rece ii atinse fulgerator soldu-i drept, in timp ce cobora cu nerusinare, parcurgand usor drumul spre picior. Incepuse sa tremure de-a binelea, mai ales de la mirosul de alcool ce-i umplu narile imediat. "Trebuie! Acum! Trebuiee!" - insa in locul faptelor vitejesti, tanara prefera sa ramana nemiscata. Deja simtea cum ochii ii se umezeau incet, plutind spre agonie.

[Imparatul-Zeu]

"˜Incepe jocul. Ah, ce imi place. Nu m-am mai distrat de cand! Stai putin, cati ani am? Firar sa fie, mereu imi spun ca nu trebuie sa beau atat de mult. ' Si in acest fel, Leto incepu sa joace Jocul. Anii de spionaj si-au spus cuvantul, urmarind reactiile fetei cand el isi juca rolul de monstru. Nu mai facuse asta de cand era copil, iar acum se simtea cuprins de o placere de copil cu noua jucarie. 'Hai sa dam putin din aripi, stiu sigur ca asta o sa o inspamainte. Exact cum am crezut, vai, tata, cat de simpli sunt oamenii astia! Nu ai fii ghicit niciodata! ' Pentru cateva zeci de secunde se opri, stia ce inseamna sentimentul de panica si cum creste acesta in intensitate. 'Cateva secunde de pauza, hai sa ne studiem subiectul. Arata! Arata! Stai putin, n-am mai vazut in viata mea asa ceva. Iar sunt cuprins de sentimentul ala de panica de acum! Acum, cati ani, firar sa fie, nu mai pot sa-mi aduc aminte nimic. Imi aduc aminte de Ea si parca in omul asta o vad. Mi-e frica. Mi-e frica, iar o sa gandesc cu inima mea cea neagra? Parul cret, un pas usor, un trandafir in vai parea.Cu ochi ca de vulpe! Tata, simt ca alcoolul isi spune cuvantul. Nu mi-ai spus tu inainte sa plec sa nu ma las atacat de acest viciu trist al oamenilor? ' Leto a continuat sa o urmareasca pe Aimee, dar incet, ca un vanator de recompense ce isi cauta comoara. Acum, nu mai stia daca el e urmarit de un sentiment pierdut de mult sau el o urmareste pe fata. Incet, incet, incepu sa se apropie de ea ca un demon si atunci! Atunci isi aduse aminte. "˜Ah, stai putin. Macar sa ma prezint ca un domn. Sunt intr-un parc in lumea oamenilor, nu cred ca ar fii un gest de bun simt sa ma prezint asa.Se intoarce, ah, nu pot sa cred, nu trebuie sa fac eu primul pas.Cat imi place. ' Si atunci se apropie de ea si o vazuse. Vazuse cel mai frumos om din viata lui, lunga si necunoscuta. Uita de tot, de reguli si ce invatase inainte. Iar intra in pacat. "˜Nu mai vreau sa stau sa ma gandesc la reguli, prefer sa mai simt o data ce am simtit atunci cu Ea. Nu se va opune. Stiu asta, simt asta. Tata, vreau sa stii ca sunt fericit. Stiu cat ti-ai dorit asta. '

[Niska]

