Am venit cu next-ul ^^;
Capitolul 3
Ma trezesc cu o usoara stare de ameteala, urmata de stranuturi, e clar ca din acea minunata ploaie am si racit. Ma ridic din pat si trag perdeaua alba din in, permitandu-le razelor solare sa patrunda in camera, dupa care plec grabit spre baie, de unde ies rapid, amintindu-mi ca astazi plecam la cabana. Imi iau pe mine rapid un trening negru cu dungi albe, marca Adidas si ma duc in bucatarie, unde Sarah pregatise micul dejun. M-asez la masa, dupa ce-mi imbratisez si-mi sarut sora pe obraji.
- Sarah, ai fost azi dimineata la mama sau ce? o intreb, caci aveam cerealele mele favorite, da, inca mananc cereale cu lapte, cu lingurita, exact ca un copilas, am obiceiurile mele. Acele cereale se gaseau in supermarket-ul de langa casa parintilor mei, iar prin zona nu erau, caci sora-mea a luat toate magazinele din oras la rand, obligata de mine, in cautarea cerealelor mele preferate.
- Nu, scumpule, am gasit intr-un hypermarket prin zona, le-am recunoscut imediat, mananci aceleasi cereale de la doisprezece ani. Apropo, ti-ai facut bagajele? Plecam peste o ora, zise ea.
- Da, le-am facut, tu? Vrei sa te-ajut?
- Nu, puiule, defapt eu voiam sa te-ntreb asta, zise ea, chicotind si ma saruta pe obraji, dupa care pleaca. Am mormait un "Tu? Pe mine? Tu nu esti in stare nici sa-ti pui neuronii-n functiune, darmite sa m-ajuti pe mine...". In fine, trece si acea ora, deci imi iau geaca, bagajul meu si al surorii mele si ma-ncalt, dar o astept pe sora-mea inca vreo zece minute in fata usii, alaturi de Joshua, adica el nici macar nu coborase din masina si al dracului sa fiu daca voiam sa coboare, nu stiu de ce tot se fataia intre portbagaj si locul sau din stanga.
- La dracu, unde-ar putea fi?! striga Sarah.
- Ce sa fie...?
- Bagajul, nu-mi gasesc bagajul! zise disperata, dar realiza ca pierduse timpul degeaba cand venii in fata usii si vazu ca eu ii tineam troller-ul.
- Deci asta-l cautai? spun amuzat. Imi dadu niste castane "ca de fratiori" si se duse sa-l ia pe Nero, labradorul nostru, care ieri seara l-a adus de la mama la noi, chiar mi-era dor de el, nu l-am vazut de vreun an, sau cam asa ceva. Cat timp Sarah se duse sus, dupa Nero, Joshua imi facu semn sa vin spre el, probabil voia sa pun bagajele in portbagaj. Sincer, ma-ntreb daca el stie ca merg si eu sau mai exact daca este de-acord, daca nu-l deranjez sau asa mai departe. Defapt, daca stau sa ma gandesc, el nu simte nimic pentru mine si nici eu pentru el deci nu trebuie sa ma agit. Ma duc spre el cu o expresie de dezinteres total, introduc geamantanele in portbagaj si dau sa plec, cand Josh ma prinse de mana si ma trase, lipindu-ma de masina.
- Ce dracu, Doamne iarta-ma, vrei?
- Pai vreau sa fiu conte, vreau sa ma mut definitiv in Franta, vreau sa fiu cu tine -lucru pe care-l spusese mai incet-, vreau multe. Dar tu? zise el.
