Iti cunosc lucrarile de pe o alta pagina de Internet, insa mi-a facut placere sa te recitesc, dar fiindca e acea ora a noptii cand rotitele encefalului meu se misca incet, ma voi rezuma la a-mi exprima parerea despre primele doua lucrari urmand sa revin.
Astea doua scrieri m-au facut sa rad cu pofta, ca atunci cand eram copil si totul parea amuzant si curios si dubios, pentru ca asta e natura copilului: sa intrebe 'De ce?' pana in momentul in care cei intrebati isi doresc sa se suie pe tavan, doar sa scape de micul pui de om, detinator al unui cap prea mare in proportie cu restul corpului. Poate se numeste nostalgie, faptul ca aceste amintiri din copilarie apartin unui trecut si unei realitati care este incet, incet uitata si neintrodusa copiilor din generatiile recente. Dar cumva mentii spiritul asta in viata, si il faci intr-un mod simplu, jucandu-te cu diverse legaturi nu atat de evidente, dar placute de surprins si identificat. Sa zicem un fel de Creanga contemporan?
Si da, chiar nu ma asteptam sa-mi aduci aminte de anii de liceu cand il studiam pe Blaga, sa fi fost mai recent de atat, nu cred, nu stiu si nu as sapa dupa memoria respectiva. Dar tot ma amuza idea, cumva ca ai prezis reactia cititorilor si ai spart acel de-al patrulea zid, intrerupand naratia si adresandu-te noua.
Nu voi lansa o critica axata pe gramatica si greseli, estetica sau mai stiu eu ce. Textele respective sunt scrise cu candoare si pe o nota usoara, au un subiect simpatic cu care pot relationa si imi este de ajuns.
Copil sau nu, ma incred in faptul ca nu o sa avem toate raspunsurile vreodata si asta ne salveaza ca ramanem etern curiosi.
If we had all the answers, there'd be nothing left to discover.
Astea doua scrieri m-au facut sa rad cu pofta, ca atunci cand eram copil si totul parea amuzant si curios si dubios, pentru ca asta e natura copilului: sa intrebe 'De ce?' pana in momentul in care cei intrebati isi doresc sa se suie pe tavan, doar sa scape de micul pui de om, detinator al unui cap prea mare in proportie cu restul corpului. Poate se numeste nostalgie, faptul ca aceste amintiri din copilarie apartin unui trecut si unei realitati care este incet, incet uitata si neintrodusa copiilor din generatiile recente. Dar cumva mentii spiritul asta in viata, si il faci intr-un mod simplu, jucandu-te cu diverse legaturi nu atat de evidente, dar placute de surprins si identificat. Sa zicem un fel de Creanga contemporan?
Si da, chiar nu ma asteptam sa-mi aduci aminte de anii de liceu cand il studiam pe Blaga, sa fi fost mai recent de atat, nu cred, nu stiu si nu as sapa dupa memoria respectiva. Dar tot ma amuza idea, cumva ca ai prezis reactia cititorilor si ai spart acel de-al patrulea zid, intrerupand naratia si adresandu-te noua.
Nu voi lansa o critica axata pe gramatica si greseli, estetica sau mai stiu eu ce. Textele respective sunt scrise cu candoare si pe o nota usoara, au un subiect simpatic cu care pot relationa si imi este de ajuns.
Copil sau nu, ma incred in faptul ca nu o sa avem toate raspunsurile vreodata si asta ne salveaza ca ramanem etern curiosi.
If we had all the answers, there'd be nothing left to discover.
probabil n-ai primit niciodata
telegramele mele sau poate
nu credeai ca e vital cand
lumea mea se descompunea
in ceasuri si goluri
de mine
au imbatranit in cadente
si sentimentele mele
sub greutatea
atator vieti netraite...
telegramele mele sau poate
nu credeai ca e vital cand
lumea mea se descompunea
in ceasuri si goluri
de mine
au imbatranit in cadente
si sentimentele mele
sub greutatea
atator vieti netraite...
Clicky