Aimee statea neclintita, prinsa in stransoarea incomoda a celor doua brate ferme. Plangea incet, inabusindu-si suspinele sale grave - tremurand cumplit. "Mi-e teama! Mi-e teama!" isi spuse tacuta, in minte. Nu putea sa mai gandeasca limpede. Un chicotit amar si grav ii rasuna in ureche. Putea sa simta ranjetul nebunesc de pe fata celui ce nu inceta sa-i exploreze corpul ei zvelt, de parca nu putea sa se mai sature de el. Stia ca nu mai avea scapare din jocul lui plin de obraznicie. Apoi, barbatul se oprii, in timp ce aerul incepu sa se agite cumplit in jurul ei. Simtea ca ii e frig, simtea ca ii e teama si simtea cum genunchii aveau sa-i cedeze din clipa-n clipa. Bratele se stransera tot mai tare in jurul ei, simtind apoi cum se ridica incet de la suprafata pamantului. Stranse puternic din ochi, in timp ce lacrimi fierbinti ii se scurgeau pe obraji. "Delirez!". Era panicata complet. "Asa ceva nu este posibil!". Vroia sa strige dupa ajutor, vroia sa-l implore sa o lase sa plece - sa inceteze, insa nu stia cum sa mai aranjeze literele in cuvinte, nici cum sa-si deschida gura sa le rosteasca, mai apoi. Tot ce a putut sa scota din adancuri in clipa aceea a fost un suspin grav.Apoi, in jurul ei vantul se potoli, iar cand deschise in final ochii, observa ca se afla pe pamant, inca in picioare. Din nou un suspin adanc ii iesi precum un suier tacut printre dinti. Scapase din stransoare, insa, stia ca cineva inca o urmarea in spate. Simti o mana calda jucandu-se cu buclele ei mici, desprinse acum din cocul sau elegant. Un fior ii strabatu tot corpul. "Trebuie sa ma intorc!" Si de data aceasta, asa facu. Cand venea vorba de anumite decizii care ii starneau curiozitatea tinerei fete, nu statea prea mult pe ganduri - de fapt, nu ezita o clipa. Insa, cand era cuprinsa de panica si cand venea vorba de increderea in sine, Aimee nu mai era ea insasi. De fapt, niciodata nu a avut incredere in sine. Mereu se ura pentru ceea ce este, cat si pentru personalitatea ei."Cine i-ar da atentie unui inger atat de jalnic ca mine? " Nici in postura unui om, nu puteam sa faca fata unei lumi, sa se simta cu totul integrata undeva "Mereu am fost precum sunt si acum- indaratnica."De data asta insa, nu mai ezita o clipa. Se intoarse spre umbra ce o zarise mai devreme, facandu-si ochii mari. In fata ei statea acum un om. Si-ar fi dorit din rasputeri sa fi putut spune „un simplu om", insa, nu-i statea in fire sa nege, mai ales cand certitudinea era una clara: nu parea sa fie „simplu", deloc! In fata ei statea un tanar chipesi inalt, cu par negru si usor carliontat. Privirea tinerei, insa, nu ramase aici. Fu absorbita cu totul de profunzimea ochilor lui negrii. Ii privea si simtea cum nu se mai satura de asta. Desi pareau sa aiba o expresie rece si trista, stia ca ochii lui ardeau in profunzime. Dupa cateva clipe bune in care se inmuie complet in privirile lui, il simti si pe el relaxat. Simtea cum tensiunea ce gonea nebuneste in mintea ei se scurgea acum in trup, lasand locul unei linisti profunde. Gura ii se desfacu incet, simtind ca ar putea sa vorbeasca. Putea sa vorbeasca, vroia sa vorbeasca, insa, ce o impiedica sa o faca? "Nu-mi mai e teama.. acum." gandii ea incet. Era linistita complet si simtea ca o senzatie de pace o cuprinde usor. Ar fi vrut sa ii vorbeasca, sa ii spuna cum o cheama, sa il intrebe cum il cheama pe el si apoi sa nu se mai opreasca sirul discutiei.Insa, senzatia aceea de pace era atat de profunda, iar privirile lui o linisteau complet, incat uita tot ce vroia sa-l intrebe. Isi stranse buzele intr-o linie ferma, lasand capul usor pe o parte, incercand sa scape de privirile lui ucigatoare. Era constienta ca nu era in stare sa inceapa o conversatie fara ca vocea sa-i tremure. Se lasa pagubasa, in timp ce astepta o reactie cat de mica din partea lui, ce putea sa-i salveze - sa sparga tacerea.

[Imparatul-Zeu]

Leto se apropie de ea si ii simti caldura corpului. Ii era dor de senzatia asta.'Hmmmm, sper ca o sa fie frumoasa si dupa ce o sa scap de alcool.Si sper ca oamenii nu au dreptate cand spun ca alcoolul iti strica perceptia asupra realitatii.'Acum, stia ca e toata al lui.Se apropie de urechea ei si incerca sa-i spuna cat de mult ii place parfumul ei, dar stia ca probabil tot ce a auzit fata a fost un sunet ciudat. Spera ca, ceea ce el considera acum un zambet, pentru fata sa nu fie o miscare brutala a muschiilor fetei, un ranjet nebun de criminal. 'Ah, mi-a scapat! Ori sunt eu mult prea beat, ori fata asta e mai puternica decat pare. Nu fugi, nu fugi. Oricum o sa te prind.'Iar fata, spre uimirea lui, se intoarse spre el. 'Se uita la mine de parca nu a mai vazut in viata ei un om. Ce e asta Tata, m-am schimbat brusc in forma preferata si nu mi-am dat seama? Nu, nu. Atunci? Ma studiaza de parca sunt pe masa de tortura si trebuie sa-mi gaseasca punctele slabe. Acum se gandeste ca ar face bine sa fuga. Nu am sa te las.' Dupa cateva momente in care niciunul dintre cei doi nu incercara sa scoata un cuvant, Leto realiza ca in lumea oamenilor, barbatul este cel ce trebuie sa spuna primele cuvinte.'Niciodata nu am fost bun la asta si daca nici acum nu reusesc, inseamna ca sunt sortit esecului. Ce as putea sa-i spun unei femei de care te indragostesti noaptea intr-un parc? Ah, gata, cred ca mi-am gasit cele mai potrivite cuvinte pentru asta!' „Hei, nu m-am prezentat. Sunt Leto.”