- Las-o naibii de ironie, nu am chef de glumele tale pros... - Afirmatie necontinuata, caci buzele sale se lipisera de ale mele. Am intors capul spre dreapta, dar degetul sau aratator si cel mare mi-au prins barbia si mi-au sucit capul. Se uita fix in ochii mei, dar ai sai ma inspaimantau si in acelasi timp ma fascinau. Acei ochi, de un verde aprins, ca marea din departare, ca iarba dupa o lunga ploaie, in acei ochi se putea observa nebunia, dar si blandetea. Imi stranse barbia, facandu-ma sa scot un scancet, moment de care el a profitat si si-a introdus limba rapid in cavitatea mea bucala. Si-a miscat lenes limba, facand un scurt inconjur al gurii. Nu am putut rezista si m-am alaturat lui, intr-un joc umed si incitant, care pentru un moment ne unea. Totusi, acest "joc" nu a durat mult, caci Josh a simtit ca Sarah isi face aparitia, asa ca pentru moment a incetat si a luat o gura mare de aer, pe care eu nu am reusit sa o iau, deoarece pur si simplu nu puteam respira. Sarah il imbratisa pe Josh si intraram toti in masina, fara sa scot vreun sunet. Tot drumul am "admirat" in deplina tacere, o tacere specifica mie si prezenta doar in spate, caci in fata Joshua si sora-mea discutau si radeau intr-una. Totusi, mie-mi era de-ajuns linistea din zona mea, caci dupa cum am mai spus, admiram peisajul, fie ca era monotonul, banalul, dar extravagantul -pentru unii- peisaj urban, insotit de cladiri si case imense, in destule culori, unele dintre ele chiar cu prost gust construite. Peisajul rural, insa, m-a fascinat intotdeauna. Acele mici cabanute, construite din lemn, cu o tamplarie simpla, dar frumoasa, cu verdeata ce inconjoara si sateni calmi, zambitori si muncitori. Pe ici pe colo, copii cu haine modeste, deloc sofisticate, zambareti, jucandu-se, iar eu, cu geamul deschis, printre chiotele lor, nu auzeam injuraturi sau limbaj vulgar. La vreo doi kilometrii de acel satuc de care am amintit, se afla "cabana". Acei doi kilometrii au fost strabatuti spre deal, defapt, relieful era montan, dar cabana nu era situata atat de sus. Am ajuns, am coborat iar Josh s-a oferit sa ne ia bagajele, dar eu mi le-am luat pe ale mele. Ei bine, acea cabanuta nu era tocmai o cabana, ci un fel de vila, la care deobicei mergeam cand tata voia sa calareasca, caci zona, un loc vizitat de turisti, adapostea si un centru de echitatie. Deci, cum spuneam, acea vila era-n totalitate vopsita de un alb impecabil, iar geamurile, usile, balconul, toate erau din lemn, din lemn de brad probabil, nu am nici cea mai vaga idee. La intrare, era un hol imens, o scara din lemn, prietenoasa, dar prima camera care-si lua privirea, caci avea o usa imensa, era livingul. Avea un sir lung de canapele din piele, de culoarea sienei arse. Pe pereti erau insirate capetele unor animale, cum ar fi caprioare sau mistreti, dar si fazani si cocosi de munte. Tot pe pereti erau tablouri ce infatisau imprejurimile, un tablou de familie cu mine, Sarah, mama si tata, diverse obiecte care-i placeau mamei, care nici nu stiu ce rost aveau. Adica, nu-nteleg ce rost are sa puna tartacute prin toata casa, vaze si alte chestii, flori, dar recunosc, toata casa e plina de flori pe care pur si simplu le ador si daca n-as avea ocupatie, as sta numai sa le ingrijesc. Urc direct scarile, deoarece observ ca Joshua se-apropia de mine, dupa ce "carase" tot. Grabesc ritmul, probabil se-ntreba ce minunatii gasesc eu de vizionat pe pereti de nu ma misc. Tresar cand ma prinde de incheietura maini si-mi striga numele.
- Ce vrei? intreb cu o falsa nepasare.
- Oh, Kenji, ce e cu tine? Jur ca te porti mai ciudat ca inainte? Esti bine? Ai febra? Ai facut insolatie?
