02-02-2012, 12:50 AM
ooc: Mentionez ca actiunea din acest topic se refera strict la parcul vechi al orasului cat si imprejurimile acestuia. De altfel, limbajul folosit poate fi putin mai "piperat". Momentan threadul este privat intre mine si Winterfell Leto (Imparatul-Zeu).
bic:
*** Sub intunericul moale al noptii, lumini stridente inconjurau orasul. Copacii se miscau usor sub influenta vantului de toamna rece, lasand podoabe aramii sa atinga pamantul umed, cu delicatete. Deasupra, un cer plin de scantei se revarsa mirific. Aceasta imagine din urma, ce avea sa para una obisnuita in ochii oricarui om, parea sa trezeasca atat de multa suferinta in ochii violeti si tulburati de lacrimi, ai tinerei fete. Desi o ceata deasa parea sa o invaluie, puteai distinge cu usurinta silueta ei zvelta, incomparabila. Statea asezata pe banca, in fata unei cladiri imense pe care o parasise grabita in urma cu doar cateva minute. Lumina unor beculete ce sclipeau in jurul ei, ii dezvaluia cu gratie tinuta eleganta. Rochia sa neagra de catifea ce se contrasta perfect cu pantofii si geanta sa rosie, lacuita, dezvaluia bucatele considerabile din corpul sau atat de perfect. Bijuterii pretioase ce-i incarcau tinuta sa atat de sublima, incercau sa straluceasca mai tare decat propria-i frumusete - imposibil. Machiajul sau fin ce-i contura chipul sau delicat, ii scotea in evidenta frumusetea buzelor sale pline, de un rosu placut. Cu greu se straduia ca lacrimile-i marunte sa nu intinda rimelul pe obrajii ei pudrati. Statea pierduta undeva-n adancuri, incercand sa afle ce o determina sa-si continue soarta aceea crunta, cautand raspunsuri la intrebari pe care avusese timp sa si le puna mereu si mereu de cativa ani de zile-n coace.
*** Ca in oricare duminica-seara, tanara noastra se intorcea de la o alta extravaganta, dar in acelasi timp si plictisitoare petrecere. In vara acestui din urma an, incepuse sa mearga negresit, desi o coplesea un dezgust total, de fiecare data cand era inconjurata de scumpii ei `prieteni`. Se saturase pana peste cap sa fie inconjurata de aceste fiinte banale, care se multumeau cu un stil de viata atat de pueril si saracacios. Nu putea sa-si imagineze cum, acesti oameni - precum li se spune, se bucurau de niste lucruri atat de minore precum o aniversare, un botez sau, chiar mai rau, o nunta. De fapt, nu-si putea imagina cum arata pentru ei durerea, daca asta avea sa le fie fericirea. Satula sa mai piarda o singura secunda aproape de paradisul asta fals al omenirii, cu bauturi si mancaruri ghiftuitoare, muzica si jocuri captivante, se ridica stangaci in picioare, pornind pe cararea vechiului parc, ce ducea direct spre apartamentul sau luxos. Tot ce-si dorea acum era sa-si goleasca mintea complet si sa uite de infern pentru o clipa, asa ca alese sa porneasca pe jos, evitand aglomeratia si balamucul orasului. 'Poate ca nu-i o idee asa de buna..' gandi ea, intr-un final. Dar cand isi ascultase ultima data ratiunea? '...' Asa este, nu o mai facuse de mult, insa, cu siguranta trebuia sa invete sa o faca cat de curand. Afundandu-se tot mai tare in intunericul vechiului parc, simti o umbra ce-i atinse usor spatele dezgolit de rochia sa stramta. Asa este, se pare ca nici de data asta instinctele sale nu o lasara balta. 'La dracu!' adauga ea repede in gand, in timp ce facu o rotatie de mai putin de 90 de grade spre rasarit. 'Alte probleme?'.
bic:
*** Sub intunericul moale al noptii, lumini stridente inconjurau orasul. Copacii se miscau usor sub influenta vantului de toamna rece, lasand podoabe aramii sa atinga pamantul umed, cu delicatete. Deasupra, un cer plin de scantei se revarsa mirific. Aceasta imagine din urma, ce avea sa para una obisnuita in ochii oricarui om, parea sa trezeasca atat de multa suferinta in ochii violeti si tulburati de lacrimi, ai tinerei fete. Desi o ceata deasa parea sa o invaluie, puteai distinge cu usurinta silueta ei zvelta, incomparabila. Statea asezata pe banca, in fata unei cladiri imense pe care o parasise grabita in urma cu doar cateva minute. Lumina unor beculete ce sclipeau in jurul ei, ii dezvaluia cu gratie tinuta eleganta. Rochia sa neagra de catifea ce se contrasta perfect cu pantofii si geanta sa rosie, lacuita, dezvaluia bucatele considerabile din corpul sau atat de perfect. Bijuterii pretioase ce-i incarcau tinuta sa atat de sublima, incercau sa straluceasca mai tare decat propria-i frumusete - imposibil. Machiajul sau fin ce-i contura chipul sau delicat, ii scotea in evidenta frumusetea buzelor sale pline, de un rosu placut. Cu greu se straduia ca lacrimile-i marunte sa nu intinda rimelul pe obrajii ei pudrati. Statea pierduta undeva-n adancuri, incercand sa afle ce o determina sa-si continue soarta aceea crunta, cautand raspunsuri la intrebari pe care avusese timp sa si le puna mereu si mereu de cativa ani de zile-n coace.
*** Ca in oricare duminica-seara, tanara noastra se intorcea de la o alta extravaganta, dar in acelasi timp si plictisitoare petrecere. In vara acestui din urma an, incepuse sa mearga negresit, desi o coplesea un dezgust total, de fiecare data cand era inconjurata de scumpii ei `prieteni`. Se saturase pana peste cap sa fie inconjurata de aceste fiinte banale, care se multumeau cu un stil de viata atat de pueril si saracacios. Nu putea sa-si imagineze cum, acesti oameni - precum li se spune, se bucurau de niste lucruri atat de minore precum o aniversare, un botez sau, chiar mai rau, o nunta. De fapt, nu-si putea imagina cum arata pentru ei durerea, daca asta avea sa le fie fericirea. Satula sa mai piarda o singura secunda aproape de paradisul asta fals al omenirii, cu bauturi si mancaruri ghiftuitoare, muzica si jocuri captivante, se ridica stangaci in picioare, pornind pe cararea vechiului parc, ce ducea direct spre apartamentul sau luxos. Tot ce-si dorea acum era sa-si goleasca mintea complet si sa uite de infern pentru o clipa, asa ca alese sa porneasca pe jos, evitand aglomeratia si balamucul orasului. 'Poate ca nu-i o idee asa de buna..' gandi ea, intr-un final. Dar cand isi ascultase ultima data ratiunea? '...' Asa este, nu o mai facuse de mult, insa, cu siguranta trebuia sa invete sa o faca cat de curand. Afundandu-se tot mai tare in intunericul vechiului parc, simti o umbra ce-i atinse usor spatele dezgolit de rochia sa stramta. Asa este, se pare ca nici de data asta instinctele sale nu o lasara balta. 'La dracu!' adauga ea repede in gand, in timp ce facu o rotatie de mai putin de 90 de grade spre rasarit. 'Alte probleme?'.
~.~
„Nu poti cunoaste cu adevarat decat ceea ce renunti a stapani.”