[Niska]

Pentru Aimee, timpul se opri in loc. Nu se mai satura sa-l priveasca. Desi era extrem de confuza pentru tot ceea ce se intamplase putin mai devreme, un lucru era sigur - EL era cel mai frumos om pe care il vazuse vreodata. De fapt, sa-i spuna om ar fi fost poate putin ciudat pentru ea. Nici inger n-ar fi putut sa-l numeasca, firesc. Chipul lui aspru si ochii lui ce ardeau in intuneric, zambetul sau rece, corpul sau ferm, il faceau sa semene a ceva ce ea nu vazuse niciodata in viata ei, lunga si mult prea linistita. Cu toate astea, nu-i parea greu sa deduca acea aura mai putin pamanteana, ce-i stralucea in priviri. "Sunt patetica!" gandi ea. "N-ar avea ce cauta un demon tocmai aici. Si oh, Dumnezeul meu drag, te rog sa nu fie asa. Bate-ti joc de gandurile si de ratiunea mea, dar nu-mi lua fericirea. Nu mi-l lua pe EL. Nu acum!". Gandurile acestea ii goneau fulgerator prin minte, distrugand pana si cea mai mica farama de pace. Desigur, nici acum nu putu sa evadeze din privirea sa, atat de calda. Nu s-ar fi suparat sa ramana etern captiva acolo. Desi erau la o asemenea distanta, desi nu-si spuneau nimic unul celuilalt, tanara stia ca acela fusese cel mai romantic moment pe care-l traise pana acum. Se multumea cu tacerea, se multumea sa-l priveasca, ii era de ajuns doar sa-i simta prezenta. Cu toate astea, se simti agitata odata ce el paru sa-si schimbe complet chipul. Il simti derutat in timp ce incerca sa schiteze un zambet nervos. Si atunci, se intampla:" Hei, nu m-am prezentat. Sunt Leto." Tanara ramase blocata. "O doamne, cu asa o voce trebuie sa fie un inger! Te rog, te rog ajuta-ma sa-mi pastrez calmul!" - spuse ea alarmata, spre final. Dar starea asta nu-I fu de folos. Isi deschise incet gura, blocandu-se pe o prima vocala. Nu putu sa continue. Ce se intampla cu ea? Niciodata nu a ramas blocata in fata unui barbat, cu atat mai mult atunci cand era singura cu unul. Nici nu era firesc. Aimee era deja invatata cu majoritatea tipurilor de gen masculin din ziua de azi. Ii parea simplu sa priveasca si sa judece pe fiecare in parte, desi, daca stam s-o luam asa, niciodata nu a fost cucerita de unul, doar dintr-o simpla privire. Si atunci, cuvintele ii rasunara clar in minte, precum o voce ce-I dicta ferm: "˜N-ai sa te indragostesti! Nu iti este permisa una ca asta! Esti un inger, iar telul tau este sa frangi inimi altora, pentru a supravietuii!' Si intr-adevar, acesta era un lucru cert. Dar, sa nu va imaginati ca un inger atat de sensibil ca Aimee ar fi putut face vreodata una ca asta. Exact. Nu a frant niciodata nimanui inima, intrucat nu lasa pe nimeni sa se apropie atat de mult de sufletul ei. Isi starnise orice pofta care ii putea aduce ei sau unui om moartea. Nu era proasta. Un inger nu este menit sa faca una ca asta, iar acela ce o facea, nu s-ar mai numi inger. Si cum ar fi putut ea vreodata sa-I franga inima lui? Atunci totul deveni clar pentru ea si atat de limpede precum apa unui izvor din munti. Isi musca puternic buza de jos, in timp ce lacrimi ii navalira obrajii. "Eu sunt Aimee"- fura singurele cuvinte rostite, in timp ce o lua la goana spre casa. In ciuda faptului ca nu vroia ca el sa o urmareasca, ceva parea sa se auda in urma ei.