- Ma simt perfect, m-as simti si mai minunat daca mi-ai lasa mana-n pace, desigur daca nu cumva esti ghicitor si vrei sa-mi ghicesti in palma, dar stiu deja ca tot la fel de sexy, destept si tu tot la fel de enervant, ciudat si... -as fi zis si gay, dar nu vreau sa par mai homofob decat sunt-, ma rog, imi cunosc viitorul, raspund ironic.
Ma apuca cu forta de mana, oblingandu-ma sa ma-ntorc spre el, iar cu cealalta mana imi prinde barbia, obligandu-ma sa stau cu fata la el, dar desigur, doar cu fata, daca ma uit in ochii lui nu stiu cand ma mai trezesc din transa. M-asteptam sa-mi traga un pumn, mi-am mai luat-o de cateva ori in gura fiindca trancaneam prea mult, dar aia care mi-au dat-o si-au luat-o inapoi. Deci, nu, nu-mi trage un pumn, ci imi strange barbia, silindu-ma sa-mi intredeschis gura, cand limba lui Josh se strecura-n lacasul meu umed. Limba sa fina imi exploreaza fiecare coltisor al gurii, lent, fara nicio graba si fara frica de a fi vazuti. N-a reusit sa nu ma faca sa-mi placa, asa ca ma alatur, putin stangaci, sarutului, acesta devenind unul pasional. Jur ca am stat vreo cinci minute la marginea acelei scari, sarutandu-ma cu el si luand mici guri de aer, pe care d-abia mi le permiteam, deoarece cum reuseam sa inspir aer, Joshua isi lipea buzele de ale mele. Acele buze... carnoase, dulci, ca niste piersici, sau poate capsuni sau... tot ce e mai dulce pe lume. Rosesc involuntar si fug repede spre camera mea, dar nu atat de repede, incat am observat un ranjet larg si pervers in urma mea. Intru in camera si trantesc usa, pe care o si incui si ma trantesc in pat obosit, pur si simplu nu reuseam sa fac altceva decat sa dorm, desi ora de culcare nu avea sa vina prea repede.
Eh, sper sa va placa, totusi ^^;.
Capitolul 3
Ma trezesc cu o usoara stare de ameteala, urmata de stranuturi, e clar ca din acea minunata ploaie am si racit. Ma ridic din pat si trag perdeaua alba din in, permitandu-le razelor solare sa patrunda in camera, dupa care plec grabit spre baie, de unde ies rapid, amintindu-mi ca astazi plecam la cabana. Imi iau pe mine rapid un trening negru cu dungi albe, marca Adidas si ma duc in bucatarie, unde Sarah pregatise micul dejun. M-asez la masa, dupa ce-mi imbratisez si-mi sarut sora pe obraji.
- Sarah, ai fost azi dimineata la mama sau ce? o intreb, caci aveam cerealele mele favorite, da, inca mananc cereale cu lapte, cu lingurita, exact ca un copilas, am obiceiurile mele. Acele cereale se gaseau in supermarket-ul de langa casa parintilor mei, iar prin zona nu erau, caci sora-mea a luat toate magazinele din oras la rand, obligata de mine, in cautarea cerealelor mele preferate.
- Nu, scumpule, am gasit intr-un hypermarket prin zona, le-am recunoscut imediat, mananci aceleasi cereale de la doisprezece ani. Apropo, ti-ai facut bagajele? Plecam peste o ora, zise ea.
- Da, le-am facut, tu? Vrei sa te-ajut?
- Nu, puiule, defapt eu voiam sa te-ntreb asta, zise ea, chicotind si ma saruta pe obraji, dupa care pleaca. Am mormait un "Tu? Pe mine? Tu nu esti in stare nici sa-ti pui neuronii-n functiune, darmite sa m-ajuti pe mine...". In fine, trece si acea ora, deci imi iau geaca, bagajul meu si al surorii mele si ma-ncalt, dar o astept pe sora-mea inca vreo zece minute in fata usii, alaturi de Joshua, adica el nici macar nu coborase din masina si al dracului sa fiu daca voiam sa coboare, nu stiu de ce tot se fataia intre portbagaj si locul sau din stanga.
- La dracu, unde-ar putea fi?! striga Sarah.
- Ce sa fie...?
- Bagajul, nu-mi gasesc bagajul! zise disperata, dar realiza ca pierduse timpul degeaba cand venii in fata usii si vazu ca eu ii tineam troller-ul.
- Deci asta-l cautai? spun amuzat. Imi dadu niste castane "ca de fratiori" si se duse sa-l ia pe Nero, labradorul nostru, care ieri seara l-a adus de la mama la noi, chiar mi-era dor de el, nu l-am vazut de vreun an, sau cam asa ceva. Cat timp Sarah se duse sus, dupa Nero, Joshua imi facu semn sa vin spre el, probabil voia sa pun bagajele in portbagaj. Sincer, ma-ntreb daca el stie ca merg si eu sau mai exact daca este de-acord, daca nu-l deranjez sau asa mai departe. Defapt, daca stau sa ma gandesc, el nu simte nimic pentru mine si nici eu pentru el deci nu trebuie sa ma agit. Ma duc spre el cu o expresie de dezinteres total, introduc geamantanele in portbagaj si dau sa plec, cand Josh ma prinse de mana si ma trase, lipindu-ma de masina.
- Ce dracu, Doamne iarta-ma, vrei?
- Pai vreau sa fiu conte, vreau sa ma mut definitiv in Franta, vreau sa fiu cu tine -lucru pe care-l spusese mai incet-, vreau multe. Dar tu? zise el.
- Las-o naibii de ironie, nu am chef de glumele tale pros... - Afirmatie necontinuata, caci buzele sale se lipisera de ale mele. Am intors capul spre dreapta, dar degetul sau aratator si cel mare mi-au prins barbia si mi-au sucit capul. Se uita fix in ochii mei, dar ai sai ma inspaimantau si in acelasi timp ma fascinau. Acei ochi, de un verde aprins, ca marea din departare, ca iarba dupa o lunga ploaie, in acei ochi se putea observa nebunia, dar si blandetea. Imi stranse barbia, facandu-ma sa scot un scancet, moment de care el a profitat si si-a introdus limba rapid in cavitatea mea bucala. Si-a miscat lenes limba, facand un scurt inconjur al gurii. Nu am putut rezista si m-am alaturat lui, intr-un joc umed si incitant, care pentru un moment ne unea. Totusi, acest "joc" nu a durat mult, caci Josh a simtit ca Sarah isi face aparitia, asa ca pentru moment a incetat si a luat o gura mare de aer, pe care eu nu am reusit sa o iau, deoarece pur si simplu nu puteam respira. Sarah il imbratisa pe Josh si intraram toti in masina, fara sa scot vreun sunet. Tot drumul am "admirat" in deplina tacere, o tacere specifica mie si prezenta doar in spate, caci in fata Joshua si sora-mea discutau si radeau intr-una. Totusi, mie-mi era de-ajuns linistea din zona mea, caci dupa cum am mai spus, admiram peisajul, fie ca era monotonul, banalul, dar extravagantul -pentru unii- peisaj urban, insotit de cladiri si case imense, in destule culori, unele dintre ele chiar cu prost gust construite. Peisajul rural, insa, m-a fascinat intotdeauna. Acele mici cabanute, construite din lemn, cu o tamplarie simpla, dar frumoasa, cu verdeata ce inconjoara si sateni calmi, zambitori si muncitori. Pe ici pe colo, copii cu haine modeste, deloc sofisticate, zambareti, jucandu-se, iar eu, cu geamul deschis, printre chiotele lor, nu auzeam injuraturi sau limbaj vulgar. La vreo doi kilometrii de acel satuc de care am amintit, se afla "cabana". Acei doi kilometrii au fost strabatuti spre deal, defapt, relieful era montan, dar cabana nu era situata atat de sus. Am ajuns, am coborat iar Josh s-a oferit sa ne ia bagajele, dar eu