[Imparatul-Zeu]

" Eu sunt Aimee",auzi Leto si timpul ramase in loc pentru el . "˜Am auzit o voce.Am auzit vocea care ma trezea dimineata cand eram mic.Am auzit vocea care probabil ca o sa-mi aduca moartea.Fuge.Iar fuge.Iar trebuie sa alerg dupa ea . Nu-si da seama ca in fata ei sta un om beat, plictisit si evident obosit? Sau traieste cu vaga impresie ca in fata ei sta cavalerul pe cal alb,iar ei se afla acum pe un camp plin de flori?' Chiar daca Leto parea dezamagit,o urma.O urma cat putu de repede,chiar daca asta insemna sa se loveasca de nenumarate ori."˜Am cazut!iar!Acum mi s-a rupt si camasa,excelent.Cand o sa se mai opreasca?Ce e asta?Un joc dintr-o balada a oamenilor?Ce urmeaza sa se intample,sa se imperecheze cu mine si apoi sa ma omoare?Sau!stai putin,cred ca asta era o insecta de pe Pamant,nu o balada,dar ce mai conteaza?' Ajungand in fata unui bloc cu multe etaje,Leto neavand puterea sa spuna exact numarul lor,Aimee se opri.'In sfarsit ne oprim.Simt ca innebunesc.Tata,oare tot ce fac acum merita?Sau ma las amagit fara niciun rost?Nu mai aud nimic.Iar eu trebuie sa spun ceva?Nu mai am aer.Corpul asta nu ma ajuta deloc.Bine,hai,tot eu.' "Pot sa urc? "

[Niska]

Timpul parea sa se scurga atat de incet pentru micul inger. In urma, ei se auzeau doar sunetul tocurilor ce rasunau strident prin linistea noptii. Ceata parea sa fie tot mai densa, iar intunericul tot mai adanc. Nici stelele nu mai luminau bolta cereasca, asa cum era ea obisnuita s-o faca. Doar luna mai zambea trista, nori grei urmand sa o acopere. Printre lacrimi marunte, tanara o privi scurt, desi nu se opri din alergat. Parca-i rostea cu voce dulce: „Nu fii naiva. Nu te oprii! Fugi! Fugi!!” Stranse puternic din ochi, stergandu-si mai apoi cu dosul palmei lacrimile – „Nu, n-am sa ma opresc!”. Un zgomot usor se auzi in spatele ei. Banui ca un singur lucru putea sa sune astfel. „Nu se poate, a cazut! Sa fie ranit?!” „Ah, nu, nu te oprii toanto! Alearga!” - rosti ea usor in minte. Nu mai gandi nimic apoi. In urma ei fu doar tacere. Desi dorea nespus sa priveasca inapoi, sperand ca el sa mai fie acolo, nu isi muta privirea atintita in fata.Curand, imaginea unui bloc mare ii bucura ochii – ajunsese acasa. Trase usor aer in piept, apoi alerga mai tare. Se oprii abia cand prinse manerul lat al usii. Se blocase. „Usa, usa!! Trebuie sa deschid usa!” Totusi, ceva o impiedica s-o faca. Simtea cum sangele ii ingheta in vene, iar frica crescu tot mai mult, cand o mana o atinse usor pe umarul drept. „Pot sa urc?” – rasuna glasul lui, gadilandu-i usor timpanele.

Ramase o clipa pe ganduri. Sa il invite sus nu era o idee prea buna. El era beat, iar ea fusese singura in ultimele 8 luni. Stia prea bine unde avea sa duca asta, si nu-i placeau aventurile de-o noapte. Sa mearga undeva.. ei bine, n-aveau unde. Ea era imbracata asa, iar el.. uhm.. nu aveam unde sa se duca, decat in vreun bar. „Mda, urasc barurile” – isi aminti ea repede. Increti usor din sprancene, apoi se rasuci pe calcaie – il privi. Cand ii zari camasa sfasiata suspina adanc, iar el zambi strengareste. Clipi incet, si stranse usor din buze – vroia sa faca pe tipa ferma, desi isi dadu seama ca nu-i iesea niciodata schema. Apoi, se apropie usor, soptindu-i la ureche: „Nu ma vrei, crede-ma! Sunt plina de probleme!” – spuse ea, desi secunda urmatoare regretase acest lucru. Il privii in ochi, si-si pierdu cumpatul. In urmatoarea secunda isi lipi usor trupul de-al lui, iar buzele lor se atinsera scurt. „Sunt terminata!” Cu toate astea, era mai fericita ca niciodata. Simtea ca pluteste cu toata fiinta ei. Apoi, buzele ei fine se retrasera, iar ea se uita pentru o ultima data in ochii lui, stiind cu certitudine ca ar putea fii pentru ultima data.Cand ajunse la fereastra apartamentului fu prea tarziu. El nu mai era acolo. Se intreba, totusi, daca urcase chiar asa de greu scarile, incat el avu timp sa dispara. Cu siguranta, toata intamplarea asta o rascolise complet. Se sprijini usor de perete, cuprinzandu-si trupul cu ambele brate. Lacrimi amare ii sclipeau incet pe obraji. „Sunt terminata!” – rosti ea, apoi izbucni in plans. Si planse asa toata noaptea aceea..

-sfarsitul partii I-