mi le-am luat pe ale mele. Ei bine, acea cabanuta nu era tocmai o cabana, ci un fel de vila, la care deobicei mergeam cand tata voia sa calareasca, caci zona, un loc vizitat de turisti, adapostea si un centru de echitatie. Deci, cum spuneam, acea vila era-n totalitate vopsita de un alb impecabil, iar geamurile, usile, balconul, toate erau din lemn, din lemn de brad probabil, nu am nici cea mai vaga idee. La intrare, era un hol imens, o scara din lemn, prietenoasa, dar prima camera care-si lua privirea, caci avea o usa imensa, era livingul. Avea un sir lung de canapele din piele, de culoarea sienei arse. Pe pereti erau insirate capetele unor animale, cum ar fi caprioare sau mistreti, dar si fazani si cocosi de munte. Tot pe pereti erau tablouri ce infatisau imprejurimile, un tablou de familie cu mine, Sarah, mama si tata, diverse obiecte care-i placeau mamei, care nici nu stiu ce rost aveau. Adica, nu-nteleg ce rost are sa puna tartacute prin toata casa, vaze si alte chestii, flori, dar recunosc, toata casa e plina de flori pe care pur si simplu le ador si daca n-as avea ocupatie, as sta numai sa le ingrijesc. Urc direct scarile, deoarece observ ca Joshua se-apropia de mine, dupa ce "carase" tot. Grabesc ritmul, probabil se-ntreba ce minunatii gasesc eu de vizionat pe pereti de nu ma misc. Tresar cand ma prinde de incheietura maini si-mi striga numele.
- Ce vrei? intreb cu o falsa nepasare.
- Oh, Kenji, ce e cu tine? Jur ca te porti mai ciudat ca inainte? Esti bine? Ai febra? Ai facut insolatie?
- Ma simt perfect, m-as simti si mai minunat daca mi-ai lasa mana-n pace, desigur daca nu cumva esti ghicitor si vrei sa-mi ghicesti in palma, dar stiu deja ca tot la fel de sexy, destept si tu tot la fel de enervant, ciudat si... -as fi zis si gay, dar nu vreau sa par mai homofob decat sunt-, ma rog, imi cunosc viitorul, raspund ironic.
Ma apuca cu forta de mana, oblingandu-ma sa ma-ntorc spre el, iar cu cealalta mana imi prinde barbia, obligandu-ma sa stau cu fata la el, dar desigur, doar cu fata, daca ma uit in ochii lui nu stiu cand ma mai trezesc din transa. M-asteptam sa-mi traga un pumn, mi-am mai luat-o de cateva ori in gura fiindca trancaneam prea mult, dar aia care mi-au dat-o si-au luat-o inapoi. Deci, nu, nu-mi trage un pumn, ci imi strange barbia, silindu-ma sa-mi intredeschis gura, cand limba lui Josh se strecura-n lacasul meu umed. Limba sa fina imi exploreaza fiecare coltisor al gurii, lent, fara nicio graba si fara frica de a fi vazuti. N-a reusit sa nu ma faca sa-mi placa, asa ca ma alatur, putin stangaci, sarutului, acesta devenind unul pasional. Jur ca am stat vreo cinci minute la marginea acelei scari, sarutandu-ma cu el si luand mici guri de aer, pe care d-abia mi le permiteam, deoarece cum reuseam sa inspir aer, Joshua isi lipea buzele de ale mele. Acele buze... carnoase, dulci, ca niste piersici, sau poate capsuni sau... tot ce e mai dulce pe lume. Rosesc involuntar si fug repede spre camera mea, dar nu atat de repede, incat am observat un ranjet larg si pervers in urma mea. Intru in camera si trantesc usa, pe care o si incui si ma trantesc in pat obosit, pur si simplu nu reuseam sa fac altceva decat sa dorm, desi ora de culcare nu avea sa vina prea repede.
Eh, sper sa va placa, totusi ^^;.